Postări etichetate ‘salau’

Superstiţii pescărești

Tata o are pe aia cu felinele. Nu contează culoarea. Dacă-i taie calea vreo mâţă (orice mâţă) la cinci dimineaţa îi necaz mare. Scuipă-n sân și lansează cu frică toată ziua.

Alţii o au pe aia cu bafta. Pe mine mă umple soacră-mea de baftă pe unde mă prinde. Sec. Un fel de voodoo pescăresc. Urările astea nu se scot nici cu Persil și dau mare ghinion halieutic. Doar magia albă te poate scăpa de așa ceva – vezi aici cum și până una alta, bate-n lemn!

Alţii nu se-ntorc din drum, fie ce-o fi. Am prieteni care și-au uitat acasă lansete, mulinete, vâsle, dar nu s-au întors din drum. Sunt oameni hotărâţi, cu principii. Cu ghinionul nu te joci.

Pe lacul Vârșolţ, din judeţul Sălaj, există o superstiţie pescărească ceva mai specială. Umblă vorba că n-ai să vezi coadă de pește dacă plantezi la mai puţin de 300 de metri de mal. Bag seama că peștii sălăjeni umblă cu telemetrul laser la purtător. Nu care cumva să se apropie de maluri prea mult…

De-aia în zonă se pescuiește musai în echipă: unu’ păzește lansetele, altu’ duce firele câteva mile în larg. Atâta trebuie duse până când ăla din larg devine un punct în ochii ăluia de pe uscat. Sunetul nu răzbate la distanţe de genul ăla. Asta nu-l împiedică pe ăla de pe mal să urle din răsputeri. Pesemne că și aerul sălăjean are partea lui de vină – e mai rarefiat. Pe lângă semnalele acustice se folosesc și semnale luminoase. Când s-a inventat rola de fir la mia de metri pescarii din zonă au băut ţuică de prune trei zile și trei nopţi. Ca-n basme.

La Dunăre am dat peste o altă credinţă populară. Se zice că atunci când vrei să prinzi șalău e bine să ai oleacă de barbă. Să ai un aspect așa…mai neîngrijit. Când o arzi hipster, altfel se face conexiunea ancestrală pescar-pește. În definitiv, nu-i de mirare. E chiar logic.

La știucă e altă mâncare de pește. E invers – dacă vrei rezultate e bine să mergi proaspăt ras, ferchezuit, prezentabil. Madam Esox nu înghite pe oricine. Tu fă cum vrei, dar sunt lucruri testate. Numa zic.

Știm cu toţii că peștele mare alege scule îndoielnice. Dacă lanseta pârâie, mulineta dă rateuri și firul e copt – acolo intră Moby Dick. E un dat. Când te-ntorci marcat, dar pregătit – nu-ţi mai trage. Normal.

Dar știi când îmi trage?! Invariabil îmi trage când vorbesc la telefon, în poziţii nefirești. Și, de obicei, ratez.

Și câte și mai câte…

Ia zi-mi, tu ce superstiţii pescărești ai sau ai văzut pe apă?

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

Șalău cu de toate

Vine vremea lor, vremea șalăilor. Mult a fost, puţin a rămas. Șalăii de august – septembrie sunt mereu pe fugă. Se grupează și se despart cât ai zice oblete sau, dacă ești vulpe bătrână, cât ai zice ghiborţ. Nu stau mult într-un loc și au ore fixe. Dacă vrei să-i prinzi, vezi care sunt orele alea și profită la maxim de ele. Asta e regula.

Există și două excepţii de la regulă. Unu: dacă ai găsit un El Dorado șalăiesc, atunci uită de reguli că totul e simplu – pac lanseul, pac șalăul! Dacă nu ești nici tu atât de norocos, se aplică excepţia doi: au fost câteva zile în august și vor fi câteva zile în septembrie în care șalăii se vor hrăni frenetic. Pun rămășag pe reputaţia mea de clarvăzător c-așa are să fie.

Când îţi sună telefonul și afli că în locul X s-au prins șalăi (la plural!) fii cu băgare de seamă. Nu e musai să te duci la pomul lăudat. Pe o rază de 100-150 de kilometri e la fel. În limbaj poporal – trage șalăul. Du-te la pescuit, dar du-te atunci! Totul ţine maxim trei zile, ca-n povești. În ziua 1 va fi foarte bine, ziua 2 va fi ok, iar în ziua 3 vor mai fi doar firimituri.

Problema șalăilor de august-septembrie e că se mișcă prea mult. Pe orizontală și pe verticală. Am zis șalău cu de toate, pentru că poţi să-i prinzi cu orice: vobler, rotativă, oscilantă, jig etc. Dacă pescuiești pe un lac nu foarte adânc (sub 3 metri), două năluci vor fi câștigătoare: voblerul fără barbetă (în limbajul zilelor noastre – „rattling”) și clasicul jig.

Voblerul trebuie pescuit anost, liniar, între ape. Nu te băga la creaţie, c-o să faci mai mult rău decât bine. Trage-l prin apă ca și când nu-ţi pasă. Dai cu fiecare rattling maxim 10 minute. Dacă e ce trebuie și ești unde trebuie, e timp suficient pentru un atac. Dacă nu, schimbi.

Gumele trebuie schimbate și mai des. Nu aș da mai mult de trei lanseuri cu o gumă. În cazul pescuitului la jig, totul e permis. Poţi să-l aduci între ape, târâș, agresiv, fin etc. Poţi (și e chiar indicat!) să faci tot ce-ţi trece prin tărtăcuţă. Eu aș paria pe gume de minim 8 cm și aș încerca inclusiv modele fără apendice vibratil.

Dimineaţa, după-masa pe la 15-16 și seara sunt momentele din zi care contează. Noaptea e cea mai bună, dar, vorba unui prieten expert în cuvinte grele: „Ovidiu doarme noaptea.” 😊 Sigur că depinde și de loc – am ape unde nu trage seara orice ai face. Acolo, dinţoșii sunt relaxaţi – noaptea e lungă…

Dimineaţa și seara, aș pescui aproape de mal. În restul zilei, aș lansa cât se poate de departe. Atenţie mare la trăsăturile pe capăt de lanseu. Nu sunt rare și nici nu sunt mici.

Dacă pescuiești pe ape mai adânci de trei metri, în august și septembrie vobler scrie pe tine. Cu majuscule.

Da’ uite ce trece vremea…discutăm despre asta într-un alt articol. 😊

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

S.P.N.

Am scris, acum ceva vreme, un articol despre cum e când nu prind (îl poţi citi aici ). Mi-au zis unii că e preferatul lor…😊 Se mai întâmplă. Un singur lucru e mai rău decât să nu prinzi. Să fii nepescuit.

Ultimele cercetări de ordin psihosocial au scos la iveală o afecţiune din ce în ce mai întâlnită în rândul pescărimii. Se numește Sindromul Pescarului Nepescuit, pe scurt S.P.N., și e o chestiune pe care mulţi o ignoră.

Se știe că doza minimă recomandată de pescuit diferă de la pescar la pescar. Nu știu alţii cum sunt, dar eu dacă nu pescuiesc de două ori pe săptămână mă simt, mă consider și sunt nepescuit. De-aia perioada concediilor, cu tot farmecul ei, nu-mi pică întotdeauna bine.

Pentru sănătatea ta emoţională, e foarte important să recunoști la timp primele semne ale Sindromului și să iei măsuri. Ca-n orice altă boală, prevenţia e esenţială. Musai atenţie sporită vara (când ești la cheremul familionului), iarna și în prohibiţie. Astea sunt, în mare, momentele critice. Ai grijă să nu ajungi nepescuit!

Uite care-i simptomatologia…În forma sa acută, Sindromul Pescarului Nepescuit dă nervozitate, tulburări de somn, apariţia viselor ciudate, lipsa poftei de mâncare, senzaţie de mâncărime, dor de ducă etc. Nu-i exclus să răsfoiești albume foto cu capturi, să rememorezi partide sau să faci comentarii răutăcioase pe feisbuc. După om.

Să te ferească Bunuţul de un S.P.N. cronicizat! Netratat la timp, S.P.N.-ul poate duce la: întinderea sculelor de pescuit prin casă, shopping excesiv, creștere în greutate, abuz de internet, pescuit virtual, apariţia contrelor în somn și, în cazuri deosebit de grave, depresie.

Am impresia că e o treabă care ţine și de anturaj. Cele mai recente studii arată că S.P.N.-ul e de natură contagioasă. Dacă intri frecvent în contact cu persoane infectate, mai devreme sau mai târziu vei ajunge și tu nepescuit. E un dat.

Din păcate, zilnic întâlnesc, fizic sau virtual, pescari cu S.P.N. nediagnosticat. Dacă ești irascibil, te cerţi cu soţia, petreci mult timp pe net, nu dai randament la muncă, nu dormi bine noaptea etc. – pentru mine e destul de clar. Suferi de S.P.N. Nu-l lăsa netratat! Du-te la pește.

Tratamentul medicamentos nu dă rezultate. Renunţarea la pescuit – nici atât! Dimpotrivă, se poate ajunge la complicaţii severe! Se recomandă abordarea naturistă și respectarea cu stricteţe a dozei minime de pescuit. Ca adjuvant, se poate prescrie totpescuit.ro de două ori pe săptămână. Dacă apar manifestări neplăcute, înseamnă că n-ai citit textul și te-ai uitat doar la poze.

Hai, să ne-auzim sănătoși! Fir întins!

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

Păstrăv sau șalău?

De ce să nu recunosc? Eram niţel nepescuit. Aș fi vrut să merg la păstrăv, la șalău, la somn și la mreană. Toate deodată. Păstrăv sau șalău? Asta era întrebarea.

Drumul spre Oașa mi s-a părut infernal. Cum necum, m-am văzut pe apă. Am mers direct la stânca aia, știută doar de mine. Atacul nu m-a surprins. Am prins câţiva păstrăvi, adevărate bestii de apă dulce. 😊

La un moment dat, mă abordează un turist de pe mal, pesemne că era pescar: „Auzi, este ceva pește în gârla asta?”. Uite că-ntotdeauna ai ceva de învăţat în pescuit! O apă mare pentru tine e doar o „gârlă” în ochii altuia. Contează cât de umblat ești. „Este. Păstrăv.” – îi răspund. Cu dezamăgire nedisimulată, zice: „ Aaa, doar atât?! Credeam că este crap, șalău…d-astea!…”.

M-a pus pe gânduri: „Ştiam că trebuia să merg la șalău…prindeam și eu un PEŞTE!”. Decizia era luată. Am vâslit spre mal puţin sub recordul olimpic. Lipovenii ar fi fost mândri de mine. În nici zece minute, eram pe drum.

Doctorul Barbellion, în vestitul său tratat despre pescuit, face următoarele precizări: „Păstrăv și șalău în aceeași zi? În niciun caz!”. Doar de data asta, am zis să fac o excepţie.

Mirosul de stuf încins și apă stătută îmi umple nările. Regretele sunt prea târzii. Unde mai pui că o șleahtă de mămăligari a pus stăpânire pe baltă. Sute de lansete aruncate în toate direcţiile. „Ai grijă să nu m-agăţi! Am beţe acolo!…”. Am, cum să n-am. Lansez pe vârfuri și prind vreo doi strapazani și-un apus de soare.

Păstrăv sau șalău? Ambele.

Nu încercaţi aşa ceva acasă. Se lasă cu oboseală cruntă şi mare consum de carburant nedecontat.

M-am liniștit. Pot să plec în concediu. Sunt pescuit. Totpescuit.

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

Pescarul cu P mare

Nu-i mai știu numele. Nici nu are importanţă. Numele lui pălea în faţa reputaţiei de pe apă. Lumea vorbea despre el. I se spunea, sugestiv, Pescarul (cu P mare). Era coleg de serviciu cu tata. Știa când trage cleanul la broscuţă, cât de borșite trebuie să fie scoicile perfecte pentru somn, unde erau cei mai buni viermi de abator și-avea nenumărate plicuri de cârlige cristal.

Un aer de legendă îl înconjura. Mergea întotdeauna singur la pescuit. De parcă nu era destul de fantomatic, mai pescuia și noaptea. După câte-o noapte de pomină, venea ţanţoș pe la fabrică și-și prezenta capturile. Cred că și-n zi de azi deţine recordul de somni înghesuiţi într-un trabant. Lumea se mira, ca la circ, și-i reconfirma statutul de Pescar cu P mare.

O singură dată greșeai și-l întrebai de unde i-a prins. Te lecuia rapid: „de pe Mureș”, „de pe Olt” etc. Unde, cu ce, cum…lucrurile astea nu se discutau. Lăsa în urmă o tuse convulsivă de trabant și-o droaie de întrebări nerostite. Era veni,vidi,vici.

În funcţie de cât de departe i se ducea vestea, Pescarul putea fi cel mai bun din cartier, oraș sau din judeţ. Mai mult nu putea nimeni să revendice și nici să ducă. Dar acolo, la nivel de cartier, era o mică celebritate. Pe vremea aia nu prea erau poze. Pentru posteritate trebuia să intre în mentalul colectiv. Avea două-trei minute la dispoziţie ca să impresioneze audienţa pe traseul portbagaj – scara blocului. Acolo se vedea cine e Pescar cu P mare și cine nu…

Statutul de Pescar se poate câștiga și printr-o carieră îndelungată. De la 50 de ani de pescuit în sus ești considerat Pescar de drept. Arșiţa, ploile, furtunile îndurate…toate capătă sens. Din clipa aia, ai cuvânt cu greutate în pescărime. Ești Pescarul Bătrân, cu P mare și B mare. Un Pescar Bătrân mi-a zis odată să nu pun pluta nici în șuvoi, nici unde băltește. S-o pun la mijloc, acolo unde întoarce apa. Cine n-are Pescari Bătrâni, să-și cumpere!

Am întâlnit și Pescari cu talente nebănuite. Este unul în cartier care aude cârdurile de mrene. Umblă vorba că noaptea, pe o liniște mormântală, el stă lângă apă și ascultă. Nu pescuiește, doar ascultă. Până când le aude…vin, înoată, calcă totul în picioare! Atunci să vezi trăsături, lupte la baionetă, rupturi! Au încercat și alţii să asculte, dar fără succes. Mulţi ascultă, puţini aud…

Alţii sunt buni din cale-afară la citit apa. Am avut un prof la facultate, nume greu. Ne-a dus la o baltă, în fieful unui fost absolvent, și uitându-se la apă a zis așa: „Băi, un specialist adevărat se uită doar la apă și în secunda doi știe ce pește are în faţă!…”. Cuvinte grele, urmate de-o liniște mormântală. Vreo doi-trei am înghiţit în sec a incompetenţă. Apoi s-a întors către gazdă și-a spus: „Zi mă, ce pește avem aicea?!…”.

În genere, Pescarul cu P mare e secretos. N-ar da din casă. Dac-ar fi să fie, mai degrabă le-ar duce cu el în copârșău. Rar să fie altfel.

Poate ai și tu Pescarul tău cu P mare. Zi-mi două vorbe despre el.

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.