Dunărea

M-am întors de la Dunăre. Două zile l-am căutat pe Moby Dick-ul meu, din barcă. Hai să zicem că-n prima zi n-am forţat. Uitasem (din nou) ce înseamnă Dunărea. Credeam că mi se cuvine, că merit.

Pe Dunăre nu ţi se cuvine nimic. Niciodată. Nu te întreabă cine ești, de câţi ani pescuiești sau ce scule ai. Puţin îi pasă. Toată lumea e egală în faţa ei. Dacă n-ai mai fost pe malurile ei, te ia tare ca un instructor înţepat, pornit să-ţi smulgă sufletul din piept. Dacă ai mai fost în fieful ei, te tratează fix la fel. Dar, când nu clachezi, are darul de a scoate ce-i mai bun din tine și, dac-o prinzi în toane bune, poate-ţi mai dă și niște pește.

În condiţii de viitură, ca acum, sonarul te trădează. Poţi să-l închizi liniștit și să te întorci la începuturi. Cea mai bună structură e malul. Știam deci că peștii sunt în mal, dar am zis să mai riscăm o zi pescuind din barcă pe maluri virgine.

A doua zi am dat totul. Am fost ca doi ocnași la mulinetă. Totul pentru o singură trăsătură – mare. După zeci de ancorări și-o zi de pescuit în gol pe o apă cu doi centimetri vizibilitate, Dunărea ne-a aruncat pe mal ca pe niște vinituri. Fără pește.

A treia zi mi-am venit în fire și-am renunţat la Moby Dick. Am pescuit de pe mal. Nu orice fel de mal – am găsit un versant abrupt de piatră, modelul tiroliană. Udată bine de-o ploaie mocănească, panta asta m-a făcut să retrăiesc aievea dubla fractură de anul trecut. V-am zis de ea, aici.

Nu mai am nicio îndoială că vântul s-a născut pe Clisură. Dacă stau mai bine să mă gândesc, poate și ploaia. Ne-a bătut în a treia zi o coșavă de povestit nepoţilor. Un vânt dintr-ăla indiscret ce-ţi intră prin toţi porii, capabil să transforme bărbaţii în copii.

Acum, imaginează-ţi 3-400 de metri de mal pietruit. Ochiometric, totul arată la fel, dar numai două pietre sunt câștigătoare. Muncă, frate! Am citit apa zilele astea…că pot să-ţi citesc și-n cafea – lungă, scurtă, cu lapte sau fără.

Dacă ar fi fost să fac o predicţie înainte de a merge pe Dunăre, aș fi zis așa: se va prinde pește în maluri (nu neapărat de pe mal); se va prinde la năluci medii spre mari; va fi bun cel mai mic gramaj cu care poţi pescui corect; recuperare lentă, fără mișcări agresive; culori stridente; năluci cu vibraţie medie sau fără apendice vibratil.

În practică, lucrurile au stat cam așa: s-a prins pește în maluri, doar de pe mal (!); s-a prins la năluci medii spre mari; a fost bun un plumb cu 4-5 grame peste (!) gramajul cu care puteai pescui corect; recuperare medie, destul de agresivă (pentru luna februarie!…); culori stridente; năluci cu vibraţie medie sau fără apendice vibratil.

Uite că-n pescuit totul e posibil. Poate și de-aia nu m-am plictisit niciodată. N-am cum.

P.S.1 Înainte de-a merge la Dunăre, spun c-ar fi bine să-mi trimiţi un mesaj pe blog. Să mă întrebi dacă nu cumva merg și eu. Nu de alta, dar atunci când merg eu Dunărea e cu certitudine mare, neagră și plină de butuci. Te-aș scuti de un drum.

P.S.2 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Etichete:

Trackback de pe site-ul dvs.

Comentarii (37)

  • Avatar

    ary

    |

    Multumesc pentru scriitura!
    Cu toate ca nu ma atrage Dunarea,am citit cu mare placere ce ai scris.In definitiv,fiecare cred ca e un pic legat mai mult de anumite locuri sau ape.Iti marturisesc cu sinceritate ca pe malul Muresului,oriunde ar fi,ma simt ACASA.Imi da asa, o senzatie de „bine ai venit”.Streiul si Timisul parca ar fi copiii lui,adolescenti:un pic zvapaiati,evident mai mici,mai cu toane si mult mai impresionabili de orice ploaie mai serioasa.
    Luna aceasta nu am mers la pescuit(pana acum).Timisul,care imi este cel mai la indemana,a fost morocanos,umflat si mocirlos.Iesit din albie in unele locuri.Asa ca am cioplit niste voblere,ca sa nu imi ies din mana si sa raman cumva,in …tema.
    Iti doresc cat mai multe iesiri pe ape minunate,indiferent unde,doar sa ne aduci si noua macar un iz de pescuiala!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc și eu pentru mesaj, Ary. Fain!

      Reply

  • Avatar

    Bogdan

    |

    Frumos povestit 😊
    Bănuiesc ca asta a fost prin weekend, nu de alta, dar dacă nu ma Înșel, vineri noaptea cred ca te am văzut pe autostrada în zona Sebeșului – Deva.. 😁

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Băi, nu mai poate omul să miște un deget de tine…😁😁

      Reply

      • Avatar

        Bogdan

        |

        Ciupica pusa în luneta din spate, te a dat de gol. :))
        Sanatate, și weekend frumos!!

        Reply

        • Avatar

          Sorin Tot

          |

          Ce bine că mi-ai spus!! :))
          Numai bine, Bogdan!👍

          Reply

  • Avatar

    Blajan vasile

    |

    Superbe trăiri experiențe noi și rezultate frumoase Felicitări Sorin

    Reply

  • Avatar

    Iulian m

    |

    Felicitări! Mi-e foarte dor de Dunăre! !! Nu am mai ajuns acolo de vreo 5- 6 ani… Anul ăsta sper sa mai văd răsăritul de pe malul Dunării .
    P.S : frumoși tare peștii! Bravo! Fire-ntinse !

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Îți doresc să ajungi anul ăsta.
      P.S. mersi mult. Fir întins!!

      Reply

  • Avatar

    dan chirosca

    |

    Super tare articol Sorin ca de obicei.Sper ca te-ai convins ca pescuitul de pe mal e super misto.Acum nu stiu ce as face eu daca as fi intr-o barca.Multa sanatate si te astept cu urmatorul articol.Te asteptam cu mare drag pe Prut,cine stie poate va iesi un articol interesant.Stima si respect prietene.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mersi pentru mesaj și apreciere, Dan. Cine știe…anul e lung. 🙂 Sănătate și fir întins și ție!

      Reply

  • Avatar

    Natura Pescuit

    |

    Fiecare riu cu splendorile lui!

    Reply

  • Avatar

    Cristi

    |

    Sa „TOT” citesti asa blog. Mal din asta cu pietre vreau sa explorez si eu anul asta la Dunare. Am fost anul trecut dar nu prea i-am dat de cap. Poate gasesc alea 2 pietre care fac diferenta. Felicitari! Tine-o tot asa ca ne mai descretim si noi fruntile in lumea asta incordata si intr-o rutina continua.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mă bucur mult s-aud că blogul meu are efectul ăsta asupra ta. Te salut, Cristi!👍

      Reply

  • Avatar

    Bogdan

    |

    Frumos povestit! Ma face sa-mi para rau ca nu am mai mult timp liber pentru pescuit si mai ales pentru Dunare!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Știu ce zici…și eu aș vrea ceva mai multă Dunăre! 🙂

      Reply

  • Avatar

    Std

    |

    Fain,fain.

    Reply

  • Avatar

    Gheorghe

    |

    Salut Sorin,
    Frumos descrisa iesirea. Ma surprinde ca a batut vantul . 🤣😂

    O sugestie, daca se poate. Muta butonul de Like imediat sub articol😁.

    Spor in noul proiect
    👍

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Salut Gheorghe,
      1. Bună gluma! 😂
      2. Ok, să văd ce zic IT-iștii mei.
      3. Mersi mult. 👍
      Fir întins!

      Reply

  • Avatar

    Xilumenu

    |

    Frumoasa scriere 📝…
    Indiferenta Dunării trebuie respectata mereu. Si e bine sa venim smeriti… Mandria pescăreasca nu are ce cauta la Dunare 😉

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mă simt onorat…
      Mult adevăr ai îndesat în vorbele astea! 😉👍

      Reply

  • Avatar

    Paun

    |

    Încearcă delta, când bratele sunt tulburi, pe foarte multe canale, lacuri, ghioluri, te poți distra la biban și alți pești, depinde când ajungi. Pe dunare tulbure e greu tare, 3 zile un șalău (sau 2,3 buc) e prea mult chin. Dute doar în delta și vei avea povesti cu substanță pozitiva, nu chin. Îți dau un exemplu, Acum 3 săptămâni, am plecat vineri noaptea de acasă, pe drum am oprit sa dormim 2,3 ore în mașină, dimineața ma urcam în barca la Tulcea. Sâmbăta am pescuit vreo 4 ore, duminică tot vreo 4 ore. Apoi am plecat acasă, seara pe la 4 scoteam barca pe mal. În total 8 ore de pescuit, 8 ore de mers pe apa, Pescuit în zona, Canal de centura Sulina – Sfântu Gheorghe, lacul Roșu. Peste,total vreo 12kg biban, dar nici nu are prea mare importanta pestele. Sa mers pe apa în jur de 180km, brat, canale ghioluri, peisaj care te încarcă de energie.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Ești pasionat. Se vede.
      În cazul meu, a fost un „chin” asumat pentru că vizam un pește mare (pe apa aia nepotrivită). Dând de pe mal aș fi putut prinde în 3 zile şalăi mulți, spre foarte mulți.
      Numai bine! Mersi pentru ponturi.

      Reply

    • Avatar

      Catalin

      |

      „Sa mers pe apa în jur de 180km,”
      Mi-a placut!
      Parerea mea este ca esti captivat cumva SI de navigatie, asa se intampla,…incepem toti cu pescuitul….Si io am trait sentimentul asta.Nu stiu sa raspund daca cineva m-ar constrange sa aleg intre a pescui(de baza) si a naviga.

      Reply

  • Avatar

    Corneliu

    |

    Super ! …Brrrr,încă nu m-am încălzit după ce-am citit cum a fost timpul acolo. Bună ideea cu ”predicția”,dar cred că mai folositoare ar fi să ”citești” în ceva fiert,cu multe grade,nu de alta dar să nu se mai producă transformarea în copii a ”bărbaților pescari”.
    Mi-a plăcut descrierea,sigur nu ești ceva neam pe departe cu Mihail Sadoveanu ?
    Spor în continuare la ambele pasiuni : -folosirea cu succes a ”agățătoarelor de pește”
    -folosirea cu TOT atât succes a condeiului,chiar dacă numai virtual deocamdată….pe viitor ai putea încerca (sigur cu succes) și condeiul clasic și tiparul.
    Numai bine !

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Am în comun cu Sadoveanu doar alfabetul și oleacă de sânge moldovean.
      Mulțumesc pentru mesajul ăsta fain și pentru urări. Numai bine!

      Reply

  • Avatar

    Tibi

    |

    Frumos grait-ai din condei ……faini si coltosii din fotografii !! 🙂 Utile precizarile tale si bine primite !! 🙂 Big like ….de mai multe ori !! 🙂 N-am incercat pana acum – dar niciodata , nu e prea tarziu ! – ” bucuriile ” acestui pescuit , rupt parca din manualele pescuitului extrem !! Involuntar , gandul imi fuge la capitanul Sig Hansen si la filmul ” O prada mortala ” !!!! Cred ca , exagerez …. crabii se prind mai usor ! :)))) Cand o sa ma ” bantuie ” dorinta de a-mi testa limitele , te voi cauta , sa-mi spui ” programarile ” tale de pescuit pe Dunare , obligatoriu , dupa dezghet !! Sa fiu sigur , ca , nu ratez nici o senzatie !! :)))) Te salut cu drag !

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Și eu pe tine! Așa să faci. 😉

      Reply

  • Avatar

    Gelu

    |

    Dunărea pe Clisură, e cea mai minunată.
    Asta o poate simți doar cel ce o vizitează des pe această lacustră doamnă dintre Coșava și Gorneac.
    O cunosc bine și nu m-am supărat pe ea niciodată, chiar dacă de multe ori a fost respingătoare și înfricoșătoare.
    Pescuitul la Dunăre are acel farmec al nopților la foc, mâncare și o gură mare de țuica de Banat, măcar de 32 de șticuri.
    Există și satisfacția vreunui caras uriaș, a unui șalău sau avat, dar și fără capturi zilele pe Clisură sunt aparte.
    Dacă vremea e câinoasă, depinde de zona unde sunt(spre Buziaș, sau spre Berzasca), caut o cafană sătească, unde berea-i ieftină, localnicii ospitalieri și muzica sârbească la putere și ascult povești dunărene în așteptarea vremurilor mai bune.
    ps- frumos scris, în special pentru cititorii ce cunosc nazurile fluviului.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Frumos ai scris, Gelu. Mi-a plăcut!

      Reply

  • Avatar

    Sandu

    |

    Sorine, este foarte frumoasa si plina de talc fraza ta: „Pe Dunăre nu ţi se cuvine nimic. Niciodată. Nu te întreabă cine ești, de câţi ani pescuiești sau ce scule ai. Puţin îi pasă. Toată lumea e egală în faţa ei”.
    Bucurii si ganduri noi la DUNARE!

    Reply

  • Avatar

    Doc

    |

    Ai scris frumos despre Dunăre ,din păcate de la an la an dispare peștele din ea .E din ce in ce mai puțin (electrica , monofilamete de neam prost și schimbările climatice ). Prefer totuși o partidă de pescuit pe Dunăre decât una pe baltă .Are o atracție anume.

    Reply

Lasă un comentariu