Postări etichetate ‘salau’

Ce vor pescarii din România

Lună de lună, peste 40 000 de pescari se întâlnesc pe www.totpescuit.ro. S-a format o comunitate. E meritul nostru, al tuturor. V-aș invita pe toţi la o bere, dar nu am încăpea pe Cluj Arena, așa că rămân dator.

Dincolo de socializare și pasiunea pentru pescuit, când pescărimea din România se coagulează într-un asemenea fel e păcat să nu profităm de asta. Ar însemna că ne merităm soarta. Și NU ne-o merităm!

Tocmai de-aia am considerat că e oportun să vă cer părerea despre situaţia pescuitului recreativ din România. Am făcut-o și pentru că MADR, ANPA și Ajvps-urile din România nu v-au întrebat niciodată, la modul serios, ce credeţi despre pasiunea asta pe care o trăiţi și, mai important (!), o finanţaţi. Nu e normal.

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi completat Chestionarul pe care vi l-am propus. Haideţi să analizăm împreună rezultatele.

Pentru a fi relevant la nivelul întregii populaţii a României (20 121 641 persoane), un sondaj are nevoie de 2-3000 de respondenţi de vârste diferite, dispersaţi pe întreg teritoriul ţării. Referendumul nostru pescăresc a strâns, în timp record, peste 5000 de respondenţi.

Asta în condiţiile în care revista Tackle Trade World apreciază că există maxim 700 000 de pescari în România, iar cei mai optimiști analiști de la noi speră la un milion (date concrete nu există). Așadar, cei peste 5000 de pescari care au completat chestionarul nu sunt doar relevanţi. Sunt mai mult decât reprezentativi.

Dintre cei care au participat, 98.8% s-au declarat pescari, iar restul de 1.2% – pescăriţe. Din punct de vedere al vârstei: 59.8% au între 30 și 50 de ani, 26.7% au peste 50 de ani, iar 13.5% au sub 30 de ani. Dintre respondenţi, 96.9% au domiciliul în România, iar 3.1% locuiesc în străinătate. 78.7% trăiesc în mediul urban și 21.3% în cel rural.

Să trecem la întrebări:

1. Pe o scară de la zero la cinci , cât de mulţumit (ă) ești de calitatea pescuitului recreativ din România? (unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 33% au ales 1; 29.3% au ales 0; 23.2% au ales 2; 11% au ales 3; 2.1% au ales 4; 1.4% au ales 5. În concluzie, 85.5% dintre pescari se declară nemulţumiţi sau profund nemulţumiţi de calitatea pescuitului recreativ din ţara noastră, în timp ce 14.5% sunt mulţumiţi sau foarte mulţumiţi.

2. Cât pește consideri că mai există în apele noastre naturale?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 49.3% au ales varianta „Puţin pește”; 42.4% au ales varianta „Foarte puţin pește”; 7.5% au ales varianta „Suficient pește”; 0.6% au ales varianta „Mult pește”. Așadar, 91.7% dintre pescari spun că mai avem puţin sau foarte puţin pește, în timp ce 8.1% dintre pescari se declară mulţumiţi de cantitatea de pește din apele noastre.

3. Peștele care mai există în apele noastre naturale e acolo datorită: ANPA, Asociaţiilor de pescari sau e strict meritul naturii, cu puterea ei de refacere?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 91.7% au spus că mai avem pește exclusiv datorită naturii, cu puterea ei de refacere; 5.8% spun că și Asociaţiile au meritul lor din punctul ăsta de vedere; iar 2.4% spun că și ANPA are un merit în sensul ăsta.

4. Care consideri că sunt factorii care au contribuit la scăderea efectivelor de pește din apele noastre naturale?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 94.9% au răspuns „Braconajul”; 66% au răspuns „Poluarea”; 40.2% au răspuns „Construirea barajelor, prezenţa balastierelor și celelalte forme de antropizare”; 38.8% au răspuns „Pescuitul comercial”; 21.2% au răspus „Cormoranii”; 2% au răspuns „Pescuitul recreativ cu lanseta”.

Așadar Top 3 factori care ne-au adus în situaţia în care suntem arată așa: 1. Braconajul; 2. Poluarea; 3. Construirea barajelor, prezenţa balastierelor și celelalte forme de antropizare. Dincolo de primele două poziţii din top, care mi se par evidente pentru orice om raţional, foarte interesantă e opţiunea 3. Pescărimea din România s-a maturizat, știe despre ce vorbește. De asemenea, foarte interesant e și faptul că mai toate măsurile luate de către stat (prin reprezentanţii săi ANPA și ARBDD) și privaţi (Asociaţiile de pescari) au vizat pescarii recreativi (pescar recreativ = pescar care pescuiește cu lanseta, respectând legea! Pescarii cu lanseta care braconează intră, evident, în categoria „Braconaj”).

În topul „dăunătorilor”, „Cormoranii” și „Pescuitul recreativ cu lanseta” sunt acolo unde le e locul – la coada clasamentului.

5. În vederea refacerii stocurilor de pește din apele naturale Statul și/sau Asociaţiile de pescari ar trebui să acţioneze împotriva: Braconierilor; Poluatorilor; Pescarilor comerciali – prin interzicerea acestui tip de pescuit; Pescarilor comerciali – prin reguli mai stricte; Pescarilor recreativi – prin introducerea sistemului „Prinde și eliberează”; Cormoranilor?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 95.4% au spus că trebuie acţionat împotriva „Braconierilor”; 72.5% au spus că trebuie acţionat împotriva „Poluatorilor”; 47.2% au spus că trebuie acţionat împotriva „Pescarilor comerciali – prin reguli mai stricte”; 22.7% au spus că trebuie acţionat împotriva „Pescarilor comerciali – prin interzicerea acestui tip de pescuit”; 22.3% au spus că trebuie acţionat împotriva „Cormoranilor”, și 14.1% au spus că trebuie acţionat împotriva Pescarilor recreativi – prin introducerea sistemului „Prinde și eliberează”.

De remarcat încă o dată ce vor pescarii din România și împotriva cui se îndreaptă autorităţile din domeniu……………..

Senzaţional mi se pare faptul că, deși suntem într-o situaţie aproape disperată, pescarii recretivi din România au maturitatea necesară pentru a nu fi absurzi – vezi opinia exprimată cu privire la pescuitul comercial. Foarte tare!

6. Consideri că e necesară înfiinţarea unei structuri specializate de combatere a braconajului – Poliţie piscicolă? Peste 5000 de pescari au răspuns: 94.2% au spus „Da” și 5.8% au spus „Nu”.

Pentru toată pescărimea din România e clar: combaterea braconajului nu mai poate fi ocupaţia de weekend a Jandarmeriei, ANPA etc. E nevoie de o structură specializată care să facă din combaterea braconajului o prioritate zero.

7. Ce tip de prohibiţie crezi că ar trebui să avem în România: „Prohibiţie pe specii de pești” sau „Prohibiţie generală, ca acum”?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 55.6% au ales „Prohibiţie pe specii de pești”, în timp ce 44.4% au ales „Prohibiţie generală, ca acum”. Așa cum era de așteptat, în privinţa asta lumea e destul de împărţită. Și totuși, 11% în favoarea prohibiţiei pe specii de pești.

8. Pe o scară de la zero la cinci, cât de mulţumit ești de felul în care s-a îngrijit Statul român, prin reprezentanţii săi, de apele / peștii din apele noastre naturale? (Unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 71.2% au ales 0; 19.9% au ales 1; 6.5% au ales 2; 1.8% au ales 3; 0.3% au ales 4 și 0.2% au ales 5. Nu mai e mare lucru de comentat.

9. Pe o scară de la zero la cinci, cât de mulţumit ești de felul în care s-au îngrijit Asociaţiile de pescari de apele / peștii din apele noastre naturale? (Unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 47.6% au ales 0; 27.3% au ales 1; 13.2% au ales 2; 7.5% au ales 3; 2.7% au ales 4 și 1.7% au ales 5.

10. În opinia ta, cine crezi că ar trebui să gestioneze apele și peștii din apele naturale românești: „Statul, prin reprezentanţii săi” sau „Asociaţiile de pescari”?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 54.5% au ales „Statul, prin reprezentanţii săi” și 45.5% au ales „Asociaţiile de pescari”. Deși per ansamblu sunt ceva mai dezamăgiţi de felul în care Statul s-a îngrijit de ape și pești, pescarii români ar lăsa resursele tot pe mâna Statului, dacă ar știi că Statul se trezește în ceasul al 12-lea.

11. Cine crezi că ar trebui să elibereze permisele de pescuit în România: „ANPA, în mod direct” sau „Asociaţiile de pescari”?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 62.4% au ales „ANPA, în mod direct” și 37.6% au ales „Asociaţiile de pescari”. O opţiune decentă, în ton cu vremurile pe care le trăim.

12. Consideri că Asociaţiile de pescari din România ar trebui să poată percepe taxe pe apele contractate sau ar trebui să existe un permis de pescuit unic, valabil pe toate apele naturale din România?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 86.9% au ales „Permis unic, valabil pe toate apele naturale din România”, iar 13.1% au ales „Asociaţiile de pescari din România să poată percepe taxe pe apele contractate”. Mesajul poate fi mai clar de atât?

13. Ce sumă ai fi dispus (ă) să plătești Statului Român în schimbul unui permis de pescuit recreativ valabil pe toate apele naturale din România: 50 lei, 100 lei, 200 lei sau peste 200 lei?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 39.5% ar fi dispuși să plătească 100 de lei; 26.6% ar fi dispuși să plătească 200 de lei; 19.1% ar fi dispuși să plătească peste 200 de lei, iar 14.7% ar fi dispuși să plătească 50 de lei. Iată că pescarii din România nu sunt nici proști, nici zgârciţi! Ba din contră. S-au convins că nu-și mai permit lucruri „gratuite”…Întrebarea de 1000 de puncte: de ce nu vrea Statul român să încaseze EL banii ăștia și să facă și oleacă de treabă în pescuitul din România?!?…Curat, murdar. Domnilor de la ANPA, vă rugăm frumos să faceţi un efort și să ne primiţi banii!

14. Pe o scară de la zero la cinci, cât de mulţumit (ă) ești de felul în care s-au distribuit permisele de pescuit recreativ ANPA 2019? (Unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 27.9% au ales 0; 20.6% au ales 1; 17% au ales 2; 15.3% au ales 3; 9.4% au ales 4; 9.8% au ales 5. Una peste alta, în ciuda dificultăţilor, lumea a fost mulţumită că a obţinut permisul Anpa pentru Dunăre, Marea Neagră și apele necontractate din România.

Acum, toată lumea știe ce vor cu adevărat pescarii din România. Așa cum v-am promis, rezultatele vor ajunge la toate instituţiile implicate în pescuitul recreativ din România. Dacă strângem rândurile, schimbarea e aproape.

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Vreau părerea ta

Azi vreau să știu ce crezi tu despre situaţia pescuitului recreativ din România. Ţi-am pregătit un chestionar lejer pe care te rog să-l completezi – îţi ia maxim 3 minute. Asta ca să vedem ce ne doare cu adevărat pe noi pescarii pentru că, nu de puţine ori, ne-a durut capul și-am fost scărpinaţi la posterior. Dacă tot am pomenit de posterior, îţi promit că rezultatele acestui chestionar nu vor juca rol de curpapir. Toate instituţiile, organele și organismele implicate în pescuitul din România vor afla de ele. Vocea ta va fi auzită!

Dacă ai alte lucruri de spus pe tema asta, lasă-mi un mesaj pe blog, în secţiunea comentarii.

P.S. Îţi place blogul meu? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Pescar sau braconier?

Pentru pescarii cu lansetă e oprit pescuitul. Pentru braconieri e oprit sistemul de supraveghere al frontierei – SCOMAR. Mi se pare normal! E vorba despre intimitatea oamenilor, că și braconierii sunt oameni (!), și despre lucrul în condiţii stresante. Lasă-i dom’le să-și facă treaba!

Fraierii cu lansetă și conștiinţă (ca tine și ca mine) văd pastrăvul patru luni pe an și știuca doar în poze, că n-au voie s-o prindă după ce și-a depus icrele. Păi cum de ce?!…Ca să fie apele libere pentru ăilalţi. Ăia au liber tot timpul, și-n prohibiţie – mai abitir!

Pentru pescarii cu lansetă se impun restricţii în plus (faţă de cele legale!) pe teritoriul Deltei Dunării. Pentru braconieri și pentru pescarii comerciali se amână (cu intenţie!), an de an, publicarea Ordinului de prohibiţie în Monitorul Oficial. Vai de știucile noastre! Am scris despre asta, aici . Dar totuși, bine că s-a interzis priponul in Deltă, că era jale!…

Pescarii cu lansetă sunt forţaţi an de an să se asocieze și să cotizeze pe la diverse Ajvps-uri. Ba, mai mult, sunt puși în situaţii penibile, pentru a obţine un permis gratuit. La final, mulţi dintre ei au fost și umiliţi, și lăsaţi fără permis.

Lipsa de informare și incertitudinea vin direct de la instituţiile statului. Pescărimea nu știe ce-i ăla permis de pescuit și care-i carnetul de membru al unei asociaţii…Băieţii puși să te apere și să te facă mai deștept își freacă mâinile gingașe, de birocraţi. Cu cât cotizezi în mai multe locuri, cu atât mai bine!

Braconierii știu foarte clar unde trebuie să cotizeze. Nu există necunoscute sau incertitudine. Ba chiar aș merge până-ntr-acolo încât să afirm că există predictibilitate în domeniu. Ăia care sunt prinși și jumuliţi prin media sunt niște ageamii, fără avizele necesare…

Pescarii cu lansetă pescuiesc, în general, ziua. Braconierii sunt, de regulă, băieţi de schimbul trei. Mai marii pescuitului ne-au spus deunăzi că nu se prea pot intersecta cu braconierii fiindcă ei lucrează doar ziua. Nu-i caută noaptea de plase și curent ca să nu-și dea peste cap ritmul circadian și pentru că nu le permite statutul funcţionarului public. Aţi priceput?!…

Pescarii cu lansetă, chiar așa huliţi cum sunt ei, ţin în spate industria pescuitului din România. Niște viermuși, două pungi de nadă, o plută, o mulinetă cu paișpe rulmenţi, un sac de boilies, un sonar…Iaca, rezultă niște bani curaţi, cu miros de râme. Știu, știu…se plâng unii că-s puţini, că românu-i zgârcit…Las’ că ce-i în plus, nu-i în minus!

Braconierii nu cotizează deloc la buget. Ei sunt pe persoană fizică. Știi cum stau leii călare pe-o carcasă de antilopă la Discovery Channel? Ei, cam așa ceva…Banii ăștia se împart în familie și au miros de pește.

Pescarii cu lansetă prind un pește, îl pozează de aproape (ca să pară mare) și dup-aia îl trag la tigaie sau îl pupă pe bot și-i dau drumul. Suntem recunoscuţi la nivel mondial drept o ţară exportatoare de talente, în toate domeniile. Italienii caută cu disperare fotografi capabili să surprindă într-un singur cadru captura de o noapte a unui echipaj român plecat la braconaj peste hotare. Încă nu și-au atins acest deziderat.

Să recapitulăm. Dacă ai prostul obicei de a fi pescar cu lansetă (și pescuiești în spiritul și-n litera legii!) ești:

– Obligat să te asociezi și umilit atunci când vrei un permis de pescuit;

– Un braconier ordinar (și-n consecinţă, amendat) dacă nu-l ai;

– Dezinformat și ars la buzunar peste tot;

– Ţinut departe de apă cu o prohibiţie din pix și, pe alocuri, fără rost;

– Ostracizat și arătat cu degetul dacă mănânci un pește prins de tine;

– Ăla din cauza căruia nu mai înoată pește prin apele noastre. (Faptul că mai există oameni care cred gogoașa asta e peste puterea mea de înţelegere!…)

Fraţilor, încă nu m-am lămurit întru totul de-o treabă: ţara asta te vrea pescar?…Te vrea braconier?…Sau, pur și simplu, te vrea prost?

P.S. Ţi-a placut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Campionul

Am început să scriu acest articol noaptea, cu geamul întredeschis, pentru c-am vrut să-l scriu la rece. Azi vreau să vă povestesc o treabă tare:

Când eram un ţânc, străzile din Alba roiau de copii. Vrând, nevrând faceam sport. Aveam niște spaţii verzi printre blocuri unde primăria a încercat de câteva ori să planteze panseluţe, dar nu s-a putut. Eram prea mulţi.

Când îţi strigau copiii numele se clătinau pereţii ceaușiști. Parcă erai pe Camp Nou. Nu știai cum să dai mai repede ciorba de perișoare pe gât ca să cobori la fotbal. Se punea mult suflet. Atunci am dat prima dată peste noţiunea de campion. Existau campioni de stradă, cartier și de judeţ. Atât putea mintea noastră necoaptă să cuprindă.

Când lumea mea a mai crescut, am aflat că există campioni pe ţară, continent și campioni mondiali. Indiferent că ești campion de cartier sau campion mondial, lumea se strânge în jurul tău, te admiră, te felicită. Sunt unii care vor chiar sa-ţi calce pe urme. De-aia e important ca un campion să întoarcă din când în când capul și să vadă ce culoare au urmele pe care le lasă în spate.

Am întâlnit un astfel de campion pe Sărulești, în weekend-ul care tocmai a trecut. Numele lui e Andrei Sava.

După o gherlă de povestit nepoţilor în manșa întâi, echipa noastră lua startul de pe poziţia 61. Obiectivul – să ne simţim bine și să demonstrăm că încă mai știm să pescuim la șalău. Mergem la baraj. Toţi concurenţii erau poziţionaţi pe locurile alese. Din păcate, în concursul ăsta nu aveai nevoie de sonar. Îţi trebuiau doar cele cinci simţuri și o bilă. Pe modelul – pune bila leneșă la lucru.

Mă iau după nas și-i zic lui Alex (partenerul meu de concurs): „du-te acolo”. Ancorăm. Nicio barcă prin zonă. De așa natură era locul încât nimeni nu putea să vină în stânga sau în dreapta noastră fără a încălca regula celor 40 de metri faţă de un alt echipaj.

Aveam o foame de pescuit greu de descris în cuvinte. Prindem șalăi buni încă de la primele lanseuri. În raza noastră vizuală – barajul. Echipa Sava – Şpiac, ancorată acolo, simte mirosul de șalău și vine lângă noi. La 25 de metri (cu indulgenţă!) de noi. Dacă ar fi fost să ancoreze la 40 de metri ne-ar fi cerut ajutorul – să urce barca pe mal. V-am zis – așa era locul.

Mă uit la Alex și el la mine. Mă întreabă mirat: „Cine-s ăștia?”. Îi răspund: „Campionii.”. Alex e genul de om care te lasă să-i calci pe suflet și, în spirit ardelenesc, îmi propune ceva: „Hai mă să-i chemăm la noi în barcă! Să nu mai consume oamenii benzina aiurea, de-aia zic…”. Analizez propunerea și-i spun: „Măi Alex, noi nu mai contăm în clasamentul final. Hai să-i lăsăm în pace că se bat pentru podium. Își prinde fiecare peștii și gata.”. Zis și făcut.

Mai pescuim o vreme acolo și, văzând că barajul s-a eliberat îi spun lui Alex că vreau să-i luăm puţin pulsul. Mergem. Prindem niște pești și acolo. Cu puţin timp înaintea concursului, apa a scazut foarte mult. Peștii au plecat din mal, de nevoie. Apoi nivelul s-a mai stabilizat, iar șalăii se întorceau în maluri. Veneau în permanenţă valuri de șalăi spre apă mică. În fiecare zi, din ce în ce mai mulţi. Din punctul meu de vedere apogeul ar fi fost luni sau marţi. De prins, prindeai și dimineaţa, dar pe măsură ce se încălzea puţin afară, mergea mai bine. Vă spun asta, ca să înţelegeţi puţin contextul.

Întorc privirea spre locul de unde am plecat și văd că s-au mutat pe poziţia noastră iniţială. Îi spun lui Alex: „Hai să mergem unde au fost ei că s-a mai lăsat puţin frigul.”. Îi ocolim frumos la relanti și sunt pregătit să ancorez. În momentul ăla, Sava vine vreo 5 metri cu motorul de bot înspre noi și urlă la mine că nu pastrăm distanţa regulamentară!!!…Fiind pe botul bărcii cu ancora în mână, vă jur că era să cad în apă! Îl întreb cum poate să spună așa ceva?!…

Văzând penibilul situaţiei, Şpiac încearcă să aplaneze conflictul și ne face semn că nu e nicio problemă. Mai pescuim câteva minute și vin arbitrii la măsurătoare. Le șușotește Sava ceva și, la plecare, ne atrag atenţia că trebuie să plecăm. Motivul: le-a zis campionul că el a fost primul pe loc!…….Plecăm cu o ușoară senzaţie de vomă. Au clocit locul ăla două zile și au urcat în clasamentul final până pe poziţia a 2-a.

N-a fost un caz singular. În ultimele două manșe ni s-au dezgheţat puţin încheieturile și-am prins vreo doi șalăi. Am fost călăriţi mai ceva ca la herghelia de la Jucu. Aștept o bere și de la echipa de pe locul 3 la general care, după o ancorare la 20 de metri de noi, a plecat cu motorul turat de-a lungul malulul direct pe zona unde pescuiam. Îmi pare rău dacă uit pe cineva, am zis să mă rezum la numele sonore.

M-am tot gândit dacă e bine sau nu să public povestea asta. Eu am pielea groasă, de crocodil, dar prietenul meu debutant în competiţiile de spinning, e scârbit. Acest comportament de tip slinos afectează imaginea Ligii Române de Spinning în mod direct și concret.

În plus, comportamentul campionului a rămas neschimbat. Faţă senină, niciun regret, nimic. Ba mai mult, îi consilia pe alţii pe la ponton. Le povestea cum a găsit EL peștii, cum trebuia să te poziţionezi, în ce etapă a dezvoltării personale erau, cum trebuia să-i abordezi etc. Așa fain povestea, că m-a umplut de admiraţie…Și, într-un final, mesajul triumfător pe feisbuc: „Upss, we did it again!”. Câtă decenţă! Ce să zic, măi băieţi…păi dacă aţi făcut-o din nou, să nu mai faceţi altă dată! Bine?

Când îţi faci un obicei din a călca pe cadavre trebuie să fii foarte atent ca nu cumva să calci, din greșeală, și pe lucruri urât mirositoare. Sava, te rog să nu-ţi verifici urmele de campion de data asta. Îţi spun eu sigur că-s maro!

Constat cu bucurie că nu prea am stofă de „campion”. Prefer oricând campionii mei de cartier cu șosetele murdare de praf. La finalul meciului, cu ăia puteai să dai mâna.

Fotografii: Cristi Albu

P.S.1 Câteva precizări:

– Nu vreau să afectez în niciun fel imaginea Ligii Române de Spinning. Cinste vouă pentru felul în care a crescut fenomenul ăsta, dar vă rog, luaţi măsuri!

– Nu pun la îndoială capacitatea lui Sava de a prinde pește.

– Nu am motive să am ceva împotriva lui Adi Şpiac. Cinste ţie pentru mâna aia ridicată sus.

– Nu vreau să afectez în niciun fel imaginea Relax Trophy – un concurs excelent!

– Pescar e ăla care muncește, găsește peștele și îl prinde. Cinste celor care au făcut-o! Dacă nu ești în stare să-i găsești, asumă-ţi asta ca un bărbat adevărat.

– Cinste celor care nu au călarit pe nimeni și au fost fairplay! (au fost foarte mulţi!)

P.S.2 Încă aștept scuze pe adresa redacţiei și două beri, de preferinţă, reci.

P.S.3 Ţi-a placut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Despre culori

Sunt unii care nu cred în culori. Pentru alţii, culorile fac diferenţa. Eu nu-ţi zic nici să te închini la ele, dar nici să fii ateu. Sunt unul dintre ăia care încurajează deţinerea și consumul responsabil de culori. 😊

Există năluci care arată extraordinar și nu prind, după cum există năluci care arată execrabil…și prind. Nu putem face din asta o regulă, că nu e. Pe de altă parte, aceeași nălucă poate fi prinzătore în mâna mea și un obiect inutil, în mâna ta. Și viceversa. Pentru că diferenţa nu se face doar la nivel cromatic. Mai există mâna, mintea și excepţiile de la regulă. De-aia în pescuit (aproape) totul e posibil.

Dacă e să vorbim sincer despre culori ar trebui să recunoaștem că nouăzeci la sută dintre culorile nălucilor sunt o chestiune de marketing. Dar ăsta nu e neapărat un lucru rău. E cu dus și întors – cum ar fi să existe pe piaţă doar 5-6 (hai 10!) culori de năluci?!…

Restul de zece la sută sunt apanajul pescarilor iniţiaţi și se referă la situaţii punctuale când ai nevoie de anumite culori speciale. Situaţiile descrise plastic – “numa’ la aia vroia”. Rar te întâlnești (pe bune) cu așa ceva.

De cele mai multe ori e mult (!!!) mai important un reper decât culoarea (sau combinaţia de culori) în sine. Orice specie de pește pradă are, din punct de vedere cromatic, reperele ei. Să luăm spre exemplu bibanul, un pește poftit de mulţi dinţoși autohtoni. Analizându-i în detaliu coloritul, dăm peste o mulţime de culori și nuanţe. Pierdem vremea.

Grosso modo, avem dungile (și contrastul pe care ele îl creează!) și avem portocaliul ăla aprins de pe înotătoare. După mine, ăla (dar fix ăla!) e portocaliul suprem și motivul pentru care ai (și am) avut atât de multe atacuri la năluci cu mai mult sau mai puţin portocaliu.

Un alt exemplu de reper e albastrul dunărean. Dacă iei la mână albitura de pe fluviu o să vezi că aproape toate speciile au un albăstrui irezistibil. De-acolo și apetenţa răpitorilor dunăreni pentru albastru.

Când sari calul și pui la un loc două repere, obţii o combinaţie de culori senzaţională. Vezi albastrul cu burtă portocalie care face istorie pe Dunăre, dacă tot am amintit-o.

Astea sunt reperele. Restul e marketing sau fudulie, după caz. Găsește reperele și vei avea o revelaţie pescărească. Parol!

Că tot veni vorba de culori bune, aș zice că și portocaliul de pe pieptul măcăleandrului (Erithacus rubecula) e ce trebuie. O știe și el. Pus în faţa unui rival artificial cu pieptul portocaliu, măcăleandrul atacă fără rezerve. Pus în faţa unui rival artificial fără piept portocaliu, nu e agresiv. Dacă-i arăţi doar penele portocalii, fără rival, redevine coleric…Cam așa stau lucrurile și sub apă. Să nu zici că nu ţi-am zis.

La fel ca în cazul reperelor, e mai important contrastul decât culoarea (sau combinaţia de culori) în sine. Mă refer la diferenţa aia clară între spatele și burta nălucii sau între cap și restul nălucii (ex.: spate negru / burtă portocalie; spate roșu / burtă alb perlă; spate negru / burtă alb perlă; cap roșu / corp de altă culoare; motoroil / coadă portocalie etc.). Contrastul ăla e foarte important.

Din informaţiile mele, cu excepţia totpescuit.ro, peștii nu prea citesc presa de specialitate. Doar săptămâna trecută, s-au abonat la newsletter-ul blogului doi șalăi și-o știucă. 😊 Tu te-ai abonat? Dacă-ţi place ce citești pe blogul meu, abonează-te Aici (în partea de jos a paginii).