Postări etichetate ‘stiuca’

Cât costă să fii pescar

Un prieten virtual îmi scrie ieri un mesaj: “Sorine, scrie și tu un articol despre ce înseamnă și cât costă să fii pescar. Nu de ocazie, ci dedicat hobby-ului! Că mulţi avem de dat explicaţii soţiilor!”. 😊 Bine Bogdane, scriu!

O zicală din popor zice că orice pescar se teme că, după predarea bocancilor, soţia îi va vinde sculele de pescuit cu preţul de cumpărare pe care-l știe ea…Nu știu alţii cum sunt, dar eu când pescuiesc mult – cumpăr puţin. Și invers. Probabil și frustrările pescărești au azi aceeași rezolvare – terapia prin shopping (cumpărături).

Când am început să pescuiesc, totul era (aproape) gratis. Stăpâneam perfect tehnica de uscare a băţului de alun. În epoca mileurilor, aţă de macrame se găsea la discreţie. Ace de gămălie, la fel. Până la Revoluţie am pescuit mai mult barbless (fără spin). Eram sportiv.

După 89, capitalismul ne-a îndesat pe gât scule vrute și nevrute. Eram flămânzi. Azi, pescuitul nu mai e de mult o pasiune ieftină, nevinovată. Nu mă refer la pescarul de subzistenţă. Vorbesc de ăla „dedicat”, cum îi spune Bogdan.

Te duci scurt la o plută, iei o nadă – 8,5 lei. Logic, iei și două porţii de viermi – 5 lei. Pentru diversitate, merge și o porţie de râme – 4 lei. Poate-ţi mai trebuie o plută-două, un fir, niște cârlige etc. La bologneză, calculul e simplu – 100 de lei metrul. De cât să fie?…

Dacă mergi la crap, gândești în seturi: trei beţe, trei mulinete, rodpod cu trei poziţii, trei avertizoare, trei… 😊 O lansetă decentă începe de la 250-300 de lei, o mulinetă decentă, la fel. Mai iei niște boiliesuri bune la 49,99 lei kilogramul și le pui pe toate într-o mașină, cum altfel decât – mare.

Dacă mergi la răpitori, îţi iei câte o lansetă pentru fiecare stil de pescuit. Mai faci concesii, dar mai mult de două specii pe-o lansetă nu poţi să înghesui. Orice lansetă sau mulinetă decentă e minim 300 de lei. Maxim nu există…Pui un textil bun pe tambur – minim 100 de lei. Un vobler deștept te costă de la 35 de lei în sus. Dacă e făcut de japonezi poţi să sari liniștit de trei cifre. Sunt mici, punctuali și politicoși, dar niciodată ieftini. Dacă mergi la șalău, mai cumperi niște cârlige lestate cu plumb, la preţ de metal semipreţios. Fără o plasă de gume, nu scapi – 1-5 lei bucata.

Dacă mergi la știucă, îţi trebuie voblere mari. Vobler mare, preţ mare – 30-50 lei. Pui o strună cumsecade, ca să protejezi investiţia, te costă 21 de lei. Iei o lansetă pentru oscilante, mai moale pe vârf, știi tu…cu mai multă fibră de sticlă – câteva sute de lei. Azi, nici fibra de sticlă nu mai e ce-a fost…Mai pui un dolinger, o eira și se adună o sumă rotundă.

Dacă mergi la somn din start iei trei lansete și trei mulinete. Dacă ești norocos, scapi la 500 de lei setul (lansetă-mulinetă). Poate iei și niște scule de clonc. Dacă te-ai dotat, cumperi și un clonc bun – 200 de lei. Fără momeală, nu faci nimic…râme negre, lipitori, viermi de salcie…dacă ești chiabur, iei și coropișniţe – 1 leu bucata. A naibii, nici râmele negre nu mai sunt ce-au fost! Am săpat într-o zi de m-au luat junghiurile, mai aveam puţin și găseam petrol…una n-am găsit. Economie de piaţă, frate!

De muscă nu mai vorbesc. Nu vreau să visez urât la noapte!

În era digitală, cumperi mai mult online. Aveam de gând să-i laud într-o zi pe cei doi coloși online din pescuitul românesc. Era (la trecut!) singura dovadă de concurenţă sănătoasă de la noi. Comandai de minim 100 de lei și transportul era gratuit. Comandai azi și aveai produsul mâine. Era lăudabil! Azi, niciuna nu mai e valabilă…,,comoditatea” te costă 15 lei! Nu era bine. Ne-am întors la concurenţa de cumetrie.

Dacă vrei să fii pescar, te costă. Dacă ești pescar renascentist, ca mine, și combini mai multe stiluri de pescuit…faceţi voi calculele. Și-acum sunt tot sportiv – dau cu spin, dar fishless (fără pește). Scule multe, pește puţin…

Sfat pentru soţii…Un prieten bun îmi zice la răstimpuri o vorbă: „Sorine, suma viciilor e constantă!”. Eu zic să încurajaţi / acceptaţi / toleraţi viciul ăsta. Fiecare, după puteri. Spre binele vostru, credeţi-mă – e mai „eco” decât altele.

P.S. 1 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

P.S. 2 Dacă ai achitat toate cheltuielile de mai sus și vrei să primești diploma de pescar, mai ai doar un pas. Citește asta.

Legătura dintre apă și pet

Suntem societate de consum: cumpărăm – consumăm – aruncăm. În ziua de azi, fericirea se vinde la pet. Apa la fel. Bag seama că legătura dintre apă și pet e de natură magnetică. Se atrag. Altfel nu-mi explic de ce apele noastre sunt pline de ele…

Înainte de a fi sport naţional, aruncarea pet-ului în natură are motivaţii complexe. Un prieten bun a întrebat, cu tupeu, o băbuţă din sat de ce își aruncă gunoiul în valea din fundul curţii. Răspunsul l-a șocat: „Lasă maică, să margă (n.a. meargă) la unguri!”…Dincolo de xenofobie, prostia nu are vârstă. Băbuţa are copii, copiii ei au copii, copiii copiilor vor avea copii – crescuţi în același spirit (?).

Ca pescar, te lovești de gunoaie mai ceva ca angajaţii firmelor de salubritate. Nu există în România apă nesufocată. Dacă pui mâna și strângi după alţii te îngrozești câte mormane de gunoi se adună. Am scos din apă cizme, haine, pet-uri, pungi, chiloţi și alte desuuri, sticle și orice altceva vă puteţi imagina. Din Someșul Mic, în buricul Clujului. Azi sunt toate la loc. Alţii au scos, acum câteva zile, mii de pet-uri din lacul Bicaz.

Un om venit de pe-afară îmi spune ce stricte sunt regulile pe-acolo – dacă arunci un muc de ţigară pe stradă, pierzi câteva sute de euro. Nu termină bine de povestit și aruncă ceva pe jos. Gestul e unul firesc, asumat și nestingherit. O face pentru că la noi se poate sau pentru că e parte din sentimentul de „acasă”?! O fi o treabă de sorginte latină, că și eu m-am simţit la Roma ca acasă…

De multe ori mă întreabă prietenii virtuali dacă nu cumva pescuiesc în străinătate. Pozele mele sunt prea frumoase. Staţi liniștiţi că realitatea mea e la fel de urâtă ca a voastră. Ieri am fost la pescuit, la munte. Apă turcoaz, pădure de brad, aerosoli naturali și…gunoaie. Incredibil de multe gunoaie! Am dat, în paradisul ăla montan, peste tot ce poate arunca omul cu mâna lui: pamperși, coroane funerare, pet-uri, ţoale etc. M-am chinuit să găsesc un cadru normal în care să fac două-trei poze decente…

Nu e doar o treabă românească. Nu c-ar fi asta o scuză (!), dar și la nivel de specie suntem tari. Ne merge mintea. Ciocnim particule. Avem insulă de pet-uri în ocean și gunoi în spaţiu. Căutăm viaţă pe alte planete. Poate învăţăm mai întâi să trăim cumsecade pe planeta Pământ.

Pe noi și apele noastre, în ţărișoară, numai amenda grasă și educaţia ne mai salvează. Asta dacă mai putem fi salvaţi.

Când plouă, pet-urile se adună și ies la iveală. E legătura dintre apă și pet. Gunoaiele nu merg niciunde. Stau aici, cu noi…și ne-ajută să ne simţim „ca acasă”.

P.S. 1 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

P.S. 2 Dacă arunci lucruri în apă, pe mal, pe stradă sau oriunde altundeva decât la coș, înjură-mă cu poftă, dar dup-aia oprește-te din aruncat.

Fotografii: Andrei Sava și Daniel Turean

Permise de pescuit 2018

Am vorbit cu mii de pescari. N-am întâlnit mulţi inși informaţi când vine vorba despre actele care îţi dau dreptul să pescuiești legal în România. Din contră. Nu pretind c-am înţeles pe de-a-ntregul problema, dar cred că oleacă de lumină pot să fac în speţă. Hai să vorbim despre permisele de pescuit 2018.

Statul român e stăpân pe mai toate apele din România. Le administrează prin intermediul ANPA (Agenţia Naţională pentru Pescuit și Acvacultură). ANPA, la rândul ei, atribuie asociaţiilor resursele acvatice vii (peștii, că asta ne doare pe noi). În prezent, majoritatea apelor din ţară sunt atribuite. Dunărea, Marea Neagră și alte câteva excepţii sunt ape neatribuite. O apã cu statut special e Delta Dunãrii (permisul de pescuit pentru Delta Dunãrii se descarcã gratuit de pe site-ul Rezervaţiei).

ANPA emite permisele de pescuit recreativ – cartoane albe sau albastre. Cartoanele albe (emise de ANPA şi distribuite prin asociaţii) sunt valabile pe apele atribuite asociaţiilor. Cartoanele albastre (emise şi distribuite gratuit de cãtre ANPA, fãrã intermediari) sunt pentru apele neatribuite (Dunãre, Marea Neagrã şi alte câteva excepţii). SINGURUL ACT (!!!) care-ţi dă dreptul să pescuiești pe apele ţării e cartonul alb sau albastru, după caz.

O mizerie fără margini face ca un pescar să nu poată intra în posesia permisului de pescuit (cartonul alb!) decât după ce devine membru al unei asociaţii. În clipa în care devii membru primești un carnet de membru. Zeci de mii de pescari din ţara asta confundă carnetul de membru cu permisul de pescuit. Încă o dată, că e foarte important: permisul de pescuit e cartonul emis de ANPA (alb sau albastru), iar carnetul de membru e carnet de membru. Permisul ANPA îţi DĂ dreptul să pescuiești legal în România, iar carnetul de membru – NU (e doar dovada înrolării într-o asociaţie).

Câștigătorii anului 2018 sunt, în proporţie covârșitoare, Ajvps-urile (asociaţiile de vânători și pescari) din ţară. Ele au primit aproape toate apele. Ajvps-urile percep o taxă de jupân – mai mare sau mai mică, după tupeu (numitã elegant „cotizaţie anualã de membru”). Tu (pescarul) ai multe obligaţii și un singur drept, ele (asociaţiile) au doar drepturi. Am zis mai sus că ANPA „atribuie asociaţiilor resursele…”. Dacă ne uităm pe dexonline.ro (un site răutăcios) vedem asta: a atribui = 1. A da (ceva cuiva) ca un bun ce i se cuvine; 2. A se da drept proprietarul de drept a ceva; 3. A considera ceva ca proprietatea cuiva etc.

Simplu, să înţeleagă toată lumea – Ajvps-ul e stăpân pe resursa acvatică vie (peștele) și se comportă ca atare. Tu ești forţat să devii membru Ajvps, intri în posesia unui carnet de membru + permis de pescuit (carton alb) și ai obligaţia de a respecta „regulamentul asociaţiei”. Pe șleau – trebuie să plătești și s-o faci pe placul Ajvps-ului, adică la sediu sau prin virament (nu cumva să-i deranjezi plătind pe apă, Doamne ferește!).

Întrebarea de pe buzele multor pescari: sunt membru și am permis, pot pescui într-un alt judeţ? ANPA și-a bătut joc de noi, pescarii, și a lăsat treaba asta la latitudinea Ajvps-urilor. A pus lupul paznic la oi. AGVPS-ul, mama tuturor Ajvps-urilor din ţară, a dat ordin în împărăţie ca toată lumea să recunoască reciprocitatea. Deci DA, când ai carnet de membru și permis de pescuit (carton alb), poţi pescui și în fieful altui Ajvps fără taxe suplimentare. Sigur că hienele mârâie și, unele mai înfometate, chiar mușcă! Sigur că Ajpvs-iștii nu sunt fraieri să refuze un ban „cinstit” și ușor. Îţi vor cere taxe în plus. Se pune întrebarea: cine e prostul – ăla care cere sau ăla care dă? Sunt unii care deja și-au luat un teanc de permise și sunt membri în 5-6 Ajvps-uri!…Uraaa, tovarăși!

Am plătit anul ăsta, cu scârbă, o sută și ceva de lei unui Ajvps. Am pus carnetul de membru undeva, ca nu cumva să-l rup dintr-un exces de normalitate.

Trei lucruri sunt strigătoare la cer:

a) Obligativitatea asocierii – ANPA te forţează „legal” să devii membru într-o asociaţie ca să poţi obţine permisul de pescuit (mã refer la cartonul alb, cel albastru se obţine gratuit de la ANPA). Lucrul ăsta e neconstituţional, imoral și inacceptabil!

b) Atribuirea apelor cu dedicaţie – în așa fel au fost făcute cărţile încât Ajvps-urile din ţară să fie maxim avantajate. O instituţie a statului (ANPA) se zbate (la propriu!) să favorizeze niște privaţi (Ajvps-urile). Ăștia din urmă au primit toate apele fără nicio obligaţie. Din nou – cel puţin imoral și inacceptabil!

c) Noi, pescărimea, nu facem nimic în legătură cu asta.

Ce-ar trebui să facem?! Uite ce:

1. Să nu ne mai treacă prin cap faptul că 100-200 de lei sunt bani puţini, care merită aruncaţi. Nu sunt bani puţini și-ar trebui să ceri ceva în schimbul lor! (pază, ecologizări…de populări nu pomenesc pentru că mi-e frică să nu toarne careva tone de caras în apă și să-i spună populare!…)

2. Să ne informăm, să nu mai fim o masă de manevră. Să nu mai zicem: „dom’le, eu vreau să pescuiesc, nu vreau să mă cert cu nimeni, nu-mi bat capul, mai bine plătesc!”…

Când le-om face p-astea două, apele și pescuitul din România vor arăta altfel. Până atunci, NU.

P.S. 1 Curtea Constituţională a decis că Legea de modificare a OUG privind pescuitul și acvacultura e neconstituţională în ansamblul ei. Ce înseamnă asta? Înseamnă că se modifică schimbarea. 😊 Când și în ce fel…vă anunţ.

P.S. 2 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

5 Lucruri care te pot face un pescar mai bun

Zic unii că sunt clarvăzător…pentru că văd lucrurile destul de clar. 😊

Alţii mă-ntreabă de ce nu „emit informaţie utilă”, de ce nu fac și eu ca X și Y – să spun CU CE am prins. Ce poate fi mai ușor?!…Dar ţi-e de folos informaţia asta? Ce-i mai util: să-ţi spun cu ce am prins eu peștele meu sau să-ţi spun UNDE să-l cauţi și CUM să-l prinzi tu pe al tău? Gândește-te la asta.

Marketingul sălbatic din zilele noastre produce efecte secundare. Foarte mulţi pescari au dotări pe care nu știu cum și când să le folosească. Lucrurile complicate generează confuzie. Ajung să se uite în trusă ca curca-n lemne.

Pescuitul nu e despre scule. Sigur…sculele sunt frumoase, ne ajută, ne gâdilă orgoliul, ne fac să uităm cât de puţin pescuim de fapt, dar nu ele sunt în centrul atenţiei. Pescuitul e despre cât de bine cunoști peștele pe care vrei să-l prinzi. E despre biologie, despre apă și, mai presus de toate, despre minte.

Cel mai important lucru în pescuit e să gândești. După ce faci asta, nălucile, boilies-urile și muștele din trusa ta vor prinde viaţă. Citește despre pești și pescuit, informează-te, bagă totul prin filtrul raţiunii și-apoi aplică ce funcţionează pe apele tale.

Să nu pescuiești întotdeauna la fel. Cu toţii am trăit lucruri pe apă care-și pun amprenta asupra noastră ca pescari. În ziua cutare, pe locul cutare, cu năluca / musca / nada cutare – am făcut istorie. 😊 Data viitoare, dintr-un reflex pavlovian, încerci să retrăiești experienţa. Ţine minte exprimarea, că fix aia e: istorie! Pescuitul nu se repetă decât rar. Poate și de-aia e atât de frumos.

Pe apă e invers decât în nebunia lui Einstein – dacă faci mereu același lucru ai parte de rezultate diferite (de regulă proaste!). Atâtea variabile se schimbă de la o partidă la alta (nivelul apei, transparenţa, temperatura, presiunea atmosferică ș.a.m.d), încât e musai s-o iei mereu de la zero și să faci ajustări (mai mici sau mai mari) de fiecare dată.

Pescuiește cât de mult poţi. Sigur că acasă poţi face planuri, strategii, dar când tragi linie pescuitul nu e muncă de birou. Contactul cu apa și cu peștele e foarte important în dezvoltarea oricărui pescar. Așa înveţi pescuit chiar și fără să vrei. Dacă stai foarte prost cu timpul, nu-ţi seta așteptări mari când ieși pe apă – n-o să le atingi și-o să fii dezamăgit.

Indiferent cât de mult sau puţin pescuiești, fă-o relaxat. Păstrează-ţi o atitudine pozitivă – așa vei lua decizii inspirate în timpul partidei, iar șansele de-a rămâne cu un gust bun în minte, cresc. Nu ești tu când pescuiești stresat!… 😊

Ne plângem de ghinion pescăresc (și cu rost și fără rost!), dar nimeni nu face nimic în legătură cu asta. Ok, o să-ncep eu!

Sorin Tot – Clarvăzător. Citesc în nadă. Dezleg ghinioane pescărești. Te scap de urări de baftă. Desfac peruci. Întorc la pescar orice pește ratat în maxim 24 de ore. Apelaţi cu încredere. Nu cer și nu ofer seriozitate.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

Cum am prins știucă zilele astea

Dacă tot am fost plecat în Deltă era culmea să nu le prezint cumetrelor câteva năluci din arsenalul propriu. Nu știu de ce, dar de data asta am avut un fix – fără oscilante. Am mers pe voblere și gume.

Am găsit știucile în zone cu vegetaţie și apă medie / mică. Tiparul comportamental era destul de clar – dinţoasele, camuflate perfect în covorul vegetal, tâșneau spre suprafaţă când se ivea o potenţială pradă. Am avut parte și de urmăriri condimentate cu atacuri multiple, dar regula era – un singur atac, venit de jos în sus.

În situaţiile de genul ăsta, fie alegi o nălucă ce evoluează razant cu vegetaţia (o oscilantă, de exemplu), fie una cu putere mare de atracţie. Când zic asta, mă refer la năluci cu mișcări eratice, capabile să atragă știuca de la distanţă. Am ales a doua variantă, pescuind cu voblere fără barbetă (în limbaj englezesc – glidere), năluci moi fără apendice vibratil (fără coadă) și voblere suspending cu barbetă mică (jerkbait-uri).

La știucă, nu-mi plac nălucile pe care le poate pescui oricine. Mă feresc de alea care „fac” același lucru indiferent de mâna care le animă. Din punctul meu de vedere, nălucile despre care vorbesc sunt prea echilibrate, sunt făcute să fie imune, să tolereze greșeli din partea pescarilor (mai ales începători). Asta le face lipsite de „imaginaţie”. Paleta lor de evoluţie e limitată, monotonă.

Îmi plac nălucile care fac mai mult. Folosesc glidere mari care, pe pauza dintre smucituri, alunecă mult în lateral. Dacă vrei să scoţi maxim din voblerul tău pe pauza aia e musai să ai firul moale, netensionat. Când găsesc un vobler de-ăsta care pe plecarea în lateral mai face din când în când câte-un lucru special – merge spre stânga/dreapta cu o deviere în sus sau în jos – încep să văd știucă în faţa ochilor.

Pe apă mică, am pescuit voblerele în varianta originală, plutitoare (cu strună fină, ușoară). Pe zonele cu apă mai adâncă, am folosit strune groase de fluorocarbon cu accesorii (vârtej + agrafă) mari, grele. Am făcut asta ca să duc gliderul mai jos, mai aproape de ascunzișul esocidelor. Am folosit și niște lesturi de mici dimensiuni plasate pe burtă sau în coadă (sau în ambele locuri). Testez până dau de combinaţia perfectă ce face voblerul să înoate altfel, pe gustul meu.

Când folosești năluci de la care ai așteptări deosebite, ieșite din tipar, nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării. Lanseta, mulineta, firul, struna, accesoriile strunei – toate influenţează evoluţia nălucii și trebuie corect calibrate.

Gumele fără coadă vibratilă sunt cu atât mai bune cu cât sunt lestate mai puţin (ideal ar fi deloc). Pescuite cu o strună ușoară, au o evoluţie asemănătoare gliderelor, dar aduc un plus – căderea. Nu există pește răpitor imun la „cădere”, iar o gumă nelestată cade într-un mare fel…Le-a plăcut!

Jerkbait-urile (voblere suspending cu barbetă mică) funcţionează în momentele de acalmie, când alte năluci nu produc nimic. Sunt bune pe apă limpede și foarte limpede. Atrag știucile de la mare distanţă și declanșează atacuri greu de ratat. Sunt foarte sensibile în ceea ce privește accesoriile folosite (strună, fir etc.) și sunt al naibii de scumpe, dar merită.

În definitiv, am prins ceva știuci…de ce să nu prind?! 😊 Fire întinse tuturor!

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.