
Avatul lacustru (partea a II-a)
Or fi mai multe năluci cu care poţi prinde avaţii de lac, dar mie îmi place să-i prind la vobler. Dacă se poate, la suprafaţă. Vreau să văd atacul ăla exploziv, vreau să văd urmăriri cu valul în cap. Pentru mine, asta rimează cu pescuitul avatului.
Ziceam nu demult că orice dependent de avat e musai să dea piept, mai devreme sau mai târziu, cu avatul lacustru. Crapul nu sare pe mal, nu te umilește. Avatul în schimb, o face. Atacă din toate poziţiile, îţi arată că e acolo, te sfidează și nu-ţi lasă nicio ieșire onorabilă. Fiecare nou atac e o provocare la duel.
Când eram mai mic, noiembrie nu era lună de vară. Dacă te prindea începutul de noiembrie îmbrăcat lejer erai ori student în călduri, ori era semn c-ai fumat ceva tare. Ei bine, începutul de brumar m-a prins pe Olt, deloc înfofolit, căutându-l pe Aspius.
Două lucruri sunt de luat în calcul atunci când alegi o nălucă pentru pescuitul avatului lacustru:
– Să fie o nălucă ce nu opune rezistenţă în momentul recuperării. Nu spun că secretul e să iasă fum din mulinetă, dar ritmul recuperării e musai să fie unul alert.
– Pe recuperare liniară ai parte de evoluţie liniară, e clar. Dar când faci mișcări bruște din lansetă e bine să obţii altceva. Năluca ta trebuie să ţâșnească în stânga și-n dreapta, să evolueze eratic.
Ziceam în partea I (pe care o poţi citi aici ) că avaţii de lac sunt relaxaţi, nu duc lipsă de obleţi. Dacă ai toate ţiglele pe casă, cu natura nu te pui. Ca să am o șansă și să m-aleagă pe mine, le arăt altceva. Pun un vobler (culoare apropiată de oblete) ceva mai mare decât peștii pe care-i vânează lupii apelor. Îl aduc prin apă agresiv, cu ruperi de ritm. Vreau să ies în evidenţă. Ţine minte că, pe lac, barbeta mai mult te încurcă decât te ajută. Cine are urechi, să audă.
Peștele ăsta are sânge rece. Pândește bancul și, la momentul potrivit, tâșnește de jos în sus ca marii răpitori de apă sărată. Când atacul a avut loc, degeaba mai lansezi. De cele mai multe ori e prea târziu. Ai ratat momentul. Din punctul meu de vedere, întrebarea esenţială e: cum declanșezi atacul, în loc să-l aștepţi?
E important să strecori un pic de haos în planul lui perfect. Cât timp avatul deţine controlul ești doar un pion pe tabla lui de șah. Ca să-l destabilizez, lansez voblerul fix în mijlocul bancului de obleţi și-l recuperez agresiv, stârnind o panică prematură. Toată agitaţia asta îl face pe Aspius să se hazardeze, să lase garda jos. Ei bine, din momentul ăla, nu mai e de neatins.
Când nu merge voblerul, mai am un as în mânecă: gumele. Dacă te baţi cu avatul de lac e bine să renunţi la balast, la orice lucru care te încetinește. Dacă în cazul voblerelor renunţ la barbetă, când vine vorba de năluci din silicon, scap de coadă. Dau doar cu gume fără apendice vibratil.
În pescuitul avatului, la modul general, am o slăbiciune pentru monofilament. Chestie de gust. Când pescuiesc avat pe lac, să n-aud de mono. În cazul ăsta, textilul (cu înaintaș de fluorocarbon) e mai bun pentru că nu ia nimic din agresivitatea pe care vreau să o imprim nălucii.
Hmm…parcă ar fi loc și de partea a III-a. Mă mai gândesc. Data viitoare când te întâlnești cu avatul lacustru, salută-l din partea mea. Ne știm.
P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.