Postări etichetate ‘clean’

Poze de la ultima partidă

Toată vânzoleala asta de centenar mi-a făcut poftă de pescuit.

Ca să fiu în temă, am zis c-ar fi mișto să prind 100 de pești pe o apă publică și să-i trag în chip. Tot elanul patriotic mi s-a înmuiat când m-am lovit de Celsius…-4℃. Am auzit eu mai demult că uneori minus cu minus dă plus și-am plecat.

N-am prins 100 de pești de centenar, da’ nici patria nu mai e așa de dodoloaţă cum era…Chiar și-așa, după 60 de bibani și câţiva cleni și multe poze, încă zâmbesc înspre a râde.

Vezi că pozele de la ultima partidă sunt calde. Dacă erau mai calde de-atât erai cu mine pe apă.

P.S. Îţi place Totpescuit.ro? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

1 an

Ce trece vremea…Azi, Totpescuit.ro împlinește 1 an. Cronologic, n-am fost primul blogger din ţară pe nișa asta și trag nădejde că nu voi fi nici ăla care stinge lumina.

Meritocratic vorbind, cred că am dus blogging-ul pescăresc din România la un alt nivel. S-a scurs 1 an de blogging adevărat, cu articole în fiecare săptămână. Multă muncă.

M-a tot întrebat lumea în astea 365 de zile de ce o fac? De ce dezvălui secrete, de ce „dau din casă”? E cam așa:

Scriu pentru că-mi vine să scriu. Știi când îţi vine să mergi la pescuit? În mare, e același lucru. E musai s-o faci. Dacă mai scriu mult, o s-ajung să scriu mai mult decât am citit.

Scriu pentru că nu ţin morţiș să le duc (secretele) după mine la demisol. Slavă Domnului, m-am copt la minte și nu mai cred că altu’ prinde peștii mei.

Nu știu dacă ai observat, dar nu scriu pentru oricine. Scriu în așa fel încât să nu dau mură-n gură. Dac-ai prins un pește folosind o informaţie citită pe blogul meu, atunci e cel puţin 50% meritul tău c-ai știut s-o digeri. Să ne înţelegem: asta nu înseamnă că nu-mi ești dator c-o bere!

Scriu ca să-i alin suferinţa pescarului de net, varianta neveninoasă. Am vorbit despre el aici .

Scriu pentru că pasiunea asta merită trăită, retrăită și povestită. Nu-mi place eticheta lipită flegmatic pe fruntea pescarului român și m-am luptat s-o dau jos. Cred în nobleţea acestui viciu și în pescarul alfabetizat. Nu cred în ăia care mai citesc doar poze. Nici chiar poze de o mie de cuvinte.

Se zice că-n primul an de blogging e bine să n-ai așteptări prea mari ca să nu cazi de sus. Dacă mi-ar fi zis cineva acum 1 an c-o să fiţi atât de mulţi, n-aș fi crezut o iotă!…

Mare mulţumesc tuturor.

P.S.1 Îţi place totpescuit.ro? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

P.S.2 Aștept critici, sugestii și orice altceva mai vreţi voi, pe adresa redacţiei.

Pescarul de net

Chiar și în lumea asta digitalizată, natura își urmează cursul mai mult sau mai puţin firesc. Dispar specii și apar specii noi. O astfel de specie nou apărută (și din ce în ce mai prezentă în peisajul halieutic românesc) e pescarul de net.

Din experienţa mea, există două variante fundamental opuse. Prima variantă e pescarul de net neveninos. Trăiește peste tot în ţară și e relativ ușor de recunoscut. Nu are timp de pescuit – cam așa poate fi sintetizată toată treaba. Motivele sunt dintre cele mai diverse: job, familie, obligaţii etc.

Când se trage linie, pentru pescarul din el nu mai rămâne mare lucru. Își trăiește pasiunea cum poate: pe net, prin magazinele de profil și, foarte rar, pe apă. Nu e agresiv și nici veninos. De-aia e demn de compasiune. Îl pomenesc adesea în rugăciunile mele pescărești. Fie-i suferinţa ușoară!

Varianta cealaltă, asupra căreia aș vrea să insist, e pescarul de net veninos. Aria specifică de răspândire nu diferă de cea a variantei neveninoase. Temperamental însă, diferenţele sunt majore.

Pescarul de net veninos trăiește din scandaluri, pe care le iscă sau le aţâţă. Poţi să-l calci pe coadă chiar dacă levitezi. Să presupunem că ai prins un pește și l-ai pus pe net. Dacă e unul mic, el sigur a prins unul mai mare. Dacă e unul mare, sigur e împins în faţă sau fotoshopat. Dacă ai prins doar unul, el sigur a prins mai mulţi. Dacă i-ai dat drumul, mai bine nu-i dădeai. Dacă l-ai fript, ești un sacoșar. Oricum ai face, nu e bine sau ar fi fost bine invers.

Varianta veninoasă a pescarului de net năpârlește (de mai multe ori) în sezonul rece (noiembrie-februarie). În perioada asta, cum se zice în popor, dă strechea în el. Un amestec de frustrare și testosteron neconsumat îi pârlește creierul și-așa destul de afumat.

După cum îl trădează numele, pescarul de net (veninos) pescuiește, de cele mai multe ori, pe net. Asta nu îl împiedică să fie tobă de carte. Știe tot. De la crap, la muscă, la răpitori – nimic nu-i scapă. Se pricepe la toate. Dacă totuși, prin absurd, nu se pricepe…se bagă și merge pe instinct.

Cu practica nu prea se omoară, dar se visează „influencer”. Pentru că știe atât de multe lucruri, e sfătos. Ar fi și păcat să nu fie așa, având în vedere vasta lui experienţă. Îi place să înceapă, dar mai ales să termine discuţia. Poveţele lui sunt nepreţuite.

Pe net, veninosul e agresiv, arţăgos. De multe ori își camuflează bărbăţia sub un pseudonim. Vezi, nici pseudonimul nu mai e ce-a fost! Și ne mirăm că nu mai avem pește…

Multe dintre problemele lui comportamentale se trag din SPN (Sindromul Pescarului Nepescuit) – am scris despre el aici . Apreciez că altele vin din stima de sine. Sunt unii care spun că o are mică. Eu nu vreau să mă hazardez. Cu stima omului nu te joci, mai ales azi când atâta lume face „dezvoltare personală”.

Grijă mare cu pescarul de net veninos, că azi-mâine e noiembrie!…Tu ai întâlnit vreunul?

P.S.2 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

P.S.2 Dat fiind faptul că acest articol a fost scris la cererea cititorilor, consider că e doar o chestiune de bun simţ ca eventualele înjurături să mergă tot pe adresa lor. 😊)))

Public sau privat?

Pescuitul nu mai e ce-a fost. Nu știu dacă asta e de bine sau de rău. Întâlnirea omului modern cu natura se face azi prin intermediari. Vânzători de plăcere. Stai cuminte la coada de intrare în incintă și-ţi iei bilet. Ești un client. Un pseudo-pescar în căutarea dozei de endorfine. Dacă te gândești mai bine, deja trăim vorbele răposatului…vizităm știuca (și nu numai) la muzeu.

Dacă mergi pe natural, dai peste alte hibe. Ești consumator de natură moartă. Fiecare pește prins e un mare bonus. Îţi vine să urli de fericire. Peștii de pe natural sunt greu de prins în primul rând pentru că sunt puţini. Apoi, sunt și păţiţi, că au trecut prin multe.

Contrar aparenţelor, nici pe privat nu-i tocmai ușor să prinzi un pește. Poate a mai fost prins. Poate ești al zecelea pe ziua de azi care încearcă să-l prindă. Poate dai și tu peste fenomenul, din ce în ce mai întâlnit, de maree de apă dulce. La Cluj, de exemplu, în cel mai ploios an din memoria mea postdecembristă, majoritatea lacurilor sunt jos…Un fenomen interesant! La iarnă se vor plânge că n-au apă.

În fiecare an îmi număr opţiunile rămase. Pe apele publice, e jale. Pe alea private am, în raza mea de trei judeţe, doar două-trei lacuri neplăsuite organizat. În rest, mai toate sunt sub un bocanc de hahaleră, produs al capitalismului de cumetrie. Am scris despre asta aici . E monopolul prostiei, nu alta!

Cred c-o să renunţ de tot la privat și mă întorc la public, cu toate riscurile pe care le implică. M-am cam săturat de gustul acru de colivie. Dar cel mai mult m-am săturat să încurajez și să finanţez (!) comportamentul patronilor de baltă (accentul cade pe „de baltă”!).

De fapt, n-am mare lucru de pierdut. Îmi ascut simţurile și răzbesc sau, în cel mai rău caz, mă las de pescuit. Ori suntem pescari, ori nu mai suntem.

P.S.1 Tu ce zici: e mai pescar ăla care prinde pe sălbatic, la privat…sau nu e nicio diferenţă? Ţie unde îţi place să pescuiești? Public sau privat?

P.S.2 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

Cleanul 2.0

Anul ăsta m-am intersectat de câteva ori cu un altfel de clean. Nu e timid. Are între 40 și 60 de centimetri și, după standardele mele, e un mutant. Nu-mi permit să-i spun doar clean. O să-i spun cleanul 2.0.

Ce-mi place la cleanul pe care îl pescuiesc eu e că nu e matinal. Se pune pe treabă de pe la ora nouă încolo. Nu e atât că se-ncălzește, cât e o treabă de vizibilitate. Lumina aia în plus îl ajută să vâneze, pune lucrurile în perspectivă. Ăsta nu e un clean ca oricare altul, căci moartea nu vine din spate, nici din lateral.

Peștii ăștia despre care scriu azi nu te privesc de sus. Din contră, scrutează mai mereu de jos în sus. De-aia, după mine, cele mai importante lucruri sunt: silueta nălucii și culoarea de pe burtă. Silueta le spune dacă are sau nu are rost să ţâșnească din adâncuri. De-asta e musai să fie de 5-6-7 cm. Burta e bine să fie albă sau portocaliu aprins. Nu mă întreba de ce, că nu-ţi zic. 😊

Unde îi găsești? E ca la Cotele apelor Dunării: cinq cent quatre-vingt dix centimetres, piatră la mal (!!!). Dacă e stâncă e perfect, dar nici un bolovăniș cumsecade nu e rău. Piatră să fie. Acolo le place să stea.

Al doilea reper de luat în seamă e adâncimea apei. Cleanul 2.0 nu se prea omoară cu muscăritul. Știi chestiile alea de 2-3 centimetri pe care te chinui să le arunci până la o palmă de mal? Nici alea nu-i plac. V-am sugerat adineauri că meniul lui începe de la 5 centimetri și merge până pe la 7. „Monstruozităţile” astea, ce nu rimează în mod nornal cu cleanul, trebuie servite (în general) la o adâncime de minim (!) 2 metri. Preferabil mai mult. Aia e zona lui de confort.

V-am zis deja că nu e timid. Când e acolo jos, e relaxat și sigur pe sine. De-aia atacurile sunt, de multe ori, violente. Dacă te prinde cu ancore moi, subţiri, nu ai nicio șansă. Ţi le întoarce pe dos. Când scoţi voblerul din apă, te uiţi la ele ca la tridentul lui Poseidon. Musai pune ancore vrednice.

Nu prea mă pozez cu peștii ăștia. Nu că n-ar fi fotogenici, dar cleanul 2.0 e mai alunecos decât săpunul de penitenciar. Unde mai pui că e mare specialist la înfipt ancore în deget. Niciun alt pește nu mi-a făcut vreodată ce mi-a făcut el…Încă n-a ieșit din icră cleanul în care să am încredere. M-am fript de prea multe ori. Mă port cu el ca geniștii când dezamorsează bomba.

Cred că singurul pescar fericit din România zilelor noastre e pescarul de clean. S-a făcut mult pește anul ăsta…Orice ai face, n-ai cum să nu prinzi. Dacă mâine ar fi sfârșitul lumii așa cum o știm, trei lucruri ar supravieţui: gândacul de bucătărie, carasul și cleanul. Cleanul 2.0.

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.