De azi e în vigoare Ordinul privind stabilirea perioadelor și a zonelor de prohibiţie a pescuitului, precum și a zonelor de protecţie și refacere biologică a resurselor acvatice vii în anul 2019.

Cele mai importante repere sunt:

Prohibiţie generală – 11 aprilie – 9 iunie inclusiv (60 de zile)

Pe apele care constituie frontieră de stat – 26 aprilie – 9 iunie inclusiv (45 de zile)

Prin excepție, pe Dunăre, segmentul ce constituie frontieră de stat cu Bulgaria, prohibiția e – 15 aprilie – 30 mai inclusiv.

Prohibiţie știucă – 4 februarie – 15 martie inclusiv (și pe perioada prohibiţiei generale).

Prohibiţie păstrăv – de la data intrării în vigoare a Ordinului până în 30 aprilie inclusiv. De asemenea, 15 septembrie 2019 – 30 aprilie 2020.

Toate celelalte detalii pot fi găsite aici

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

• Citește în continuare
• 65 comentarii

Dacă tot e un subiect în vogă am zis să dezbatem și noi oleacă problema cormoranilor.

Că nu mai avem pește (cât ar fi normal să fie!) e clar, sper, pentru toată lumea. Și-atunci avem nevoie de un dușman. Preferabil vizibil, palpabil. Un dușman cu care să dai nas în nas pe apă.

Primul dușman scos din joben a fost sacoșarul, ciuma Deltei. Pescarul cu lansetă care seacă Delta de resurse. Am scris despre el aici . L-am ostracizat. E istorie.

Acum, că tot nu avem pește, trecem la cormoran. Toată ziua mănâncă dublul greutăţii lui, stă cocoţat pe crengi și puiește. O treabă ușor de halit la felul doi.

Reprezentantul Societăţii Ornitologice din România ne spune că există trei specii de cormoran în România – moţat, pitic și mare. Pe noi, ca pescari, ne doare ăla mare.

Nu spun că nu e antipatic. Nu spun că impactul lui asupra resursei piscicole e neglijabil, că nu e. Mai ales pe râurile mici (!).

Dar când ai prostul obicei de a mesteca înainte să înghiţi, multe lucruri îţi rămân, paradoxal (!), în gât.

Am vrut să văd cum era demult, în vremurile bune, așa c-am consultat Sfatul Pescarilor Bătrâni din Cluj. Mi-au spus că pe atunci nu vedeau cormorani în zona Clujului. Nu existau. Deloc.

Ca să ne muște de cur, pandemia asta cu pene a venit de undeva, nu? De prea mult bine, n-a plecat de-acolo, nu? A plecat de nevoie. Când rămânem singuri cu noi, în baie sau înainte de culcare (mă rog, unde se dezbracă fiecare de ipocrizie…) poate recunoaștem că păsările astea negre au venit pe capul nostru de foame.

Cică de vină pentru suprapopularea ţării cu Phalacrocorax carbo ar fi, vezi Doamne, piscicultura neaoșă înfloritoare. Bazaconii! Date concrete și reale (!) cu privire la efectivele de cormoran mare nu există. Toate raportările se fac din pix. E muncă de birou. La fel ca-n pescuit și piscicultură – multă impostură și puţină meritocraţie.

De reţinut e faptul că atât purtătorul de cuvânt al Societăţii Ornitologice din România cât și purtătorul de pantaloni de ministru au uitat să menţioneze cea de-a patra specie de cormoran întâlnită pe teritoriul ţării noastre (și cea mai agresivă!). Cormoranul cu două picioare, fără pene. Ăla cu plase și curent electric care face, mai nou, ravagii și prin Occident.

Despre ăla când vorbim la Bruxelles? E prins în politica de pescuit? Dar în planul naţional de management? Eu spun c-ar trebui să-l lichidăm (democratic!) întâi pe cormoranul fără pene și dup-aia mai vedem dacă ne luăm și de ăla cu cioc.

Ca s-o spunem pe aia dreaptă, pentru cormoran lucrurile sunt relativ simple. Noi ăștia bipezi și ei concurăm pe aceeași resursă – peștele. Prea puţin pește. Istoric vorbind, cormoranii ar trebui să se teamă de treaba asta. Oricine concurează cu noi pe resurse, mai devreme sau mai târziu (de obicei mai devreme!), o mierlește.

Problema noastră e mai mare decât un cormoran ce-și usucă penele la soare. Și a intrat în forma cronică.

Aștept cu interes părerea ta despre subiectul ăsta…

Fotografii: Adrian Şuhan, Aerial View

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Nevastă-mea are mână bună. Mă gândesc serios s-o pun să-mi umble prin sculele de pescuit. Poate se ia.

Ea l-a ales pe câștigătorul concursului „Hai la pescuit!” (detalii aici )– Adi Matei. Când am vorbit prima oară la telefon mi-a zis că pescuiește în fiecare zi!…Era să scap telefonul din mână.

Pescar din Satu Mare, punctual, umblat, vorbăreţ, mucalit, inventiv, Adi s-a dovedit a fi un partener de pescuit pe cinste. Dresor de știuci în timpul liber, sătmăreanul nostru a făcut cunoștinţă cu Ţara Moţilor și păstrăvii ei.

Deși am pescuit în condiţii nu tocmai ușoare – final de sezon și apă limpede cristal – practica nu ne-a omorât. Am prins împreună peste 30 de păstrăvi. Peisajele și mirosul de brad au fost bonus.

Să vă zic o treabă amuzantă. Interacţiunile lui Adi cu oamenii locului au avut un aer de zonă crepusculară:

1. Adi, pe drum: „Merg bine spre Albac?”

Omu’: „Ie.”

Adi: „Cât mai am?”

Omu’: „Şepte.” ?

2. Tocmai ne miram cât de limpede poate să fie apa (!) când ne întâlnim cu un pescar ce pleca dezamăgit spre casă: „Nu mere. I mare și tulbure.”…….?

3. Bem un suc în miezul zilei. La masa de lângă noi, șade un tip misterios. Termină consumaţia înaintea noastră și, la plecare, ne urează din suflet: „Noapte bună!!!”. Pe masă rămâne un șapte de ghindă. Probabil ăla era tromfu’. ?

În final, îi spun lui Adi că-și merită cămașa în carouri de fucking gentleman, iar pe voi vă las cu pozele.

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai văzut aici? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

De ce să nu recunosc? Eram niţel nepescuit. Aș fi vrut să merg la păstrăv, la șalău, la somn și la mreană. Toate deodată. Păstrăv sau șalău? Asta era întrebarea.

Drumul spre Oașa mi s-a părut infernal. Cum necum, m-am văzut pe apă. Am mers direct la stânca aia, știută doar de mine. Atacul nu m-a surprins. Am prins câţiva păstrăvi, adevărate bestii de apă dulce. ?

La un moment dat, mă abordează un turist de pe mal, pesemne că era pescar: „Auzi, este ceva pește în gârla asta?”. Uite că-ntotdeauna ai ceva de învăţat în pescuit! O apă mare pentru tine e doar o „gârlă” în ochii altuia. Contează cât de umblat ești. „Este. Păstrăv.” – îi răspund. Cu dezamăgire nedisimulată, zice: „ Aaa, doar atât?! Credeam că este crap, șalău…d-astea!…”.

M-a pus pe gânduri: „Ştiam că trebuia să merg la șalău…prindeam și eu un PEŞTE!”. Decizia era luată. Am vâslit spre mal puţin sub recordul olimpic. Lipovenii ar fi fost mândri de mine. În nici zece minute, eram pe drum.

Doctorul Barbellion, în vestitul său tratat despre pescuit, face următoarele precizări: „Păstrăv și șalău în aceeași zi? În niciun caz!”. Doar de data asta, am zis să fac o excepţie.

Mirosul de stuf încins și apă stătută îmi umple nările. Regretele sunt prea târzii. Unde mai pui că o șleahtă de mămăligari a pus stăpânire pe baltă. Sute de lansete aruncate în toate direcţiile. „Ai grijă să nu m-agăţi! Am beţe acolo!…”. Am, cum să n-am. Lansez pe vârfuri și prind vreo doi strapazani și-un apus de soare.

Păstrăv sau șalău? Ambele.

Nu încercaţi aşa ceva acasă. Se lasă cu oboseală cruntă şi mare consum de carburant nedecontat.

M-am liniștit. Pot să plec în concediu. Sunt pescuit. Totpescuit.

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

De mâine vin iarăși ploile…hai cu mine azi la un pescuit de păstrăv!

O să te duc pe un râu de munte cu apă turcoaz și păstrăvi adevăraţi, sălbatici…

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai vãzut? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.