Postări etichetate ‘mreana’

Permise de pescuit 2018

Am vorbit cu mii de pescari. N-am întâlnit mulţi inși informaţi când vine vorba despre actele care îţi dau dreptul să pescuiești legal în România. Din contră. Nu pretind c-am înţeles pe de-a-ntregul problema, dar cred că oleacă de lumină pot să fac în speţă. Hai să vorbim despre permisele de pescuit 2018.

Statul român e stăpân pe mai toate apele din România. Le administrează prin intermediul ANPA (Agenţia Naţională pentru Pescuit și Acvacultură). ANPA, la rândul ei, atribuie asociaţiilor resursele acvatice vii (peștii, că asta ne doare pe noi). În prezent, majoritatea apelor din ţară sunt atribuite. Dunărea, Marea Neagră și alte câteva excepţii sunt ape neatribuite. O apã cu statut special e Delta Dunãrii (permisul de pescuit pentru Delta Dunãrii se descarcã gratuit de pe site-ul Rezervaţiei).

ANPA emite permisele de pescuit recreativ – cartoane albe sau albastre. Cartoanele albe (emise de ANPA şi distribuite prin asociaţii) sunt valabile pe apele atribuite asociaţiilor. Cartoanele albastre (emise şi distribuite gratuit de cãtre ANPA, fãrã intermediari) sunt pentru apele neatribuite (Dunãre, Marea Neagrã şi alte câteva excepţii). SINGURUL ACT (!!!) care-ţi dă dreptul să pescuiești pe apele ţării e cartonul alb sau albastru, după caz.

O mizerie fără margini face ca un pescar să nu poată intra în posesia permisului de pescuit (cartonul alb!) decât după ce devine membru al unei asociaţii. În clipa în care devii membru primești un carnet de membru. Zeci de mii de pescari din ţara asta confundă carnetul de membru cu permisul de pescuit. Încă o dată, că e foarte important: permisul de pescuit e cartonul emis de ANPA (alb sau albastru), iar carnetul de membru e carnet de membru. Permisul ANPA îţi DĂ dreptul să pescuiești legal în România, iar carnetul de membru – NU (e doar dovada înrolării într-o asociaţie).

Câștigătorii anului 2018 sunt, în proporţie covârșitoare, Ajvps-urile (asociaţiile de vânători și pescari) din ţară. Ele au primit aproape toate apele. Ajvps-urile percep o taxă de jupân – mai mare sau mai mică, după tupeu (numitã elegant „cotizaţie anualã de membru”). Tu (pescarul) ai multe obligaţii și un singur drept, ele (asociaţiile) au doar drepturi. Am zis mai sus că ANPA „atribuie asociaţiilor resursele…”. Dacă ne uităm pe dexonline.ro (un site răutăcios) vedem asta: a atribui = 1. A da (ceva cuiva) ca un bun ce i se cuvine; 2. A se da drept proprietarul de drept a ceva; 3. A considera ceva ca proprietatea cuiva etc.

Simplu, să înţeleagă toată lumea – Ajvps-ul e stăpân pe resursa acvatică vie (peștele) și se comportă ca atare. Tu ești forţat să devii membru Ajvps, intri în posesia unui carnet de membru + permis de pescuit (carton alb) și ai obligaţia de a respecta „regulamentul asociaţiei”. Pe șleau – trebuie să plătești și s-o faci pe placul Ajvps-ului, adică la sediu sau prin virament (nu cumva să-i deranjezi plătind pe apă, Doamne ferește!).

Întrebarea de pe buzele multor pescari: sunt membru și am permis, pot pescui într-un alt judeţ? ANPA și-a bătut joc de noi, pescarii, și a lăsat treaba asta la latitudinea Ajvps-urilor. A pus lupul paznic la oi. AGVPS-ul, mama tuturor Ajvps-urilor din ţară, a dat ordin în împărăţie ca toată lumea să recunoască reciprocitatea. Deci DA, când ai carnet de membru și permis de pescuit (carton alb), poţi pescui și în fieful altui Ajvps fără taxe suplimentare. Sigur că hienele mârâie și, unele mai înfometate, chiar mușcă! Sigur că Ajpvs-iștii nu sunt fraieri să refuze un ban „cinstit” și ușor. Îţi vor cere taxe în plus. Se pune întrebarea: cine e prostul – ăla care cere sau ăla care dă? Sunt unii care deja și-au luat un teanc de permise și sunt membri în 5-6 Ajvps-uri!…Uraaa, tovarăși!

Am plătit anul ăsta, cu scârbă, o sută și ceva de lei unui Ajvps. Am pus carnetul de membru undeva, ca nu cumva să-l rup dintr-un exces de normalitate.

Trei lucruri sunt strigătoare la cer:

a) Obligativitatea asocierii – ANPA te forţează „legal” să devii membru într-o asociaţie ca să poţi obţine permisul de pescuit (mã refer la cartonul alb, cel albastru se obţine gratuit de la ANPA). Lucrul ăsta e neconstituţional, imoral și inacceptabil!

b) Atribuirea apelor cu dedicaţie – în așa fel au fost făcute cărţile încât Ajvps-urile din ţară să fie maxim avantajate. O instituţie a statului (ANPA) se zbate (la propriu!) să favorizeze niște privaţi (Ajvps-urile). Ăștia din urmă au primit toate apele fără nicio obligaţie. Din nou – cel puţin imoral și inacceptabil!

c) Noi, pescărimea, nu facem nimic în legătură cu asta.

Ce-ar trebui să facem?! Uite ce:

1. Să nu ne mai treacă prin cap faptul că 100-200 de lei sunt bani puţini, care merită aruncaţi. Nu sunt bani puţini și-ar trebui să ceri ceva în schimbul lor! (pază, ecologizări…de populări nu pomenesc pentru că mi-e frică să nu toarne careva tone de caras în apă și să-i spună populare!…)

2. Să ne informăm, să nu mai fim o masă de manevră. Să nu mai zicem: „dom’le, eu vreau să pescuiesc, nu vreau să mă cert cu nimeni, nu-mi bat capul, mai bine plătesc!”…

Când le-om face p-astea două, apele și pescuitul din România vor arăta altfel. Până atunci, NU.

P.S. 1 Curtea Constituţională a decis că Legea de modificare a OUG privind pescuitul și acvacultura e neconstituţională în ansamblul ei. Ce înseamnă asta? Înseamnă că se modifică schimbarea. 😊 Când și în ce fel…vă anunţ.

P.S. 2 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

5 Lucruri care te pot face un pescar mai bun

Zic unii că sunt clarvăzător…pentru că văd lucrurile destul de clar. 😊

Alţii mă-ntreabă de ce nu „emit informaţie utilă”, de ce nu fac și eu ca X și Y – să spun CU CE am prins. Ce poate fi mai ușor?!…Dar ţi-e de folos informaţia asta? Ce-i mai util: să-ţi spun cu ce am prins eu peștele meu sau să-ţi spun UNDE să-l cauţi și CUM să-l prinzi tu pe al tău? Gândește-te la asta.

Marketingul sălbatic din zilele noastre produce efecte secundare. Foarte mulţi pescari au dotări pe care nu știu cum și când să le folosească. Lucrurile complicate generează confuzie. Ajung să se uite în trusă ca curca-n lemne.

Pescuitul nu e despre scule. Sigur…sculele sunt frumoase, ne ajută, ne gâdilă orgoliul, ne fac să uităm cât de puţin pescuim de fapt, dar nu ele sunt în centrul atenţiei. Pescuitul e despre cât de bine cunoști peștele pe care vrei să-l prinzi. E despre biologie, despre apă și, mai presus de toate, despre minte.

Cel mai important lucru în pescuit e să gândești. După ce faci asta, nălucile, boilies-urile și muștele din trusa ta vor prinde viaţă. Citește despre pești și pescuit, informează-te, bagă totul prin filtrul raţiunii și-apoi aplică ce funcţionează pe apele tale.

Să nu pescuiești întotdeauna la fel. Cu toţii am trăit lucruri pe apă care-și pun amprenta asupra noastră ca pescari. În ziua cutare, pe locul cutare, cu năluca / musca / nada cutare – am făcut istorie. 😊 Data viitoare, dintr-un reflex pavlovian, încerci să retrăiești experienţa. Ţine minte exprimarea, că fix aia e: istorie! Pescuitul nu se repetă decât rar. Poate și de-aia e atât de frumos.

Pe apă e invers decât în nebunia lui Einstein – dacă faci mereu același lucru ai parte de rezultate diferite (de regulă proaste!). Atâtea variabile se schimbă de la o partidă la alta (nivelul apei, transparenţa, temperatura, presiunea atmosferică ș.a.m.d), încât e musai s-o iei mereu de la zero și să faci ajustări (mai mici sau mai mari) de fiecare dată.

Pescuiește cât de mult poţi. Sigur că acasă poţi face planuri, strategii, dar când tragi linie pescuitul nu e muncă de birou. Contactul cu apa și cu peștele e foarte important în dezvoltarea oricărui pescar. Așa înveţi pescuit chiar și fără să vrei. Dacă stai foarte prost cu timpul, nu-ţi seta așteptări mari când ieși pe apă – n-o să le atingi și-o să fii dezamăgit.

Indiferent cât de mult sau puţin pescuiești, fă-o relaxat. Păstrează-ţi o atitudine pozitivă – așa vei lua decizii inspirate în timpul partidei, iar șansele de-a rămâne cu un gust bun în minte, cresc. Nu ești tu când pescuiești stresat!… 😊

Ne plângem de ghinion pescăresc (și cu rost și fără rost!), dar nimeni nu face nimic în legătură cu asta. Ok, o să-ncep eu!

Sorin Tot – Clarvăzător. Citesc în nadă. Dezleg ghinioane pescărești. Te scap de urări de baftă. Desfac peruci. Întorc la pescar orice pește ratat în maxim 24 de ore. Apelaţi cu încredere. Nu cer și nu ofer seriozitate.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

Unde stau peștii vara

În pescuitul estival există, mai mult decât în cazul altor anotimpuri, momente (ore de maximă activitate). De regulă, momentele astea sunt în prima și ultima parte a zilei. Excepţii există, că doar pescuitul nu e știinţă exactă, dar sunt puţine. Sigur că noaptea e cea mai bună, dar mie noptea îmi place să dorm! M-am domnit, rar îmi încalc principiul ăsta! 😊

Vara (și nu numai), când caut peștele (fie el pașnic sau răpitor) îmi place să am o noimă, așa că mă folosesc de structuri. Zic „structuri” într-un sens foarte larg, neconvenţional. Orice zonă ce ţine pește (constant sau pentru o perioadă de timp) poate fi numită, generic, structură.

Dacă nu știi de unde să începi, prima structură e întotdeauna malul. Dimineaţa, seara și noaptea peștii sunt invariabil atrași de maluri. Când diseci un mal, eu cred că trebuie să cauţi lucruri ieșite din comun: diferenţe de nivel (treceri de la mal normal, la mal înalt), diferenţe de sol (treceri de la pietriș, la lut; de la nisip, la piatră etc.), sinuozităţi, peninsule etc. Toate zonele astea mai speciale, de tranziţie, atrag peștele.

Pe doi sunt structurile clasice: agăţături, praguri, platouri subacvatice, insule subacvatice etc. Astea sunt zonele care ţin pește indiferent de anotimp. Pe timpul zilei, vara, o astfel de structură e câștigătoare mai ales dacă e situată pe apă medie sau mică.

În acalmia de amiază se întâmplă să ai surprize și să găsești somnii (de exemplu) lâncezind pe gropi în așteptarea serii, dar regula rămâne aia zisă mai sus.

Pe trei sunt pseudo-structurile, dacă pot să le zic așa. Sunt lucruri, mai mult sau mai puţin vremelnice, care atrag peștele: un anafor (care la un anumit nivel al râului poate fi bun, iar la altul, mediocru), un mal umbros (peștii stau în umbră, iar unii – răpitorii – chiar folosesc limita umbră/soare pentru a vâna) ori vegetaţia submersă și/sau emersă. Peștii iubesc vegetaţia – spre disperarea pescarilor: „de ce nu curăţă dom’le lacu’?!?”…În labirintul ăla nesfârșit, solzoșii găsesc de toate – hrană, siguranţă, camuflaj etc. Trebuie să învăţăm să pescuim în vegetaţie, n-avem ce face…Vezi că nu orice vegetaţie e bună. Fiecare specie de pește are un soi de „iarbă” preferat. Vara, vegetaţia subacvatică și stuful sunt pline de pește.

Pe râu, reţeta văratică sună cam așa: adâncime medie sau mică și curent de apă (!). Am un mare defect, pe care încerc să-l corectez an de an: îmi place să pescuiesc pe apă adâncă. În lunile de vară, genul ăsta de pescuit e rareori ce trebuie. Mult mai eficient e pescuitul pe apă medie/mică și bine oxigenată.

Cu toţii auzim că s-a prins pește pe lacul cutare, în incinta aia exclusivistă sau pe râul X. Toate la câteva sute de kilometri distanţă de tine…Ești de multe ori tentat să crezi că la alţii e mai bine, curge lapte și miere. Eu spun că mai bine ajungi să cunoști așa cum trebuie (în detaliu!) peștii și apa ta de acasă, chiar braconată și abuzată cum e. Crede-mă, așa vei prinde mai mult decât la pomul lăudat.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

5 lucruri despre reclamele din pescuitul românesc

Românul are vorbe pentru orice. Una mai demodată zice că „reclama e sufletul comerţului”. Pentru unii, reclamele sunt un rău necesar. Pentru alţii – doar manipulare. Unii le suportă, alţii sunt alergici. Mie îmi plac. Cu condiţia să fie bine făcute!

Un paradox al pescuitului românesc e că nu prea mai avem pești. Avem, în schimb, o industrie în spatele pescuitului mult peste pescuitul în sine. În industria asta, toată lumea se plânge de sărăcie mare, lucie. Zice-se că nu sunt bani, că vânzările sunt mici…dar pe praful ăsta sugerat și aproape unanim acceptat, în piaţa pescuitului din România se învârt anual câteva zeci (bune!) de milioane de euro. Vorbim despre cifre albe, declarate, fiscalizate.

Eu cred că românul s-a născut pescar. Avem pescari senzaţionali în România. Şi ieftini. Când devii imaginea unui brand pe-un vobler, o nadă și-o măslină – ești ieftin. Dacă faci treaba asta, ai intrat cu cizmele în apă și-ai stricat locul de pescuit. Pentru tine și pentru ăia ce vin după tine. Vei fi tratat ieftin și e normal să fie așa. Ca firmă, când plătești puţin – să aștepţi puţin. Și ăsta e un lucru normal.

Eu unul, aș vrea să văd relaţii serioase, de lungă durată, între o firmă și un pescar bun. Când îmi spune un pescar că lanseta cutare e cea mai bună de pe mapamond, îl cred sau nu, dar poate încă-l mai respect. Când același pescar îmi spune peste ceva vreme că s-a sucit și că lanseta concurenţei (acum noul sponsor) e cea mai bună, e de prost gust. Cu toţii pescuim din barcă, dar sunt unii care au schimbat deja vreo trei sau patru bărci (!). Doar în ochii mei arată urât treaba asta?!

Văd tot mai mulţi angleri (pescari), pro-angleri (pescari profesioniști), pescari sponsorizaţi, blogări – și mă bucur. Sincer! Îmi place să văd că pescuitul crește. Pentru mine, reclama e ca un scurt metraj. Fă-o să-mi placă! Fă-o în așa fel încât să m-aleg cu ceva chiar dacă știu că produsul ăla împins în faţă nu e pentru mine.

Dă-mi un text bun, gândit și scris corect (!). Dă-mi o glumă bună. Dă-mi niște poze frumoase. Dă-mi puţină creativitate. Dă-mi ceva!…Nu-mi pune în faţă de fiecare dată același text de lemn și-o poză previzibilă! Orice lucru de pe lumea asta poate fi făcut bine sau prost. Chiar și un cui poate fi bătut bine sau prost. De-aia am un respect deosebit pentru ăia care fac un lucru bine. Orice lucru.

Aș vrea să văd pe cineva care păstrează un dram de obiectivitate. Aș vrea să văd pe cineva care îmi spune ce i-a plăcut și ce NU i-a plăcut când a testat un produs. Fără să mi-l ridice în slăvi, fără să-mi spună că n-are rost să merg la pescuit dacă n-am nada / boiliesul / voblerul cutare etc. Poate c-ar fi o abordare interesantă în peisajul pescuitului românesc.

Nu știu dacă pescărimea din România merită mai mult decât primește azi, dar pescuitul în sine cu siguranţă merită mai mult. Tu ce crezi despre reclamele din pescuitul românesc?

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.