Nevastă-mea are mână bună. Mă gândesc serios s-o pun să-mi umble prin sculele de pescuit. Poate se ia.

Ea l-a ales pe câștigătorul concursului „Hai la pescuit!” (detalii aici )– Adi Matei. Când am vorbit prima oară la telefon mi-a zis că pescuiește în fiecare zi!…Era să scap telefonul din mână.

Pescar din Satu Mare, punctual, umblat, vorbăreţ, mucalit, inventiv, Adi s-a dovedit a fi un partener de pescuit pe cinste. Dresor de știuci în timpul liber, sătmăreanul nostru a făcut cunoștinţă cu Ţara Moţilor și păstrăvii ei.

Deși am pescuit în condiţii nu tocmai ușoare – final de sezon și apă limpede cristal – practica nu ne-a omorât. Am prins împreună peste 30 de păstrăvi. Peisajele și mirosul de brad au fost bonus.

Să vă zic o treabă amuzantă. Interacţiunile lui Adi cu oamenii locului au avut un aer de zonă crepusculară:

1. Adi, pe drum: „Merg bine spre Albac?”

Omu’: „Ie.”

Adi: „Cât mai am?”

Omu’: „Şepte.” ?

2. Tocmai ne miram cât de limpede poate să fie apa (!) când ne întâlnim cu un pescar ce pleca dezamăgit spre casă: „Nu mere. I mare și tulbure.”…….?

3. Bem un suc în miezul zilei. La masa de lângă noi, șade un tip misterios. Termină consumaţia înaintea noastră și, la plecare, ne urează din suflet: „Noapte bună!!!”. Pe masă rămâne un șapte de ghindă. Probabil ăla era tromfu’. ?

În final, îi spun lui Adi că-și merită cămașa în carouri de fucking gentleman, iar pe voi vă las cu pozele.

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai văzut aici? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

Am scris la un moment dat un articol despre cum e când nu prind (îl poţi citi aici ). Mi-au zis unii că e preferatul lor…? Se mai întâmplă. Un singur lucru e mai rău decât să nu prinzi. Să fii nepescuit!

Ultimele cercetări de ordin psihosocial au scos la iveală o afecţiune din ce în ce mai întâlnită în rândul pescărimii. Se numește Sindromul Pescarului Nepescuit, pe scurt S.P.N., și e o chestiune pe care mulţi o ignoră.

Se știe că doza minimă recomandată de pescuit diferă de la pescar la pescar. Nu știu alţii cum sunt, dar eu dacă nu pescuiesc de două ori pe săptămână mă simt, mă consider și sunt NEPESCUIT.

Pentru sănătatea ta emoţională, e foarte important să recunoști la timp primele semne ale Sindromului și să iei măsuri. Ca-n orice altă boală, prevenţia e esenţială. Musai atenţie sporită vara (când ești la cheremul familionului), iarna (!) și în prohibiţie. Astea sunt, în mare, momentele critice. Ai grijă să nu ajungi nepescuit!

Uite care-i simptomatologia…În forma sa acută, Sindromul Pescarului Nepescuit dă nervozitate, tulburări de somn, apariţia viselor ciudate, lipsa poftei de mâncare, frisoane, senzaţie de mâncărime, dor de ducă etc. Nu-i exclus să răsfoiești albume foto cu capturi, să rememorezi partide sau să faci comentarii răutăcioase pe feisbuc. După om.

Să te ferească Bunuţul de un S.P.N. cronicizat! Netratat la timp, S.P.N.-ul poate duce la: întinderea sculelor de pescuit prin casă, shopping excesiv, creștere în greutate, abuz de internet, pescuit virtual, apariţia contrelor în somn și, în cazuri deosebit de grave, depresie.

Am impresia că e o treabă care ţine și de anturaj. Cele mai recente studii arată că S.P.N.-ul e de natură contagioasă. Dacă intri frecvent în contact cu persoane infectate, mai devreme sau mai târziu vei ajunge și tu nepescuit. E un dat.

Din păcate, zilnic întâlnesc, fizic sau virtual, pescari cu S.P.N. nediagnosticat. Dacă ești irascibil, te cerţi cu soţia, petreci mult timp pe net, nu dai randament la muncă, nu dormi bine noaptea etc. – pentru mine e destul de clar. Suferi de S.P.N. Nu-l lăsa netratat! Du-te la pește.

Tratamentul medicamentos nu dă rezultate. Renunţarea la pescuit – nici atât! Dimpotrivă, se poate ajunge la complicaţii severe! Se recomandă abordarea naturistă și respectarea cu stricteţe a dozei minime de pescuit. Ca adjuvant, se poate prescrie totpescuit.ro măcar o dată pe săptămână. Dacă apar manifestări neplăcute, înseamnă că n-ai citit textul și te-ai uitat doar la poze.

Hai, să ne-auzim sănătoși! Fir întins!

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la TotPescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

• 

  Deltă pe persoană fizică
• 

  Știuci de octombrie
• 

  Cum prinde șalăi Nicu

De ce să nu recunosc? Eram niţel nepescuit. Aș fi vrut să merg la păstrăv, la șalău, la somn și la mreană. Toate deodată. Păstrăv sau șalău? Asta era întrebarea.

Drumul spre Oașa mi s-a părut infernal. Cum necum, m-am văzut pe apă. Am mers direct la stânca aia, știută doar de mine. Atacul nu m-a surprins. Am prins câţiva păstrăvi, adevărate bestii de apă dulce. ?

La un moment dat, mă abordează un turist de pe mal, pesemne că era pescar: „Auzi, este ceva pește în gârla asta?”. Uite că-ntotdeauna ai ceva de învăţat în pescuit! O apă mare pentru tine e doar o „gârlă” în ochii altuia. Contează cât de umblat ești. „Este. Păstrăv.” – îi răspund. Cu dezamăgire nedisimulată, zice: „ Aaa, doar atât?! Credeam că este crap, șalău…d-astea!…”.

M-a pus pe gânduri: „Ştiam că trebuia să merg la șalău…prindeam și eu un PEŞTE!”. Decizia era luată. Am vâslit spre mal puţin sub recordul olimpic. Lipovenii ar fi fost mândri de mine. În nici zece minute, eram pe drum.

Doctorul Barbellion, în vestitul său tratat despre pescuit, face următoarele precizări: „Păstrăv și șalău în aceeași zi? În niciun caz!”. Doar de data asta, am zis să fac o excepţie.

Mirosul de stuf încins și apă stătută îmi umple nările. Regretele sunt prea târzii. Unde mai pui că o șleahtă de mămăligari a pus stăpânire pe baltă. Sute de lansete aruncate în toate direcţiile. „Ai grijă să nu m-agăţi! Am beţe acolo!…”. Am, cum să n-am. Lansez pe vârfuri și prind vreo doi strapazani și-un apus de soare.

Păstrăv sau șalău? Ambele.

Nu încercaţi aşa ceva acasă. Se lasă cu oboseală cruntă şi mare consum de carburant nedecontat.

M-am liniștit. Pot să plec în concediu. Sunt pescuit. Totpescuit.

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

Daddy e sincer doar când merge la pescuit. E singurul loc în care se dezbracă de sine și redevine copil. Un copil cu mustaţă.

Febleţea lui e știuca. Când dă la știucă, dă doar din barcă, cu barcagiu. Are tabieturi. Pescuiește întotdeauna o jumătate de baltă. Lansează doar spre stânga, din principiu. Niciodată nu dă spre dreapta, oricât de bine arată locul de pescuit. Zici că e zonă de refacere. De-aia lacurile în care pescuiește el ţin atât de mult pește.

Nu-i plac sculele moderne. Are o lansetă rusească, din fibră de sticlă plină. E scurtă, groasă și flexibilă. Din profil, seamănă cu un pulan. La știucă, își face treaba. Carbon nu folosește, nici voblere scumpe. Se lipsește de ele. Zice că sunt făcute de multinaţionale. El dă numai cu oscilante românești. E naţionalist get-beget. I-am oferit odată o rotativă nemţească. Era să m-arunce din barcă!…Nu știu de ce a luat-o atât de personal.

Mai are o sensibilitate. Să nu te vadă cu voblere fire-tiger sau cu imitaţii de biban…Când prinde vreun biban e nenorocire! Zice că e ghinion. Nu suportă să vadă dungi. Nu știu cum să-l conving să le-mbrăţișeze, că au și dungile rostul lor.

Oscilantele lui sunt toate ornate cu puţin roșu. Nu orice fel de roșu. Musai trandafiriu. Le aduce prin apă continuu. Știucile care trag, trag din respect. Nu-i pare rău de știucile pe care nu le prinde. Alea care nu pun botul, sunt soroșiste.

Ca barcagiu, să pescuiești cu Daddy e șansa vieţii tale. Întâlnirea cu el te metamorfozează. Îţi ștergi toate postările de pe Feisbuc în care-l criticai și-l iei de tătuc. Dacă ești bun la minciog, l-ai uns pe suflet. Te pune pe-un scăunel călduţ în Delta Dunării. Om te face. Așa e el – are grijă de ai lui. De-aia îi zice lumea Daddy.

Când nu merge știuca, îi place carasul. Zice că-i un pește ce nu gândește prea mult și e ușor de momit. În plus, sunt tare mulţi carași în apă (n.a. aș zice că sunt tare mulţi carași, în general). La caras, pune pe cârlig întotdeauna (!) râmă roșie. Să nu vadă râme albe sau negre, că se enervează. Nu!…Roșie, de bălegar. E pescar de modă veche. O trimite, în fiecare vineri, pe Vio să-i adune o găleată de râme proaspete. Are Vio un dar la găsit râme…ceva fantastic. Parcă intră în pielea lor. Zici că sunt pe-o minte.

Când iese la pescuit, nu-i place să fie mulţi pescari pe apă. Vrea intimitate. De-aia și-a luat baltă pe persoană fizică. Nu e pe interese cum zice lumea…

În viaţă și la pescuit, Daddy are principii flexibile. Dacă prinzi mai mult pește decât el, strânge din dinţi. Mă rog…Ești norocos. Dacă prinde mai mult decât tine – e știinţă!

Acesta nu este un pamflet. Orice asemănare cu vreun alt Daddy e pur întâmplătoare.

P.S.1 Nu sunt roşu, nici portocaliu, nici galben. Mai degrabã sunt pentru dungi. Pe roşu, portocaliu şi galben. Mã acuzã unii cã am politizat pescuitul. Îi acuz şi eu cã au politizat umorul. Naţia asta s-a hrãnit întotdeauna cu umor. Pentru cã umorul bate tot. Chiar şi pulanul.

P.S.2 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

Fotografii: Totpescuit.ro și Adrian Suhan

Ca să nu zică lumea că practica ne omoară, zic să mergem împreună la o partidă de pescuit.

Ce trebuie să faci:

1. Abonează-te la newsletter-ul Totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii) până în data de 21.08.18;

2. Apreciază pagina de Facebook totpescuit.ro Aici și dă-i un Share.

În 22.08.18 îmi aleg, prin tragere la sorţi, partenerul de pescuit. Hai la pescuit!

UPDATE: Câştigătorul partidei este abonatul cu numărul 195 – Matei Adi.