Azi propun să plecăm de la premisa, corectă de altfel, că somnul nu e prost. Crede-mă pe cuvânt când îţi spun că somnii sunt conștienţi de tot ce-i înconjoară. Nici cea mai mică vibraţie nu trece neobservată. Animalul ăsta numai orb sau prost nu e!

Uite cum pescuiesc eu la somn.

În primul rând, nu dau cu ce-mi place mie, dau cu ce-i place lui. Pe zona mea, cu râuri interioare, e vremea tablelor.

Viaţa m-a învăţat să cred cu tărie în conceptul – fineţe la somn. Cu măsură, bineînţeles.

Somnii noștri nu sunt atât de agresivi ca ai lor. Nu prea mi se întâmplă să vină la mal gata-gata să mă muște de șosete. Ai noștri sunt mult mai hârșiţi, au văzut multe, au trecut prin multe.

Fineţe la somn înseamnă o lansetă de minim 2,40 m, blândă pe vârf (și vrednică pe cotor). Să NU fie par! E foarte important să lansez departe. Nu întâmplător, de cele mai multe ori cotloanele somnilor sunt pe mijlocul râului sau pe malul opus, inaccesibil, bătut de curent. Acolo sunt pragurile, structurile, gropile care ţin pește – acolo vreau să pescuiesc.

Întotdeauna lansez cu câţiva metri peste locul pe care îl vizez de fapt. Când ajung în zona fierbinte sunt deja la adâncimea optimă, pregătit pentru un atac.

Fineţe la somn înseamnă și-un fir textil de 40 lbs (50 lbs maxim!). Eu dau cu 40 lbs și un înaintaș de monofilament de 0,60 mm. Dacă pun un fir mai gros, nu mai lansez unde vreau, pierd controlul nălucii și am atacuri mai puţine. N-am atacuri – nu prind pește. E simplu.

Fineţe la somn NU înseamnă consumabile de proastă calitate (ancore, inele despicate etc.). Cu alea nu mă joc.

Imaginează-ţi un ceas. Încep lanseurile pe direcţia orei 11. Între orele 11 și 14 e intervalul ăla magic în care șansele de a avea o trăsătură sunt maxime. În zona aia, lingura nu tinde să se ridice spre suprafaţă, controlez perfect momeala, curentul apei mi-e prieten, totul merge în favoarea mea.

Nu folosesc momeli exagerat de mari. Contrar aparenţelor, nu e nevoie. La nivel de stimuli, o oscilantă de 20 de grame face în apă mai mult deranj decât un caras cât palma. Uite că până la urmă, fără să-mi propun, dau cu ceva suficient de „mare”…

Lansez. Când năluca mea ajunge în punctul în care vreau să aterizeze, opresc firul cu mâna. Nu vreau ca oscilanta să intre în apă aiurea, necontrolat. Unul dintre avantajele tablelor pescuite corect e că, la contactul cu apa, produc un sunet asemănător cloncului. Fraier să fiu, să nu profit de asta.

Încep întotdeauna pescuitul de la suprafaţă spre substrat. La primul lanseu, recuperez oscilanta imediat după ce atinge apa, chiar dacă în locul respectiv am o adâncime de cinci metri.

Există preconcepţia că somnul stă întotdeauna pe fund. Nu stă. Când somnul e activ, numai pe fund nu e. Caută hrana, intră pe apă mică. Dacă locul e adânc, se ridică spre suprafaţă. Un somn activ e cel mai ușor de prins. El te caută pe tine, tu îl cauţi pe el…dragoste la primul lanseu.

Va urma…

P.S. Ţi-a placut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Un mare înţelept a zis cândva: „prindem – mâncăm, nu prindem – nu mâncăm”. O deviză curajoasă, venită din partea unui gurmand…Catch and release – ul nu era născut pe vremea aia. Nici braconajul.

Nu știu alţii cum sunt, dar în ceea ce mă privește – e invers. Când prind, nici să n-aud de mâncare! N-am timp. Când nu prind, am vreme și pentru potol…

Hai să fim serioși: când scapi dintre betoane o dată pe săptămână sau mai rar, pierzi contactul cu peștele și nu mai încapi în pantalonii de vânător / culegător. E musai să pui merinde de-acasă.

Dacă trăiești o viaţă de pescar, inevitabil ajungi să mănânci din brișcă. Trecerea de la brișcă la cuţit e ca evoluţia în arta unditului. Pentru unii vine mai repede, pentru alţii mai târziu. Sunt și unii pentru care nu va veni niciodată. După om.

Poate e aerul. Poate e murmurul apei ori libertatea. Sau poate-s toate la un loc. În orice caz, parcă și o conservă burdușită cu E-uri are alt gust pe malul apei. O fasole cu cârnăciori încălzită pe jăratic te poate face să visezi frumos, cu condiţia să dormi singur în cort (!).

Ce om să fii, să nu iei cu tine o bucată de slănină?! E bună și crudă, nu zic nu. Mai ales dacă mai ai oareșceva pe lângă. Cinstit ar fi s-o dregi cu oleacă de brânză, o porodaie, două… Ia ș-o bucată de pită adevărată, dacă găsești pe undeva. Musai s-o rupi bărbătește, n-o tăia!

Am zis că-i bună și crudă, da’ slănina prăjită îi aia care-ţi poate lua minţile. Să nu subestimezi niciodată slănina prăjită! Am văzut oameni cât ușa reduși la stadiul de copii, stând în jurul focului, fiecare cu ţepușa lui.

Unul asmute vâlvătaia, altul, mai milos, o ţine mai departe. Din când în când, fiecare își verifică slana. E loc și de povești pescărești, după cum e loc și de-o liniște firească, nederanjantă. E loc și de un zâmbet tâmp care, nu de puţine ori, trece până dincolo de urechi.

A ieșit un prieten cu niște străini la pescuit pe-un râu de munte. Toate bune și frumoase, până au prăjit o slănină. Mai să se bată, nu alta!…Au și uitat de pescuit.

Întotdeauna e bine să ţinem seama de părerea specialiștilor. Știu un expert cu doi dani în slănină și cârnaţi. Când se apucă să-ţi povestească despre slană, îţi stă mintea-n loc. Istoric, reţete, combinaţii posibile…nu te lasă s-o mănânci până n-o respecţi.

Carnea se respectă cu niște ceapă verde, ardei gras, gogoșar. E yin și yang. Nu se poate fără. Dacă bagi și niște kilometri în sus pe râu sau nu ești alergic la vâslit, poţi să uiţi de colesterol. Dau scris.

Parc-ar merge și ceva de băut la final. Aici am un alt specialist care ar putea să jure că merge un whisky. Dacă te respecţi, musai single malt! Io mi-s mai ţărănoc din fire, și-aș merge pe un deţ de ţuică. Curată, de prune!

Nu zic, am băut și un vin de casă pe Clisură!… Nu era nici acru, nici dulce. Simţeai boabele de struguri la final…M-a marcat! Nu știam ce să fac: să mă bucur de moment sau să cuget la câtă poșârcă am băut de-a lungul timpului?…

Hai că-s tare curios s-aud ce-aveţi de zis pe subiectul ăsta…Voi ce mâncaţi la pescuit?

Slănină: Voicu Alexandru Gabriel

Fasole: Totpescuit.ro

Cuţit: Todeasa Radu

Ţuică: Nașu’ mare

P.S. Ţi-a placut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Unul era jurnalist, celălalt, politician în vogă, cu ţară pe persoană fizică. Nu știu cum s-au cunoscut sau cine i-a pus în aceeași barcă. Poate nici nu mai contează. Am impresia c-a fost ceva predestinat.

Totul a început c-o plimbare romantică sub clar de lună. Aer curat, apă neagră, numai bună de știucă, lanseuri la buza stufului…În fine, să nu fim indiscreţi. Ce se întâmplă în Deltă, rămâne în Deltă.

Teoria relativităţii la știucă spune că, invariabil, atunci când unul prinde, celălalt trebuie să scoată peștele cu minciogul. Așa se face că unul era groaznic de bun la minciog, iar celălalt, pescar înnăscut. Atunci i-a intrat pe sub mustaţă. S-au potrivit din prima, ca-n chimia organică. Bine…nu chiar din prima, că la început jurnalistul îl tăvălea pe Facebook pe viitorul său prieten, de-i săreau fulgii.

După ce s-au cunoscut însă, omul și-a șters, jurnalistic, postările. Știi cum e cu convingerile astea politice…Azi le ai, mâine nu. Cine știe încotro se-ndreaptă și lumea asta? Dacă nici în înjurături nu mai poţi avea încredere…

Slugărnicia și pornirile cameleonice sunt virtuţi de când lumea, pe meleagurile noastre. Liviu, băiat sufletist, avea grijă de oamenii lui. Pentru Mălin, de la ghionder la fotoliul de Guvernator al Deltei Dunării, n-a fost decât un pas. Vezi tu, câteodată e bine să începi de jos. Munca e brăţară de aur.

La vremea respectivă, am zis – nu-i bai, scopul scuză mijloacele. I-am acordat prezumţia de bune intenţii. Ba, i-am scris și-o Scrisoare. Până la urmă, era primul pescar ajuns vreodată într-o asemenea funcţie, o șansă rară pentru pescărimea din România și pentru Deltă. Era de-al nostru și cunoștea, în detaliu, toate durerile Deltei.

Mai mult, ca jurnalist urla cât îl ţinea condeiul – „Fără plase!”. În apariţiile pe sticlă, lăuda convins modelul unguresc, de Balaton, ca unică opţiune pentru Delta noastră cea de toate zilele – turism și pescuit recreativ!!!

Doar că, odată uns Guvernator, s-a sucit și s-a războit numai cu pescarii recreativi. Și cu ăia buni și cu ăia răi, la grămadă. Scăpate din juvelnicele lansetiștilor, știucile au crescut miraculos. Zic unii c-au ajuns, în doar câteva luni, la 70-80 de centimetri. Au fost și cazuri de știuci care, doldora de icre, n-au mai avut răbdare și-au născut pui vii.

Cu electricienii și plăsarii nu prea s-a luptat musiu. N-a fost vina lui, să ne-nţelegem. Nu i-a dat voie statutul funcţionarului public. Unde-i lege, nu-i tocmeală. Ca să se revanșeze, a interzis priponul care, știm cu toţii, făcea ravagii prin Deltă.

Să n-avem baftă la pește dacă nu amintim și lucrurile bune pe care le-a făcut. S-a luptat cu navigaţia haotică din Deltă și, măcar pe hârtie, a încercat s-o tragă spre normalitate. Pentru asta, bravo dom’le!

Ce trece vremea!…La final de mandat ne-a lăsat moștenire niște știuci, probabil acum pe la metru (sau pe la Metro?) și-un gust amar, de șansă unică, ratată. De azi, înapoi la politruci!

Privind retrospectiv, nici nu știi ce-i mai rău: să fii pus de Liviu sau schimbat de Viorica? În fine, poate-i și asta o mostră de justiţie divină. Atât cât se poate pe Pământ.

Un singur lucru e clar. N-a fost de-al nostru. A fost de-al lor.

P.S. Ţi-a placut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Lună de lună, peste 40 000 de pescari se întâlnesc pe www.totpescuit.ro. S-a format o comunitate. E meritul nostru, al tuturor. V-aș invita pe toţi la o bere, dar nu am încăpea pe Cluj Arena, așa că rămân dator.

Dincolo de socializare și pasiunea pentru pescuit, când pescărimea din România se coagulează într-un asemenea fel e păcat să nu profităm de asta. Ar însemna că ne merităm soarta. Și NU ne-o merităm!

Tocmai de-aia am considerat că e oportun să vă cer părerea despre situaţia pescuitului recreativ din România. Am făcut-o și pentru că MADR, ANPA și Ajvps-urile din România nu v-au întrebat niciodată, la modul serios, ce credeţi despre pasiunea asta pe care o trăiţi și, mai important (!), o finanţaţi. Nu e normal.

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi completat Chestionarul pe care vi l-am propus. Haideţi să analizăm împreună rezultatele.

Pentru a fi relevant la nivelul întregii populaţii a României (20 121 641 persoane), un sondaj are nevoie de 2-3000 de respondenţi de vârste diferite, dispersaţi pe întreg teritoriul ţării. Referendumul nostru pescăresc a strâns, în timp record, peste 5000 de respondenţi.

Asta în condiţiile în care revista Tackle Trade World apreciază că există maxim 700 000 de pescari în România, iar cei mai optimiști analiști de la noi speră la un milion (date concrete nu există). Așadar, cei peste 5000 de pescari care au completat chestionarul nu sunt doar relevanţi. Sunt mai mult decât reprezentativi.

Dintre cei care au participat, 98.8% s-au declarat pescari, iar restul de 1.2% – pescăriţe. Din punct de vedere al vârstei: 59.8% au între 30 și 50 de ani, 26.7% au peste 50 de ani, iar 13.5% au sub 30 de ani. Dintre respondenţi, 96.9% au domiciliul în România, iar 3.1% locuiesc în străinătate. 78.7% trăiesc în mediul urban și 21.3% în cel rural.

Să trecem la întrebări:

1. Pe o scară de la zero la cinci , cât de mulţumit (ă) ești de calitatea pescuitului recreativ din România? (unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 33% au ales 1; 29.3% au ales 0; 23.2% au ales 2; 11% au ales 3; 2.1% au ales 4; 1.4% au ales 5. În concluzie, 85.5% dintre pescari se declară nemulţumiţi sau profund nemulţumiţi de calitatea pescuitului recreativ din ţara noastră, în timp ce 14.5% sunt mulţumiţi sau foarte mulţumiţi.

2. Cât pește consideri că mai există în apele noastre naturale?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 49.3% au ales varianta „Puţin pește”; 42.4% au ales varianta „Foarte puţin pește”; 7.5% au ales varianta „Suficient pește”; 0.6% au ales varianta „Mult pește”. Așadar, 91.7% dintre pescari spun că mai avem puţin sau foarte puţin pește, în timp ce 8.1% dintre pescari se declară mulţumiţi de cantitatea de pește din apele noastre.

3. Peștele care mai există în apele noastre naturale e acolo datorită: ANPA, Asociaţiilor de pescari sau e strict meritul naturii, cu puterea ei de refacere?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 91.7% au spus că mai avem pește exclusiv datorită naturii, cu puterea ei de refacere; 5.8% spun că și Asociaţiile au meritul lor din punctul ăsta de vedere; iar 2.4% spun că și ANPA are un merit în sensul ăsta.

4. Care consideri că sunt factorii care au contribuit la scăderea efectivelor de pește din apele noastre naturale?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 94.9% au răspuns „Braconajul”; 66% au răspuns „Poluarea”; 40.2% au răspuns „Construirea barajelor, prezenţa balastierelor și celelalte forme de antropizare”; 38.8% au răspuns „Pescuitul comercial”; 21.2% au răspus „Cormoranii”; 2% au răspuns „Pescuitul recreativ cu lanseta”.

Așadar Top 3 factori care ne-au adus în situaţia în care suntem arată așa: 1. Braconajul; 2. Poluarea; 3. Construirea barajelor, prezenţa balastierelor și celelalte forme de antropizare. Dincolo de primele două poziţii din top, care mi se par evidente pentru orice om raţional, foarte interesantă e opţiunea 3. Pescărimea din România s-a maturizat, știe despre ce vorbește. De asemenea, foarte interesant e și faptul că mai toate măsurile luate de către stat (prin reprezentanţii săi ANPA și ARBDD) și privaţi (Asociaţiile de pescari) au vizat pescarii recreativi (pescar recreativ = pescar care pescuiește cu lanseta, respectând legea! Pescarii cu lanseta care braconează intră, evident, în categoria „Braconaj”).

În topul „dăunătorilor”, „Cormoranii” și „Pescuitul recreativ cu lanseta” sunt acolo unde le e locul – la coada clasamentului.

5. În vederea refacerii stocurilor de pește din apele naturale Statul și/sau Asociaţiile de pescari ar trebui să acţioneze împotriva: Braconierilor; Poluatorilor; Pescarilor comerciali – prin interzicerea acestui tip de pescuit; Pescarilor comerciali – prin reguli mai stricte; Pescarilor recreativi – prin introducerea sistemului „Prinde și eliberează”; Cormoranilor?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 95.4% au spus că trebuie acţionat împotriva „Braconierilor”; 72.5% au spus că trebuie acţionat împotriva „Poluatorilor”; 47.2% au spus că trebuie acţionat împotriva „Pescarilor comerciali – prin reguli mai stricte”; 22.7% au spus că trebuie acţionat împotriva „Pescarilor comerciali – prin interzicerea acestui tip de pescuit”; 22.3% au spus că trebuie acţionat împotriva „Cormoranilor”, și 14.1% au spus că trebuie acţionat împotriva Pescarilor recreativi – prin introducerea sistemului „Prinde și eliberează”.

De remarcat încă o dată ce vor pescarii din România și împotriva cui se îndreaptă autorităţile din domeniu……………..

Senzaţional mi se pare faptul că, deși suntem într-o situaţie aproape disperată, pescarii recretivi din România au maturitatea necesară pentru a nu fi absurzi – vezi opinia exprimată cu privire la pescuitul comercial. Foarte tare!

6. Consideri că e necesară înfiinţarea unei structuri specializate de combatere a braconajului – Poliţie piscicolă? Peste 5000 de pescari au răspuns: 94.2% au spus „Da” și 5.8% au spus „Nu”.

Pentru toată pescărimea din România e clar: combaterea braconajului nu mai poate fi ocupaţia de weekend a Jandarmeriei, ANPA etc. E nevoie de o structură specializată care să facă din combaterea braconajului o prioritate zero.

7. Ce tip de prohibiţie crezi că ar trebui să avem în România: „Prohibiţie pe specii de pești” sau „Prohibiţie generală, ca acum”?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 55.6% au ales „Prohibiţie pe specii de pești”, în timp ce 44.4% au ales „Prohibiţie generală, ca acum”. Așa cum era de așteptat, în privinţa asta lumea e destul de împărţită. Și totuși, 11% în favoarea prohibiţiei pe specii de pești.

8. Pe o scară de la zero la cinci, cât de mulţumit ești de felul în care s-a îngrijit Statul român, prin reprezentanţii săi, de apele / peștii din apele noastre naturale? (Unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 71.2% au ales 0; 19.9% au ales 1; 6.5% au ales 2; 1.8% au ales 3; 0.3% au ales 4 și 0.2% au ales 5. Nu mai e mare lucru de comentat.

9. Pe o scară de la zero la cinci, cât de mulţumit ești de felul în care s-au îngrijit Asociaţiile de pescari de apele / peștii din apele noastre naturale? (Unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 47.6% au ales 0; 27.3% au ales 1; 13.2% au ales 2; 7.5% au ales 3; 2.7% au ales 4 și 1.7% au ales 5.

10. În opinia ta, cine crezi că ar trebui să gestioneze apele și peștii din apele naturale românești: „Statul, prin reprezentanţii săi” sau „Asociaţiile de pescari”?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 54.5% au ales „Statul, prin reprezentanţii săi” și 45.5% au ales „Asociaţiile de pescari”. Deși per ansamblu sunt ceva mai dezamăgiţi de felul în care Statul s-a îngrijit de ape și pești, pescarii români ar lăsa resursele tot pe mâna Statului, dacă ar știi că Statul se trezește în ceasul al 12-lea.

11. Cine crezi că ar trebui să elibereze permisele de pescuit în România: „ANPA, în mod direct” sau „Asociaţiile de pescari”?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 62.4% au ales „ANPA, în mod direct” și 37.6% au ales „Asociaţiile de pescari”. O opţiune decentă, în ton cu vremurile pe care le trăim.

12. Consideri că Asociaţiile de pescari din România ar trebui să poată percepe taxe pe apele contractate sau ar trebui să existe un permis de pescuit unic, valabil pe toate apele naturale din România?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 86.9% au ales „Permis unic, valabil pe toate apele naturale din România”, iar 13.1% au ales „Asociaţiile de pescari din România să poată percepe taxe pe apele contractate”. Mesajul poate fi mai clar de atât?

13. Ce sumă ai fi dispus (ă) să plătești Statului Român în schimbul unui permis de pescuit recreativ valabil pe toate apele naturale din România: 50 lei, 100 lei, 200 lei sau peste 200 lei?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 39.5% ar fi dispuși să plătească 100 de lei; 26.6% ar fi dispuși să plătească 200 de lei; 19.1% ar fi dispuși să plătească peste 200 de lei, iar 14.7% ar fi dispuși să plătească 50 de lei. Iată că pescarii din România nu sunt nici proști, nici zgârciţi! Ba din contră. S-au convins că nu-și mai permit lucruri „gratuite”…Întrebarea de 1000 de puncte: de ce nu vrea Statul român să încaseze EL banii ăștia și să facă și oleacă de treabă în pescuitul din România?!?…Curat, murdar. Domnilor de la ANPA, vă rugăm frumos să faceţi un efort și să ne primiţi banii!

14. Pe o scară de la zero la cinci, cât de mulţumit (ă) ești de felul în care s-au distribuit permisele de pescuit recreativ ANPA 2019? (Unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 27.9% au ales 0; 20.6% au ales 1; 17% au ales 2; 15.3% au ales 3; 9.4% au ales 4; 9.8% au ales 5. Una peste alta, în ciuda dificultăţilor, lumea a fost mulţumită că a obţinut permisul Anpa pentru Dunăre, Marea Neagră și apele necontractate din România.

Acum, toată lumea știe ce vor cu adevărat pescarii din România. Așa cum v-am promis, rezultatele vor ajunge la toate instituţiile implicate în pescuitul recreativ din România. Dacă strângem rândurile, schimbarea e aproape.

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Azi vreau să știu ce crezi tu despre situaţia pescuitului recreativ din România. Ţi-am pregătit un chestionar lejer pe care te rog să-l completezi – îţi ia maxim 3 minute. Asta ca să vedem ce ne doare cu adevărat pe noi pescarii. Îţi promit că toate instituţiile, organele și organismele implicate în pescuitul din România vor afla rezultatele acestui chestionar. Vocea ta va fi auzită!

Dacă ai alte lucruri de spus pe tema asta, lasă-mi un mesaj pe blog, în secţiunea comentarii.

P.S. Îţi place blogul meu? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).