Ce mâncăm la pescuit?

Un mare înţelept a zis cândva: „prindem – mâncăm, nu prindem – nu mâncăm”. O deviză curajoasă, venită din partea unui gurmand…Catch and release – ul nu era născut pe vremea aia. Nici braconajul.

Nu știu alţii cum sunt, dar în ceea ce mă privește – e invers. Când prind, nici să n-aud de mâncare! N-am timp. Când nu prind, am vreme și pentru potol…

Hai să fim serioși: când scapi dintre betoane o dată pe săptămână sau mai rar, pierzi contactul cu peștele și nu mai încapi în pantalonii de vânător / culegător. E musai să pui merinde de-acasă.

Dacă trăiești o viaţă de pescar, inevitabil ajungi să mănânci din brișcă. Trecerea de la brișcă la cuţit e ca evoluţia în arta unditului. Pentru unii vine mai repede, pentru alţii mai târziu. Sunt și unii pentru care nu va veni niciodată. După om.

Poate e aerul. Poate e murmurul apei ori libertatea. Sau poate-s toate la un loc. În orice caz, parcă și o conservă burdușită cu E-uri are alt gust pe malul apei. O fasole cu cârnăciori încălzită pe jăratic te poate face să visezi frumos, cu condiţia să dormi singur în cort (!).

Ce om să fii, să nu iei cu tine o bucată de slănină?! E bună și crudă, nu zic nu. Mai ales dacă mai ai oareșceva pe lângă. Cinstit ar fi s-o dregi cu oleacă de brânză, o porodaie, două… Ia ș-o bucată de pită adevărată, dacă găsești pe undeva. Musai s-o rupi bărbătește, n-o tăia!

Am zis că-i bună și crudă, da’ slănina prăjită îi aia care-ţi poate lua minţile. Să nu subestimezi niciodată slănina prăjită! Am văzut oameni cât ușa reduși la stadiul de copii, stând în jurul focului, fiecare cu ţepușa lui.

Unul asmute vâlvătaia, altul, mai milos, o ţine mai departe. Din când în când, fiecare își verifică slana. E loc și de povești pescărești, după cum e loc și de-o liniște firească, nederanjantă. E loc și de un zâmbet tâmp care, nu de puţine ori, trece până dincolo de urechi.

A ieșit un prieten cu niște străini la pescuit pe-un râu de munte. Toate bune și frumoase, până au prăjit o slănină. Mai să se bată, nu alta!…Au și uitat de pescuit.

Întotdeauna e bine să ţinem seama de părerea specialiștilor. Știu un expert cu doi dani în slănină și cârnaţi. Când se apucă să-ţi povestească despre slană, îţi stă mintea-n loc. Istoric, reţete, combinaţii posibile…nu te lasă s-o mănânci până n-o respecţi.

Carnea se respectă cu niște ceapă verde, ardei gras, gogoșar. E yin și yang. Nu se poate fără. Dacă bagi și niște kilometri în sus pe râu sau nu ești alergic la vâslit, poţi să uiţi de colesterol. Dau scris.

Parc-ar merge și ceva de băut la final. Aici am un alt specialist care ar putea să jure că merge un whisky. Dacă te respecţi, musai single malt! Io mi-s mai ţărănoc din fire, și-aș merge pe un deţ de ţuică. Curată, de prune!

Nu zic, am băut și un vin de casă pe Clisură!… Nu era nici acru, nici dulce. Simţeai boabele de struguri la final…M-a marcat! Nu știam ce să fac: să mă bucur de moment sau să cuget la câtă poșârcă am băut de-a lungul timpului?…

Hai că-s tare curios s-aud ce-aveţi de zis pe subiectul ăsta…Voi ce mâncaţi la pescuit?

Slănină: Voicu Alexandru Gabriel

Fasole: Totpescuit.ro

Cuţit: Todeasa Radu

Ţuică: Nașu’ mare

P.S. Ţi-a placut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Etichete:, , , , , , ,

Trackback de pe site-ul dvs.

Comentarii (51)

  • Avatar

    Zamfi

    |

    ‘Neata! Pai bine mai Sorine e frumos?! Pai tu nu stii ca eu sunt in aria aia geografica de ploua cu calamari, creveti si alte „minciunele” de mare? Si tu ma iei cu slana prajita?! 🙂 ))))
    Nu, nu…Slanina prajita …in Grecia…la ora asta ? Nu, nu…:)
    Ca tot ai citat din clasici…
    Deci imi ploua in gura! Si da, am tuica de prune la mine! Normal.Dar o slanina pe tepusa, cu o ceapa coapta , pita prajita si manjita cu grasimea scursa din slana…o zei !!!
    Sorine, ca de obicei, mi-ai facut dimineata faina!Multumesc! Ma duc sa beau o tuica 😉

    Reply

  • Avatar

    ary

    |

    Minunat articol!Sunt sigur ca multi pescari simt (pe masura ce citesc),cum le iei vorba din gura!
    Imediat dupa prohibitie,nepescuit si agitat de mirosul apei si reluarea aventurilor,nici vorba de pierdut timpul cu mancarea.parca nici nu mi-e foame.Pe masura ce lucrurile reintra in normal(macar o zi pe saptamana de imbaiat voblere),se aseaza lucrurile.Ai naibi pesti,parca stiu ca te pui la masa.Incep dansul, la 10m de tabara ad-hoc.”mna…ii las,ma bucur de pauza de masa”…”Da’ce se intampla daca dau doua lanseuri dupa avatul acela care fugareste obletii….?!?”Ce se intampla de obicei,fireste: doua lanseuri se transforma in 12.
    O zi faina sa ai!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mă bucur că ți-a plăcut.
      Mersi pentru poveste! Se simte pasiunea pentru pescuit. 😉
      Zi faină și ție!👍

      Reply

  • Avatar

    Petru Loghin

    |

    Mare dreptate ai și priceput ești (și) în ale bucatelor încropite pe malul apei .
    Eu, respect slănina dar, mai adaug niște ceafă de porc și niște aripioare . Slănina la țepușă bate de departe orice alte ale gurii .

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Bun, bun!…Cine sunt eu să te contrazic?!😉😁
      Mulțumesc pentru mesaj.

      Reply

  • Avatar

    Sorin Gavrila

    |

    Frate unii din noi mai sunt pe la servici si tu te apucasi sa scrii de slanina pe tapus si tuica de pruna…de obicei fac partide lungi si nu as pleca niciodata fara disc:carne ,cartof prajit,o felie de slanina,un ardei,o felie de branza…aproape price merge aruncat pe disc.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Îmi cer scuze dacă te-am prins într-un moment nepotrivit… 🙂
      Sună bine ce pregătești tu pe-acolo!👍👌
      Mersi pentru intervenție. 😉

      Reply

  • Avatar

    Cezar Jeflea

    |

    Salutare dragii mei,cea mai tare masa pescareasca a mea a fost intr-o iarna.Nu aveam mai mult de noua ani.Ninsese bine,am mers la trenul de 5.20,erau multi pescari in gara,toti cu gand sa pescuim pe canalul de fuga de la Merisani,toti mergeam „cu nasu'”,dupa ce am aruncat in sapca controloruli traditionala mea saiba mare in loc de moneda de trei lei (era bezna,nu era pacat?)am ajuns pe canal,nu se putea cobora pe taluz pe zapada aia asa ca eu am reusit sa cad in canal.M-au scos pescarii,mi-au facut focul din toti cocenii si maracinii din jur si cateva ore nu s-a pescuit,am stat toti la foc,mi-am uscat hainele pe niste pari,m-a salutat tot trenul de 12.30 pentru ca trecea pe langa noi si eu eram in curul gol,fiecare a scos din rucsac merindele si am prajit cu tepuse pana si branza de oaie si apoi intins pe paine.Ne-a dat letala nenea Maracine,asa il chema,a scos trei pepenasi murati,au fost asa de buni incat am sorbit si zeama din colturile pungii,mi-a mers la suflet acea masa dupa ce in intunericul si frigul din tren servisem o sticla cinstita de rom Jamaica.Fire intinse si pace pe Pamant!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Spumoasă povestea, Cezar. 👌 Ca de obicei. Hai mersi și te salut! Spor cu rechinul ăla! 😉

      Reply

  • Avatar

    Doc

    |

    Salutări ✌️Incitant articol.Pe Dunăre merge o ciorbă de baboi din minim 4 specii (cu leuștean) făcută în ceaun sau într-o marmită veche de armată👌. Și-o saramură de orice fel de pește (necurățat de solzi) facutā pe o simplă tablă pe care sa presărat sare.Totul cu o țuică de cazan și un vin de nisip.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Salutări!
      Se vede că nu ești străin de subiect.
      😉
      Interesant meniul. Mare poftă mi-ai făcut…

      Reply

  • Avatar

    Tibi

    |

    Cata dreptate ai , prietene drag !! 🙂 Niste ” creste de slanina afumata „-de la un porc de casa , care n-o vazut decat cereale !! – bine rumenite pe jaratec si scurse pe o pita adevarata – din aia cu scoarta groasa si neagra , de care nu scapi , doar de- o bati , cum batea militia de pe timpuri , pe delicventi !! – plus o ceapa rosie ca focul , obligatoriu zdrobita cu pumnul si un deţ de ţuică adevarata de 55 grade ( sa omoare toti microbii !! ) , aferenta momentului de suprema relaxare psihica si trupeasca ……..iata ingredientele de baza , ptr ca o iesire in mijlocul naturii , alaturi de prieteni – la pescuit si nu doar !- sa se transforme intr-o adevarata sarbatoare a sufletului !!! 🙂 Cred ca fiecare dintre noi , am incercat si cunoastem aceste senzatii , iar …….cei ce nu le cunosc , inca , ii sfatuim sa faca o incercare !! Nu vor regreta !! Fain articol !! Multumim , Sorin !!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Și eu mulțumesc pentru intervenția asta faină. 👌

      Reply

  • Avatar

    Serban

    |

    Excelent articolul ,gustos , pontos ,
    Dar slanina asa cum ai zis trebe respectata si neaparat picurata pe pita de casa ,ceapa rosie obligat si pruna lichida!
    Excelent articol!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Clar ești un connoisseur!:)
      Mulțumesc. 🎩

      Reply

  • Avatar

    Daniel Haiduc

    |

    Brisca,slana,ceapa si horinca…esti unic Sorine! O adevarata placere sa iti citesc randurile! Respectele mele🍺🎣

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Și ale mele. 🍺👍 Te salut!

      Reply

  • Avatar

    Daniel Haiduc

    |

    Aa..sa te apuci sa scrii o carte! O vreau cu autograf😉🍺🎣

    Reply

  • Avatar

    Bogdan

    |

    Istoric vorbind pe balta am mancat de toate…in general ce aveam😀. Ca in viata, uneori mai bine alte ori mai putin….bine. Dar niciodata nu a lipsit vestita sunca…slanina, acompaniata cu legume…asorte. Stateam pe dale pe baraj la Sascut sau Padureni…Racaciuni si cate trei zile cand sunca nu mai era cum am luat-o de acasa….se facea transparenta de la caldura. In miezul verii erau si 37 poate 40 de grade uneori. Doar baile in baraj ne mai tineau in viata😀…asa era de cald. Dar sa revenim la sunca…O mancam asa „translicida” si tot ni se parea buna…pentru ca eram la balta, la pescuit. Uneori cred ca doar pescuitul mi-a dar prilejul de a manca zeci de feluri de sunci si slaninuri. Cand cineva avea sunca afumata dar pastrata musai in saramura aia era prajitura😀….nu te mai saturai!😀

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Făină povestea! M-ai dus acolo. 👌👍

      Reply

  • Avatar

    Cristi

    |

    Hai sa va povestesc o intamplare pe care mi-o aduc aminte cu drag si scarba. :). Aveam vreo 6 ani si eram la pescuit pe noapte cu tata si cu un prieten de-al tatalui, care obisnuia cam des sa citeasca`n sticla cu ceai din coada de pruna. :). Mama ne-a pus de acasa d-ale guri + un borcan de jumari proaspete. Vecinul dupa ce si-a consumat „ceiutul” a inceput sa laude jumarile mamei si sa ne ameninte ca el mananca tot borcanul. Evident nimeni nu-l mai baga in seama. Interesant a fost ca spre dimineata, tata ma roaga sa scot borcanul cu, coropisnite de care a si uitat in toaptea trecuta si pe care l-a lasat undeva sub pelerina de ploaie. Eu copil ascultator ma apuc sa caut borcanul dar nu-l gasesc nicaieri. Mare mi-a fost mirarea cand am gasit borcanul de jumeri al mamei, intact. Soc si groaza. Omul mancase peste noapte jumari vii.
    PS. Sorine, iti citesc blogul de fiecare data cu placere.
    PS2. In sfarsit m-am dumirit cum isi castiga existenta in Irlanda Voicu Gabriel Alexandru. Trafic cu slanina. 🙂

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Tare asta!! 😂😂 Țuică de calitate, bag seama… 🤔😂
      P.S. Mulțumesc pentru citit și mesaj.

      Reply

  • Avatar

    dan chirosca

    |

    Dute bre de aici, tu chiar nu ai mila de mine.:))))M-ai dat pe spate nu alta.Te iert pentru ca nu aveai de unde sa stii ca ador slanina, mai ales soriciul:)))De tuica de pruna nu mai zic nimic, deja imi ploua in gura.Hai te salut frate Sorin.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      :)))
      Și eu te salut! Cum a fost la munte? Ai prins ceva păstrăvi?

      Reply

      • Avatar

        dan chirosca

        |

        Joi dimineata pe 1 August plec si ma intorc pe 6 august.Locatie Viseu de Sus.Voi pescui pe Viseu si Vaser.Te tin la curent.Traiasca pistruatii.:))))

        Reply

  • Avatar

    Ovidiu

    |

    Salutare,fara sa am intentia de jicni pe cineva,incepatori….pai slanina daca e cruda si o bagi cu ceapa verde,se numeste aperitiv,daca e la final,dupa cefuta si alte alea…e desert divin.Merge de minune cu un vin „racorit” putin in gheta,vin vrancean de casa(ca sa imi promovez un pic zona),mai sunt unii care o sting cu bere,dar sa nu ii acuzam,e bine si asa.Daca la maxim jumatate dupa infruptare,un coleg de „suferinta” face o cafea….eeee atunci,lansetele ajung pe 2 sau 3…fire intinse

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Ți-am zis…am încredere în specialiști! 😁
      Mulțumesc pentru mesaj!

      Reply

  • Avatar

    Ionut

    |

    Pescuind la munte, la păstrav, nu prea am prilejul să imi exerseze calitățile de master chef :)) În primul rând stau atent sa nu cumva sa ma pupe ursul…si tot in primul rand…la păstrav trebuie să umbli, sa schimbi locul…
    Dar vine si cate o partidă de pescuit pe balta, la crap…
    Acolo se încinge grătarul, se pregătește carnea, legumele, tind sa cred ca la un moment dat( după o anume cantitate de apa sfânta) ajungem sa ne uitam in oala altuia, nu in juvelnic :))
    Slănină și ceapă, de obicei te salvează… ba ca nu E mâncarea gata, ba ca pansament pa stomac :))
    Dar pot incepe si discutii filozofice despre slană…cu ce arome e, daca e afumată sau la saramura, ba ca a fost porcul bătrân, ba ca a fost alergat…
    Toate ca toate, sănătoși sa fim si noi si porcii si peștii;)
    Fire întinse sa aveți!!!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Înțeleg ce vrei să spui :)))
      Mulțumesc pentru intervenție. 😉

      Reply

  • Avatar

    goghi tonca

    |

    Intr-adevăr,slănina e regina,dar eu fiind pescar ocazional de vară,la iesiri mai lungi cu barca gonflabila pe Timis in jos,mi-am făcut un meniu din doua lubenițe (pepene verde) legate de barca,si care plutesc in urma barcii in apa racoroasa,si-mi tin de foame si de sete! Daca chiar nu-mi sunt de ajuns,mai trag barca la un mal unde văd porumb,si fără sa supar pe nimeni,rup si frig pe jar 2 coceni! Oricum,la o partida de 10 ore de lansat din barca,si de văzut atâtea locuri minunate,nici nu mi-e prea foame! Adaugă si meniul meu la gurmanzii din grup😀😀😀

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Tare meniu ai…de vânător/culegător!😁
      Bine ai venit printre noi. S-a notat!😉

      Reply

  • Avatar

    MOȘU

    |

    Sorine, întradevăr: la pescuit de munte – e slanina cu usturoi. Laapele de șes (Delta Dunării, Nistru, Bug, Nipru) in perioada aceasta e la putere brânza cu patlagele, harbuij sau zemoșii. Totul cu pâine. Seara se mai coc în staniol porcușori, guvizi și obleți. + vinișor alb.
    Sandu

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Văd că le cam știi, Moșu…😉
      Musai să ne delectăm cu așa ceva cândva!
      Te salut!!

      Reply

  • Avatar

    serban

    |

    Eu merg mai des la munte la pastrav si acolo vin cu oua fierte, branza topita Vache qui rit si conserva de vita sau salam. Dar mananc mereu in zone de langa sate sau orase, nu in padure pt ca Mos Martin vine ca atras de un magnet. Nu trebuie sa ai mancare deschisa in rucsac cand mergi prin zona cu ursi, asta e lege, o stiu toti oamenii muntelui. Am mai prajit ciuperci pe jaratic, bureti din ăia buni, hribi…un deliciu. La Dunare vin cu conserve, supa la plic dar daca prind peste mai fac bors pescaresc si acresc cu corcoduse in loc de bors, daca nu am.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Din fericire nu mă prea intersectez cu Moș Martin prin zonele pe care le frecventez.
      În rest, Like 👍😉

      Reply

  • Avatar

    Costi

    |

    Sara buna!Am fost la pescuit la pastrav si am ajuns la o stana inainte unde badea Gheo ciobanul a facut o mamaliga fiarta in smantana si cu branza de oaie , adevarat Master Chef , vorbeai singur pana o gatat-o da apoi sa bateau turcii la gura noastra un adevarat festin imparatesc.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Salut!
      Ooo…ce experiență de neuitat!!👌👌👍 Norocoșilor!

      Reply

  • Avatar

    Bubu

    |

    Alune, batoane energizante, cate un sandwich. Toate pe fuga, intre 2 lanseuri. Sau cand schimbam locul de pescuit, cu o mana pe motor si una pe mancare.
    Pe mare, mai gatim supa de peste in cambuza. (Supa, da). Sau cremvursti. Ceva rapid, ca nu avem vreme de pierdut. Pestii ne cheama 😉
    Seara in schimb, atunci da. Tot ce s-a scris mai sus.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Se vede cât ești de pasionat!👍😉🎣Mulțumesc pentru mesaj. Fir întins!

      Reply

      • Avatar

        Bubu

        |

        Eh. Firul meu nu a mai fost intins de mult. Acum ma bucur de fiecare data cand firul piciului se intinde. Jur ca e mai fain decat sa prind eu :))

        Reply

  • Avatar

    Valy

    |

    Din pacate, nemtii nu produc tuica si nici slana, iar cand le am in mana ma inchin si multumesc cerului, mananc orice inainte si apoi degust o bucatica doua de slanina si imi pun pe limba ceva palinca, no asa e cand nu are cine sa te aprovizioneze si te mai si controleaza la vama exact pe aceste doua lucruri, si sunt chiar furios, nici un vames nu m-a intrebat daca am arme, droguri sau fapte pentru care sunt cautat de politie, nu frate, prima data vamesul ma intreaba adaca am tuica si slanina?

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Urât lucru. Nu mai are voie omul nici să fie fericit…:)
      Fain mesaj, Valy! Mulțumesc!

      Reply

  • Avatar

    Tibi

    |

    Am ras copios! Asa-i ce sa faci. Trebuie sa fii barbat pana la capat cand mergi la pescuit!:)) Slanina aia sa stii ca merge cruda si cu niste mustar si o ceapa din care sa musti ca dintr-un mar:)) si cu paine sa nu uitam.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru ponturi! Se vede că ai experiență…:))

      Reply

Lasă un comentariu