TotPescuit

Postări etichetate ‘salau’

Ce mâncăm la pescuit?

Un mare înţelept a zis cândva: „prindem – mâncăm, nu prindem – nu mâncăm”. O deviză curajoasă, venită din partea unui gurmand…Catch and release – ul nu era născut pe vremea aia. Nici braconajul.

Nu știu alţii cum sunt, dar în ceea ce mă privește – e invers. Când prind, nici să n-aud de mâncare! N-am timp. Când nu prind, am vreme și pentru potol…

Hai să fim serioși: când scapi dintre betoane o dată pe săptămână sau mai rar, pierzi contactul cu peștele și nu mai încapi în pantalonii de vânător / culegător. E musai să pui merinde de-acasă.

Dacă trăiești o viaţă de pescar, inevitabil ajungi să mănânci din brișcă. Trecerea de la brișcă la cuţit e ca evoluţia în arta unditului. Pentru unii vine mai repede, pentru alţii mai târziu. Sunt și unii pentru care nu va veni niciodată. După om.

Poate e aerul. Poate e murmurul apei ori libertatea. Sau poate-s toate la un loc. În orice caz, parcă și o conservă burdușită cu E-uri are alt gust pe malul apei. O fasole cu cârnăciori încălzită pe jăratic te poate face să visezi frumos, cu condiţia să dormi singur în cort (!).

Ce om să fii, să nu iei cu tine o bucată de slănină?! E bună și crudă, nu zic nu. Mai ales dacă mai ai oareșceva pe lângă. Cinstit ar fi s-o dregi cu oleacă de brânză, o porodaie, două… Ia ș-o bucată de pită adevărată, dacă găsești pe undeva. Musai s-o rupi bărbătește, n-o tăia!

Am zis că-i bună și crudă, da’ slănina prăjită îi aia care-ţi poate lua minţile. Să nu subestimezi niciodată slănina prăjită! Am văzut oameni cât ușa reduși la stadiul de copii, stând în jurul focului, fiecare cu ţepușa lui.

Unul asmute vâlvătaia, altul, mai milos, o ţine mai departe. Din când în când, fiecare își verifică slana. E loc și de povești pescărești, după cum e loc și de-o liniște firească, nederanjantă. E loc și de un zâmbet tâmp care, nu de puţine ori, trece până dincolo de urechi.

A ieșit un prieten cu niște străini la pescuit pe-un râu de munte. Toate bune și frumoase, până au prăjit o slănină. Mai să se bată, nu alta!…Au și uitat de pescuit.

Întotdeauna e bine să ţinem seama de părerea specialiștilor. Știu un expert cu doi dani în slănină și cârnaţi. Când se apucă să-ţi povestească despre slană, îţi stă mintea-n loc. Istoric, reţete, combinaţii posibile…nu te lasă s-o mănânci până n-o respecţi.

Carnea se respectă cu niște ceapă verde, ardei gras, gogoșar. E yin și yang. Nu se poate fără. Dacă bagi și niște kilometri în sus pe râu sau nu ești alergic la vâslit, poţi să uiţi de colesterol. Dau scris.

Parc-ar merge și ceva de băut la final. Aici am un alt specialist care ar putea să jure că merge un whisky. Dacă te respecţi, musai single malt! Io mi-s mai ţărănoc din fire, și-aș merge pe un deţ de ţuică. Curată, de prune!

Nu zic, am băut și un vin de casă pe Clisură!… Nu era nici acru, nici dulce. Simţeai boabele de struguri la final…M-a marcat! Nu știam ce să fac: să mă bucur de moment sau să cuget la câtă poșârcă am băut de-a lungul timpului?…

Hai că-s tare curios s-aud ce-aveţi de zis pe subiectul ăsta…Voi ce mâncaţi la pescuit?

Slănină: Voicu Alexandru Gabriel

Fasole: Totpescuit.ro

Cuţit: Todeasa Radu

Ţuică: Nașu’ mare

P.S. Ţi-a placut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Ce vor pescarii din România

Lună de lună, peste 40 000 de pescari se întâlnesc pe www.totpescuit.ro. S-a format o comunitate. E meritul nostru, al tuturor. V-aș invita pe toţi la o bere, dar nu am încăpea pe Cluj Arena, așa că rămân dator.

Dincolo de socializare și pasiunea pentru pescuit, când pescărimea din România se coagulează într-un asemenea fel e păcat să nu profităm de asta. Ar însemna că ne merităm soarta. Și NU ne-o merităm!

Tocmai de-aia am considerat că e oportun să vă cer părerea despre situaţia pescuitului recreativ din România. Am făcut-o și pentru că MADR, ANPA și Ajvps-urile din România nu v-au întrebat niciodată, la modul serios, ce credeţi despre pasiunea asta pe care o trăiţi și, mai important (!), o finanţaţi. Nu e normal.

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi completat Chestionarul pe care vi l-am propus. Haideţi să analizăm împreună rezultatele.

Pentru a fi relevant la nivelul întregii populaţii a României (20 121 641 persoane), un sondaj are nevoie de 2-3000 de respondenţi de vârste diferite, dispersaţi pe întreg teritoriul ţării. Referendumul nostru pescăresc a strâns, în timp record, peste 5000 de respondenţi.

Asta în condiţiile în care revista Tackle Trade World apreciază că există maxim 700 000 de pescari în România, iar cei mai optimiști analiști de la noi speră la un milion (date concrete nu există). Așadar, cei peste 5000 de pescari care au completat chestionarul nu sunt doar relevanţi. Sunt mai mult decât reprezentativi.

Dintre cei care au participat, 98.8% s-au declarat pescari, iar restul de 1.2% – pescăriţe. Din punct de vedere al vârstei: 59.8% au între 30 și 50 de ani, 26.7% au peste 50 de ani, iar 13.5% au sub 30 de ani. Dintre respondenţi, 96.9% au domiciliul în România, iar 3.1% locuiesc în străinătate. 78.7% trăiesc în mediul urban și 21.3% în cel rural.

Să trecem la întrebări:

1. Pe o scară de la zero la cinci , cât de mulţumit (ă) ești de calitatea pescuitului recreativ din România? (unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 33% au ales 1; 29.3% au ales 0; 23.2% au ales 2; 11% au ales 3; 2.1% au ales 4; 1.4% au ales 5. În concluzie, 85.5% dintre pescari se declară nemulţumiţi sau profund nemulţumiţi de calitatea pescuitului recreativ din ţara noastră, în timp ce 14.5% sunt mulţumiţi sau foarte mulţumiţi.

2. Cât pește consideri că mai există în apele noastre naturale?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 49.3% au ales varianta „Puţin pește”; 42.4% au ales varianta „Foarte puţin pește”; 7.5% au ales varianta „Suficient pește”; 0.6% au ales varianta „Mult pește”. Așadar, 91.7% dintre pescari spun că mai avem puţin sau foarte puţin pește, în timp ce 8.1% dintre pescari se declară mulţumiţi de cantitatea de pește din apele noastre.

3. Peștele care mai există în apele noastre naturale e acolo datorită: ANPA, Asociaţiilor de pescari sau e strict meritul naturii, cu puterea ei de refacere?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 91.7% au spus că mai avem pește exclusiv datorită naturii, cu puterea ei de refacere; 5.8% spun că și Asociaţiile au meritul lor din punctul ăsta de vedere; iar 2.4% spun că și ANPA are un merit în sensul ăsta.

4. Care consideri că sunt factorii care au contribuit la scăderea efectivelor de pește din apele noastre naturale?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 94.9% au răspuns „Braconajul”; 66% au răspuns „Poluarea”; 40.2% au răspuns „Construirea barajelor, prezenţa balastierelor și celelalte forme de antropizare”; 38.8% au răspuns „Pescuitul comercial”; 21.2% au răspus „Cormoranii”; 2% au răspuns „Pescuitul recreativ cu lanseta”.

Așadar Top 3 factori care ne-au adus în situaţia în care suntem arată așa: 1. Braconajul; 2. Poluarea; 3. Construirea barajelor, prezenţa balastierelor și celelalte forme de antropizare. Dincolo de primele două poziţii din top, care mi se par evidente pentru orice om raţional, foarte interesantă e opţiunea 3. Pescărimea din România s-a maturizat, știe despre ce vorbește. De asemenea, foarte interesant e și faptul că mai toate măsurile luate de către stat (prin reprezentanţii săi ANPA și ARBDD) și privaţi (Asociaţiile de pescari) au vizat pescarii recreativi (pescar recreativ = pescar care pescuiește cu lanseta, respectând legea! Pescarii cu lanseta care braconează intră, evident, în categoria „Braconaj”).

În topul „dăunătorilor”, „Cormoranii” și „Pescuitul recreativ cu lanseta” sunt acolo unde le e locul – la coada clasamentului.

5. În vederea refacerii stocurilor de pește din apele naturale Statul și/sau Asociaţiile de pescari ar trebui să acţioneze împotriva: Braconierilor; Poluatorilor; Pescarilor comerciali – prin interzicerea acestui tip de pescuit; Pescarilor comerciali – prin reguli mai stricte; Pescarilor recreativi – prin introducerea sistemului „Prinde și eliberează”; Cormoranilor?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 95.4% au spus că trebuie acţionat împotriva „Braconierilor”; 72.5% au spus că trebuie acţionat împotriva „Poluatorilor”; 47.2% au spus că trebuie acţionat împotriva „Pescarilor comerciali – prin reguli mai stricte”; 22.7% au spus că trebuie acţionat împotriva „Pescarilor comerciali – prin interzicerea acestui tip de pescuit”; 22.3% au spus că trebuie acţionat împotriva „Cormoranilor”, și 14.1% au spus că trebuie acţionat împotriva Pescarilor recreativi – prin introducerea sistemului „Prinde și eliberează”.

De remarcat încă o dată ce vor pescarii din România și împotriva cui se îndreaptă autorităţile din domeniu……………..

Senzaţional mi se pare faptul că, deși suntem într-o situaţie aproape disperată, pescarii recretivi din România au maturitatea necesară pentru a nu fi absurzi – vezi opinia exprimată cu privire la pescuitul comercial. Foarte tare!

6. Consideri că e necesară înfiinţarea unei structuri specializate de combatere a braconajului – Poliţie piscicolă? Peste 5000 de pescari au răspuns: 94.2% au spus „Da” și 5.8% au spus „Nu”.

Pentru toată pescărimea din România e clar: combaterea braconajului nu mai poate fi ocupaţia de weekend a Jandarmeriei, ANPA etc. E nevoie de o structură specializată care să facă din combaterea braconajului o prioritate zero.

7. Ce tip de prohibiţie crezi că ar trebui să avem în România: „Prohibiţie pe specii de pești” sau „Prohibiţie generală, ca acum”?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 55.6% au ales „Prohibiţie pe specii de pești”, în timp ce 44.4% au ales „Prohibiţie generală, ca acum”. Așa cum era de așteptat, în privinţa asta lumea e destul de împărţită. Și totuși, 11% în favoarea prohibiţiei pe specii de pești.

8. Pe o scară de la zero la cinci, cât de mulţumit ești de felul în care s-a îngrijit Statul român, prin reprezentanţii săi, de apele / peștii din apele noastre naturale? (Unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 71.2% au ales 0; 19.9% au ales 1; 6.5% au ales 2; 1.8% au ales 3; 0.3% au ales 4 și 0.2% au ales 5. Nu mai e mare lucru de comentat.

9. Pe o scară de la zero la cinci, cât de mulţumit ești de felul în care s-au îngrijit Asociaţiile de pescari de apele / peștii din apele noastre naturale? (Unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 47.6% au ales 0; 27.3% au ales 1; 13.2% au ales 2; 7.5% au ales 3; 2.7% au ales 4 și 1.7% au ales 5.

10. În opinia ta, cine crezi că ar trebui să gestioneze apele și peștii din apele naturale românești: „Statul, prin reprezentanţii săi” sau „Asociaţiile de pescari”?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 54.5% au ales „Statul, prin reprezentanţii săi” și 45.5% au ales „Asociaţiile de pescari”. Deși per ansamblu sunt ceva mai dezamăgiţi de felul în care Statul s-a îngrijit de ape și pești, pescarii români ar lăsa resursele tot pe mâna Statului, dacă ar știi că Statul se trezește în ceasul al 12-lea.

11. Cine crezi că ar trebui să elibereze permisele de pescuit în România: „ANPA, în mod direct” sau „Asociaţiile de pescari”?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 62.4% au ales „ANPA, în mod direct” și 37.6% au ales „Asociaţiile de pescari”. O opţiune decentă, în ton cu vremurile pe care le trăim.

12. Consideri că Asociaţiile de pescari din România ar trebui să poată percepe taxe pe apele contractate sau ar trebui să existe un permis de pescuit unic, valabil pe toate apele naturale din România?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 86.9% au ales „Permis unic, valabil pe toate apele naturale din România”, iar 13.1% au ales „Asociaţiile de pescari din România să poată percepe taxe pe apele contractate”. Mesajul poate fi mai clar de atât?

13. Ce sumă ai fi dispus (ă) să plătești Statului Român în schimbul unui permis de pescuit recreativ valabil pe toate apele naturale din România: 50 lei, 100 lei, 200 lei sau peste 200 lei?

Peste 5000 de pescari au răspuns: 39.5% ar fi dispuși să plătească 100 de lei; 26.6% ar fi dispuși să plătească 200 de lei; 19.1% ar fi dispuși să plătească peste 200 de lei, iar 14.7% ar fi dispuși să plătească 50 de lei. Iată că pescarii din România nu sunt nici proști, nici zgârciţi! Ba din contră. S-au convins că nu-și mai permit lucruri „gratuite”…Întrebarea de 1000 de puncte: de ce nu vrea Statul român să încaseze EL banii ăștia și să facă și oleacă de treabă în pescuitul din România?!?…Curat, murdar. Domnilor de la ANPA, vă rugăm frumos să faceţi un efort și să ne primiţi banii!

14. Pe o scară de la zero la cinci, cât de mulţumit (ă) ești de felul în care s-au distribuit permisele de pescuit recreativ ANPA 2019? (Unde zero = deloc mulţumit / ă și cinci = foarte mulţumit / ă)

Peste 5000 de pescari au răspuns: 27.9% au ales 0; 20.6% au ales 1; 17% au ales 2; 15.3% au ales 3; 9.4% au ales 4; 9.8% au ales 5. Una peste alta, în ciuda dificultăţilor, lumea a fost mulţumită că a obţinut permisul Anpa pentru Dunăre, Marea Neagră și apele necontractate din România.

Acum, toată lumea știe ce vor cu adevărat pescarii din România. Așa cum v-am promis, rezultatele vor ajunge la toate instituţiile implicate în pescuitul recreativ din România. Dacă strângem rândurile, schimbarea e aproape.

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Vreau părerea ta

Azi vreau să știu ce crezi tu despre situaţia pescuitului recreativ din România. Ţi-am pregătit un chestionar lejer pe care te rog să-l completezi – îţi ia maxim 3 minute. Asta ca să vedem ce ne doare cu adevărat pe noi pescarii. Îţi promit că toate instituţiile, organele și organismele implicate în pescuitul din România vor afla rezultatele acestui chestionar. Vocea ta va fi auzită!

Dacă ai alte lucruri de spus pe tema asta, lasă-mi un mesaj pe blog, în secţiunea comentarii.

P.S. Îţi place blogul meu? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Pescar sau braconier?

Pentru pescarii cu lansetă e oprit pescuitul. Pentru braconieri e oprit sistemul de supraveghere al frontierei – SCOMAR. Mi se pare normal! E vorba despre intimitatea oamenilor, că și braconierii sunt oameni (!), și despre lucrul în condiţii stresante. Lasă-i dom’le să-și facă treaba!

Fraierii cu lansetă și conștiinţă (ca tine și ca mine) văd pastrăvul patru luni pe an și știuca doar în poze, că n-au voie s-o prindă după ce și-a depus icrele. Păi cum de ce?!…Ca să fie apele libere pentru ăilalţi. Ăia au liber tot timpul, și-n prohibiţie – mai abitir!

Pentru pescarii cu lansetă se impun restricţii în plus (faţă de cele legale!) pe teritoriul Deltei Dunării. Pentru braconieri și pentru pescarii comerciali se amână (cu intenţie!), an de an, publicarea Ordinului de prohibiţie în Monitorul Oficial. Vai de știucile noastre! Am scris despre asta, aici . Dar totuși, bine că s-a interzis priponul in Deltă, că era jale!…

Pescarii cu lansetă sunt forţaţi an de an să se asocieze și să cotizeze pe la diverse Ajvps-uri. Ba, mai mult, sunt puși în situaţii penibile, pentru a obţine un permis gratuit. La final, mulţi dintre ei au fost și umiliţi, și lăsaţi fără permis.

Lipsa de informare și incertitudinea vin direct de la instituţiile statului. Pescărimea nu știe ce-i ăla permis de pescuit și care-i carnetul de membru al unei asociaţii…Băieţii puși să te apere și să te facă mai deștept își freacă mâinile gingașe, de birocraţi. Cu cât cotizezi în mai multe locuri, cu atât mai bine!

Braconierii știu foarte clar unde trebuie să cotizeze. Nu există necunoscute sau incertitudine. Ba chiar aș merge până-ntr-acolo încât să afirm că există predictibilitate în domeniu. Ăia care sunt prinși și jumuliţi prin media sunt niște ageamii, fără avizele necesare…

Pescarii cu lansetă pescuiesc, în general, ziua. Braconierii sunt, de regulă, băieţi de schimbul trei. Mai marii pescuitului ne-au spus deunăzi că nu se prea pot intersecta cu braconierii fiindcă ei lucrează doar ziua. Nu-i caută noaptea de plase și curent ca să nu-și dea peste cap ritmul circadian și pentru că nu le permite statutul funcţionarului public. Aţi priceput?!…

Pescarii cu lansetă, chiar așa huliţi cum sunt ei, ţin în spate industria pescuitului din România. Niște viermuși, două pungi de nadă, o plută, o mulinetă cu paișpe rulmenţi, un sac de boilies, un sonar…Iaca, rezultă niște bani curaţi, cu miros de râme. Știu, știu…se plâng unii că-s puţini, că românu-i zgârcit…Las’ că ce-i în plus, nu-i în minus!

Braconierii nu cotizează deloc la buget. Ei sunt pe persoană fizică. Știi cum stau leii călare pe-o carcasă de antilopă la Discovery Channel? Ei, cam așa ceva…Banii ăștia se împart în familie și au miros de pește.

Pescarii cu lansetă prind un pește, îl pozează de aproape (ca să pară mare) și dup-aia îl trag la tigaie sau îl pupă pe bot și-i dau drumul. Suntem recunoscuţi la nivel mondial drept o ţară exportatoare de talente, în toate domeniile. Italienii caută cu disperare fotografi capabili să surprindă într-un singur cadru captura de o noapte a unui echipaj român plecat la braconaj peste hotare. Încă nu și-au atins acest deziderat.

Să recapitulăm. Dacă ai prostul obicei de a fi pescar cu lansetă (și pescuiești în spiritul și-n litera legii!) ești:

– Obligat să te asociezi și umilit atunci când vrei un permis de pescuit;

– Un braconier ordinar (și-n consecinţă, amendat) dacă nu-l ai;

– Dezinformat și ars la buzunar peste tot;

– Ţinut departe de apă cu o prohibiţie din pix și, pe alocuri, fără rost;

– Ostracizat și arătat cu degetul dacă mănânci un pește prins de tine;

– Ăla din cauza căruia nu mai înoată pește prin apele noastre. (Faptul că mai există oameni care cred gogoașa asta e peste puterea mea de înţelegere!…)

Fraţilor, încă nu m-am lămurit întru totul de-o treabă: ţara asta te vrea pescar?…Te vrea braconier?…Sau, pur și simplu, te vrea prost?

P.S. Ţi-a placut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Despre culori

Sunt unii care nu cred în culori. Pentru alţii, culorile fac diferenţa. Eu nu-ţi zic nici să te închini la ele, dar nici să fii ateu. Sunt unul dintre ăia care încurajează deţinerea și consumul responsabil de culori. ?

Există năluci care arată extraordinar și nu prind, după cum există năluci care arată execrabil…și prind. Nu putem face din asta o regulă, că nu e. Pe de altă parte, aceeași nălucă poate fi prinzătore în mâna mea și un obiect inutil, în mâna ta. Și viceversa. Pentru că diferenţa nu se face doar la nivel cromatic. Mai există mâna, mintea și excepţiile de la regulă. De-aia în pescuit (aproape) totul e posibil.

Dacă e să vorbim sincer despre culori ar trebui să recunoaștem că nouăzeci la sută dintre culorile nălucilor sunt o chestiune de marketing. Dar ăsta nu e neapărat un lucru rău. E cu dus și întors – cum ar fi să existe pe piaţă doar 5-6 (hai 10!) culori de năluci?!…

Restul de zece la sută sunt apanajul pescarilor iniţiaţi și se referă la situaţii punctuale când ai nevoie de anumite culori speciale. Situaţiile descrise plastic – “numa’ la aia vroia”. Rar te întâlnești (pe bune) cu așa ceva.

De cele mai multe ori e mult (!!!) mai important un reper decât culoarea (sau combinaţia de culori) în sine. Orice specie de pește pradă are, din punct de vedere cromatic, reperele ei. Să luăm spre exemplu bibanul, un pește poftit de mulţi dinţoși autohtoni. Analizându-i în detaliu coloritul, dăm peste o mulţime de culori și nuanţe. Pierdem vremea.

Grosso modo, avem dungile (și contrastul pe care ele îl creează!) și avem portocaliul ăla aprins de pe înotătoare. După mine, ăla (dar fix ăla!) e portocaliul suprem și motivul pentru care ai (și am) avut atât de multe atacuri la năluci cu mai mult sau mai puţin portocaliu.

Un alt exemplu de reper e albastrul dunărean. Dacă iei la mână albitura de pe fluviu o să vezi că aproape toate speciile au un albăstrui irezistibil. De-acolo și apetenţa răpitorilor dunăreni pentru albastru.

Când sari calul și pui la un loc două repere, obţii o combinaţie de culori senzaţională. Vezi albastrul cu burtă portocalie care face istorie pe Dunăre, dacă tot am amintit-o.

Astea sunt reperele. Restul e marketing sau fudulie, după caz. Găsește reperele și vei avea o revelaţie pescărească. Parol!

Că tot veni vorba de culori bune, aș zice că și portocaliul de pe pieptul măcăleandrului (Erithacus rubecula) e ce trebuie. O știe și el. Pus în faţa unui rival artificial cu pieptul portocaliu, măcăleandrul atacă fără rezerve. Pus în faţa unui rival artificial fără piept portocaliu, nu e agresiv. Dacă-i arăţi doar penele portocalii, fără rival, redevine coleric…Cam așa stau lucrurile și sub apă. Să nu zici că nu ţi-am zis.

La fel ca în cazul reperelor, e mai important contrastul decât culoarea (sau combinaţia de culori) în sine. Mă refer la diferenţa aia clară între spatele și burta nălucii sau între cap și restul nălucii (ex.: spate negru / burtă portocalie; spate roșu / burtă alb perlă; spate negru / burtă alb perlă; cap roșu / corp de altă culoare; motoroil / coadă portocalie etc.). Contrastul ăla e foarte important.

Din informaţiile mele, cu excepţia totpescuit.ro, peștii nu prea citesc presa de specialitate. Doar săptămâna trecută, s-au abonat la newsletter-ul blogului doi șalăi și-o știucă. ? Tu te-ai abonat? Dacă-ţi place ce citești pe blogul meu, abonează-te Aici (în partea de jos a paginii).