Postări etichetate ‘salau’

Deasupra şalăilor

Tresărirea nefirească a firului e urmată aproape instantaneu de un şoc ce-ţi scutură mâna dreaptă spulberând îndoielile legate de te miri ce iluzie optică. Următorul lanseu confirmă faptul că te afli pe teren minat. Atacul venit pe cădere arată exact cât de volatilă e situaţia în preajma substratului. Eşti cocoţat pe un munte de şalăi şi prinzi peşte după peşte. Sunt momente în pescuit când pur şi simplu ştii că ai tras lozul câștigător.

Dar în pescuit nu e destul să te afli deasupra șalăilor. Condiţia necesară și suficientă pentru a simţi ţacul ăla după care alergi de nebun e să fii atent la detalii. Ele sunt cele care fac diferenţa între o partidă reuşită şi o simplă ieşire în natură. Nu că aş avea ceva cu iubitorii de natură, dar stimulii la care apelăm pentru a zgândări receptorii şalăilor trebuie să aibă o ţintă precisă. Ce vrem să obţinem din partea răpitorului: un atac de hrănire sau o reacţie instinctivă?

În cazul atacului de hrănire peştele inhalează năluca fiind mânat preponderent de foame. Pentru a obţine un astfel de atac vom folosi, din punct de vedere cromatic, năluci cât mai apropiate de peştii pradă. Vibraţii așijderea – cât să zici „ei lasă” 😊. Cum altfel se explică șalăii prinși la năluci care „nu fac nimic” (nu vibrează)? Sau șalăii (la plural) prinși cu jigul gol. Sunt vulpoi bătrâni printre voi care zâmbesc acum. Au păţit-o.

Mizăm pe tehnici de fineţe, fire subţiri (eventual fluorocarbon) şi gramaje mici, dându-i timp răpitorului să analizeze potenţiala pradă. E simplu: imităm un peştişor muribund. Complicat e să-l faci pe Lucioperca să te creadă.

Pentru a obţine un atac instinctiv apelăm la gramaje mari, culori aprinse, vibraţii şi năluci agresive ce dezlocuie mult. Nu te grăbi să strigi evrika, căci foamea și instinctul se întretaie și se amestecă într-atât încât nu o să știm niciodată care dintre ele gâdilă mai abitir cerebelul șalăiesc. Nu-ţi bate capul cu asta și zi mersi că ţi-a tras!

Nu există pescar de şalău care să nu aibă o culoare preferată. Sunt unii care pot să jure că şalăul se prinde doar la verde glitter sau la perlă cu spate negru, coadă argintie şi puţin…foooooarte puţin (!), roşu pe burtă 😊.

Sigur că, pe o apă limpede cristal, culoarea are un rol important dar, într-un top trei al importanţei în pescuitul şalăului, o plasez pe ultima poziţie. Pe primul loc e localizarea. Cu ea începe și (uneori) se termină totul. Pe doi e căderea. Sunt secundele alea neînsemnate pentru tine în care năluca planează în căutarea substratului. De multe ori nu va ajunge la destinaţie. Pentru șalău secundele alea sunt preludiul unui prânz săţios, de nerefuzat. Pornirile ancestrale nu se discută – doar suntem pescari, nu?

Nu există niciun lucru mai de preţ în pescuitul vărgaţilor decât căderea. Restul sunt detalii 😊. Jucaţi-vă cu ea și experimentaţi. Lăsaţi-i pe ei să vă spună ce le place și ce nu. Pescuiţi inteligent și încercaţi mereu să fiţi deasupra șalăilor!

Cum să pescuiești diferit

Când îi aud pe străini că au de a face cu pești educaţi îmi vine să fac o nefăcută și să-mi rup lansetele. Ai noștri ce sunt atunci?!? La noi e pe viaţă și pe moarte. Vorba hip-hopperilor mioritici BUG Mafia: „ai murit, ești mort!”😊. Ce poate fi mai motivant decât asta ca să-i pui cu burţile solzoase pe carte? Să nu cumva să credeţi că peștii care nu sunt prinși nu învaţă. Învaţă din greșelile congenerilor, învaţă din plăsuirile draconice la ceas de seară și învaţă din zecile sau sutele de monturi pe care le văd zilnic.

Hai să vă spun o poveste ca să vedeţi cât de deștepţi sunt peștii noștri în cuget și simţiri…Lucram în sturionicultură și într-o zi îmi zice prietenul Alexandru Moșu (de care v-am mai povestit și cu altă ocazie): „hai să-ţi arăt ceva interesant!”. Mă duc.

Era momentul să hrănim peștii cu furaj granulat, iar Moșu lipsise de la fermă vreo 2-3 săptămâni. Îmi zice: „dă-le o mână de furaj”. Le-am dat. Peștii s-au năpustit ca hienele pe-o masă gratuită. „Acum fii atent ce se întâmplă când le dau eu” – îmi spune și le aruncă aceeași mână de furaj. Stupoare! În afara câtorva fraieri (pe care natura cu siguranţă i-ar fi eliminat), nisetrii mei nu se prea înghesuie spre hrana oferită de Moșu. Cât de tare e asta?!?

Moșu îmi spune tacticos, neimpresionat, că peștii au recunoscut mâna care îi hrănește zilnic și că putem repeta experimentul de câte ori vreau. Cât să fi ţinut furajul în mână?…Poate două secunde fiecare. A fost destul pentru nisetri.

Ţineţi cont de faptul că vorbim despre niște pești născuţi și crescuţi în captivitate, netrecuţi prin filtrul vitreg al naturii. Nu vreau să vă sperii, dar adăugaţi și asta în ecuaţia voastră pescărească și s-ar putea să vă lăsaţi de pescuit. 😊

Dacă avem pești cu studii la Sorbona (și avem!), ar fi culmea să nu avem și pescari pricepuţi. În era pescuitului digital informaţia circulă și o face repede. Sunt zeci de mii de pescari care știu unde, când și la ce s-a prins luna asta. Totul e la un click distanţă. Multă lume știe azi cum se pescuiește corect. Presiunea pe ape și pe pești e imensă.

În ziua de astăzi să pescuiești întotdeauna corect nu mai e CALEA. Sau cel puţin nu mai e singura cale. De câte ori nu vi s-a întâmplat să pescuiţi alături de un novice care să prindă pește? Mie mi s-a întâmplat. Aţi pus-o pe seama coanei Fortuna sau mai vulgarului bulan? Eu cred că nu a fost asta. Cred că acel novice a pescuit pur și simplu diferit. Și mai cred că peștii, mai ales cei școliţi în vremurile noastre, vor să vadă ceva diferit. Cu atât mai mult peștii mari.

Am pescuit alături de pescari ce într-o lume ideală nu ar fi prins vreun pește niciodată. Nu controlau linia (firul), mulinau uitându-se pe cer, montau greșit nălucile, pescuiau șalău după dezgheţ recuperând ca la avat (extrem de rapid!) și câte și mai câte!!! Și prindeau. Prindeau pentru că pescuiau diferit. Dacă nu ar fi fost ei – temerarii pescuitului, inovatorii 😊- peștii nu ar fi putut privi cu ochii bulbucaţi o asemenea grozăvie. Dar ceva în mintea lor de pești a făcut click pentru că nu mai văzuseră așa ceva, pentru că neam de neamul lor nu și-a imaginat că există așa ceva! 😊

NU CONTEAZĂ dacă cineva pescuiește diferit bine (conștient, asumat) sau diferit prost (aiurea, la intâmplare). Accentul cade pe diferit, iar rezultatul va fi în mare același – un plus de interes din partea peștilor.

V-aţi dat sper seama că nu vorbesc aici despre spinning, boilies sau pescuit la muscă. Vorbesc despre pescuit în general, indiferent de stil. Pescuiţi mai greu, mai ușor, mai mare, mai mic, mai încet, mai repede, mai fin etc. (limita e doar imaginaţia fiecăruia) decât restul și-o să vedeţi ce-o să se întâmple. Atunci o să vă spun și eu ca Moșu, tacticos, neimpresionat, că am știut c-o să vă tragă. 😊

Sper că v-am pus pe gânduri pescărești. Cine are lansete să audă!

Decembrie cu solzi

Trăim acum zilele alea din an în care nu-ţi vine chiar să ieşi la pescuit. Poate a nins şi e polei. Poate e mult sub zero grade. Poate bate un vânt rece ca un refuz din partea unei ştiuci la metru, sau poate toate la un loc. Eu unul suport căldura în orice doză, dar frigul nu. Sunt zilele alea în care Hruşcă e hotărât să vină acasă. Sunt momentele hibernale în care prietenii şi familia intră pe modul ler.😃 Eu nu. Eu mă gândesc la ape şi la solzi.

Îmi plac pescarii sportivi în general, dar am aşa…un plus de respect pentru cei care nu renunță la pasiunea lor nici când greul devine nebunie. Pescuitul iarna e despre aventură, despre cât de greu a fost, despre pasiunea care ne mistuie şi mai e despre socializare. Dacă în restul anului sunt un singuratic, acum devin gregar. Contează mai puţin ce şi cât prinzi. Poate şi de-asta îmi place să ies iarna. Orice peşte prins acum lasă urme adânci pe cortex.

Dacă sunt şi profani care citesc rândurile astea…vouă vă spun că pescuitul de decembrie nu e doar pentru iniţiaţi şi că-n pescuit drumul de la profan la ştiucan e mai scurt decât o zi de iarnă. Şi tot vouă vă spun o poveste ca să ne înţelegeţi nebunia. Vorbeam într-una din zile cu prietenii virtuali despre ,,ciocanul de decembrie”. Pentru cei nefamiliarizaţi cu argoul pescăresc: ciocan = atac mai mult sau mai puţin violent asupra unei năluci venit din partea unui peşte, în general răpitor, urmat invariabil de unul sau mai multe valuri de adrenalină; poate şi va crea dependență!😊

El e cel care te face să ieşi din casă pe ploaie, vânt, frig şi toate celelalte NU-uri care se iau de gât cu instinctul tău de conservare. Atacul de decembrie nu e un atac oarecare. E timid, nu se arată oricui. E greu de găsit, dificil de simțit şi ușor de ratat. Nu ştiu alții ce cred, dar pentru mine ciocanul de decembrie e subiectiv şi fin ca o părere. Unii nici nu ştiu că l-au avut…Cu toate astea, merită căutat măcar o dată în viaţa de pescar.

Dacă este vreun moment din an în care e musai să pescuieşti fin, corect şi maxim concentrat…ăsta e! Eu folosesc fire cât se poate de subțiri şi (când e cazul) mă întorc la bătrânul monofilament. La fiecare lanseu sunt concentrat ca la un film nemaipomenit pentru că iarna nu-i ca vara. Am un prieten bun care mi-a zis odată o replică memorabilă în sensul ăsta…Pescuiam la șalău pe Dunăre şi-mi spune: ,,Nu mi-a dat decât o dată…nu eram pe fază!”😄 Şalăul dă rar de două ori. Mai ales iarna…În luna cadourilor fiţi darnici în lanseuri şi zgârciți în ratări!

În pescuit gusturile nu se discută. Nu contează că pescuiţi la plută, la răpitor sau vă îngheață rodpod-ul pe baltă, dacă ieşiţi iarna pe apă sunteţi de apreciat. Sper să aveţi parte de un decembrie cu solzi!

Mai sunt șalăi pe Bezid?

Nu știu alţii cum sunt, dar mie îmi sună telefonul ori de câte ori se prinde un șalău pe o raza de 400 de kilometri de Cluj. Asta e raza mea de acţiune – nici mai mult, nici mai puţin. Sunt un fel de scut Deveselu ardelenesc😊. Anul ăsta mi-a tot sunat telefonul, iar locaţia era invariabil: Bezid!

Modificările climatice ne-au băgat cu forţa și pe noi în lumea „bună”. Cuvintele tornadă, ciclon și alte asemenea au intrat în vocabularul cvasicotidian. Acum toate burtierele TV anunţau venirea ciclonului polar Olaf. Având în minte partidele bune pe care le făcusem toamna asta acolo, am decis să-i fac în ciudă scandinavului și să ajung înaintea lui pe Bezid. Pentru cei ce nu cunosc lacul trebuie spus că e o baltă de pescuit foarte interesantă pentru orice pescar, dar mai ales pentru pescarii de șalău. În Bezid găsești: apă adâncă, apă mică, praguri abrupte, pantă lină, platouri, pădure scufundată, structuri de beton și orice altceva îţi poţi dori. Șalăii de Bezid sunt cireașa de pe tort. Prezenţi în toate dimensiunile, de la strapazani la șalăi capitali, sunt de o viclenie rară. Poţi să pescuiești ore în șir fără să ai un atac și-apoi să faci o mică ajustare cu mari consecinţe în plan șalăiesc… Poţi să pescuiești cu 50 (cinci zeci) de soft-uri bune pe alte ape și să nu prinzi nimic. Poţi să pescuiești cu năluca cu numărul 51 și să prinzi 50 de șalăi. Dacă prinzi 3+ șalăi (nu strapazani) într-o partidă esti bun. Dacă prinzi 3+ șalăi în fiecare partidă ești profesor. Sunt total de acord cu cei ce consideră barajul ăsta un lac școală pentru pescuitul șalăului. Bezidul seamănă cu Dunărea: fie te îndrăgostești de lac și revii mereu, fie nu mai vrei să auzi de el! Mie îmi place maxim!

De fiecare dată când ajung lângă un lac, ard de nerăbdare să intru pe apă. De data asta îmi trece repede căci Bezidul mă întâmpină brutal, ca pe un nou venit. Stai amice, că ne cunoaștem! (îmi spun în minte). E frig, ceaţă și șalăii sunt cât se poate de apatici. Până nu găsesc peștii nu obișnuiesc să stau prea mult într-un loc așa că i-am căutat… I-am găsit și pe apă mică (surprinzator?) și pe apă adâncă. Am prins, de ce să nu prind? 😊 În general, am prins șalăi modelul standard de Bezid (1 – 1,5 kg), dar am avut și strapazani care, neavând încă doctorat precum semenii lor mai mari, atacau nălucile foarte hotărât. Am avut și două atacuri de somn (mic), dar nu am reușit să prind decât unul. Pe finalul partidei, când ceaţa devenea din ce în ce mai apăsătoare, a venit și captura zilei: un șalău frumos de 5 kilograme.

Am aflat că mai sunt șalăi pe acestă baltă de pescuit minunată și m-am bucurat. Totul e să ai curaj să dai piept cu Bezidul!

PS Tocmai ai prins un șalău. Ești fericit, îi scoţi tacticos cârligul din gură…poate chiar ţi-ai aprins o ţigară. Să știi că tocmai mi-a sunat telefonul! 😊

salai pe bezid
IMG 1334 Xxx
Salau Xx
IMG 1329x
IMG 1341X
IMG 1346x

Localizarea înseamnă şalău ( Ⅰ )

Orice pescar aflat în căutare de vărgaţi trebuie să cunoască în primul rând biologia speciei vizate. Probabil cel mai important aspect în pescuitul şalăului e localizarea. Voi descrie tiparul comportamental al şalăului având drept punct de referinţă, după modelul american, perioada reproductivă.

Localizarea pre-reproductivă cuprinde perioada de iernare şi intervalul de timp rămas până la depunerea pontei. Iarna şalăii se adăpostesc în zonele adânci ale lacului unde apa rămâne la 4 °C chiar şi după îngheţ. Dacă pe fund există agăţături sau rădăcini de stuf locul e perfect. Aşa stau lucrurile în cazul fostelor balastiere sau în cazul lacurilor cu fluctuaţii evidente ale reliefului subacvatic, dar ce facem în cazul balţilor create în principal pentru acvacultură? Aici obstacolele subacvatice sunt rare, toate agăţăturile fiind eliminate pentru a nu încurca năvodul în momentul recoltării materialului biologic. Substratul e de cele mai multe ori plat, iar adancimea nu depăşeşte decât rareori 2-3 m. Ca regulă generală, populaţia piscicolă de aici se refugiază iarna în zona din preajma deversorului. Localizarea e mai dificilă pe apele unde pragurile de la 2 la 4 metri sunt o utopie, dar nu e imposibilă. Fiecare denivelare, fiecare pantă mai mult sau mai puţin pronunţată va fi preferată de şalăi în dauna peisajului subacvatic anost, tipic heleşteelor. Unele lacuri de acest tip sunt golite periodic. Vă sfătuiesc să le vizitaţi, dacă ştiţi că urmează să fie golite. Veţi obţine astfel informaţii despre acea apă cu o acurateţe pe care nici cel mai performant sonar dotat cu Mega Imaging nu vi le poate oferi. Cât de colmatat e acel lac? Unde sunt zonele fără depuneri de mâl? Există agăţături de care nu ştiaţi? Există praguri de care nu ştiaţi? Toate aceste întrebări vor primi răspuns. Dacă pe lacul unde obişnuiţi să pescuiţi se practică piscicultura, vă sfătuiesc să vă interesaţi când are loc recoltarea şi să mergeţi în ziua respectivă acolo. În perioada premergătoare recoltării nivelul apei va fi scăzut astfel că va fi uşor să vă faceţi o idee cu privire la conformaţia fundului. Nu în ultimul rând, va fi un bun prilej să vedeţi dacă tonele de peşte cu care se laudă fiecare administrator de lac au sau nu corespondent în realitate. Din păcate mult şalău va pieri în plase sau în mâl, exemplarele tinere fiind cele mai expuse. Dacă ştiţi că o baltă e plăsuită anual, evitaţi-o!

În această perioadă temperatura apei se situează în intervalul 4 – 7 °C. Metabolismul şalăilor e redus considerabil, fapt ce se traduce printr-o atitudine rezervată faţă de năluci.

Acum se poate spune că şalăii sunt „mârâiţi” sau că „au comportament de ger”. Când gheaţa va pune stăpânire pe lacuri răzbunarea baboiului va fi cruntă. Oricât ne-am încăpăţâna să rămânem fideli momelilor artificiale trebuie să recunoaştem că peştişorul fixat în montură pater noster nu are adversar când vine vorba de pescuitul la copcă. La primăvară, imediat după dezgheţ, şalăii vor fi din nou interesaţi de twistere. Apa se încălzeşte uşor, dar nu suficient pentru a-l determina pe Stizostedion să-şi părăsească teritoriul de iarnă. Dat fiind faptul că peştii sunt fiinţe poichiloterme, dinamica nălucii trebuie corelată cu temperatura apei în care pescuim. Fiţi siguri că şalăii nu vor face risipă de energie în perioada pre-reproductivă pentru a urmări năluca pe distanţe mari. Lestul de mici dimensiuni şi jocul pe loc reprezintă principalele coordonate în pescuitul şalăului iarna și primăvara devreme. Lucrurile se schimbă pe măsură ce soarele prinde curaj şi reuşeşte să încălzească zonele cu apă mică…

Va urma.

Localizarea Inseamna Salau
Localizarea Inseamna Salau
Localizarea Inseamna Salau
Localizarea Inseamna Salau