Cum dau pescarii Like
Poate îţi bei cafeaua de dimineaţă, poate ești plictisit la muncă sau poate doar te plimbi pe net. Poate că tocmai ai primit sau ai dat un like.
După mine, like-ul ăsta e simplu și complicat deopotrivă. Îl iubești și îl urăști în devălmășie. Eu de când am cunoscut like-ul nu mai dorm bine noaptea. Mă tot gândesc ce sinapse trebuie să se-aprindă în mintea unui pescar pentru ca like-ul să existe sau nu. Uite cum văd eu like-urile pescărești.
În funcţie de zona geografică din care provine, like-ul se dă și se primește diferit. Mai greu, mai ușor, mai cu regrete, mai cu accent sau fără…În fine, oricum îl dai, tot la Mioriţa ajungi. Doar suntem pescari mioritici.
O să-ncep cu pescarul ardelean. Mușchii feţei schiţează o grimasă. Mâna e încleștată pe mouse. Aproape că transpiră…să-l dea, să nu-l dea?! Like-ul ardelenesc trebuie preţuit, molcom cumpănit și meritat.
Poate că nu știţi că în Ardeal like-urile se dau pe cartelă…Ca pescar, le primești lunea dimineaţa și trebuie să te ţină toată săptamâna. Nu-ţi permiţi să le irosești. Doar le dai de la tine, nu?!? Cine trece de treizeci de like-uri pe un grup ardelenesc de pescari ori e admin-ul grupului, ori e din familie numeroasă, ori vinde ţuică de prune la juma’ de preţ.
Cum să nu-l preţuiesc mai mult decât pe-un like obișnuit, când știu cât de complex e like-ul ardelenesc?! Știu, sunt subiectiv…dar nu mă pot abţine. Sunt de-ai mei. ?
Pescarul moldovean, așa lovit de plasă cum e, dacă are un like îl rupe în două și-ţi dă și ţie jumătate. E sufletist. Îl dă cu dragă inimă și-mi place să cred că mai și citește oleacă. Doar nu degeaba e consătean cu atâţia clasici literaţi. Dacă ai norocul să dai peste o pescăriţă moldoveancă e și mai și! Intervine instinctul matern și te umple de like-uri. Îţi dă cât nu poţi duce. (Parcă ar ști că sunt pe jumătate moldovean. ?)
Pescarul muntean e atent la tot ce mișcă în domeniu. E iute la like, dar îl dă în cunoștinţă de cauză. Să dăm șalăului ce-i al șalăului. Nu degeaba jigul s-a născut acolo. Fratele muntean nu stă la discuţii când vine vorba de like-uri. Discută cu tine după ce ţi-l dă, că e slobod la gură și miștocar de felul lui. Mulţi pescari, multe like-uri. E loc pe gârlă pentru toată lumea. Baboi să fie.
Fac abstracţie de regiunea geografică doar când vorbesc despre EL – primul like. Primul like e cel mai greu de dat. Și de primit. Dar e singurul pe care te poţi baza cu-adevărat. Cine l-a dat a făcut-o cu intenţie și fără regrete.
Nu și fără frică…Mie unul când dau un prim like mi-e frică. Mi-e frică să nu rămână singur! Nu e nimic mai trist pe lume decât un like rămas singur…Nu o dată mi s-a întâmplat să trec și eu pe lângă un astfel de like. Se văita, se cerea înapoi…mi se rupea sufletul să-l văd așa! Dar n-am avut ce-i face. L-am lăsat să-și trăiască destinul. După tată sunt ardelean. ?
Like-ul pescăresc e trofeul absurd al zilelor noastre. Trataţi-l ca atare. Mie îmi plac trofeele cu solzi.
Dacă îţi place totpescuit.ro și vrei să afli primul noutăţile de pe site te poţi abona Aici (în partea de jos a paginii)
Etichete:avat, biban, clean, salau, somn, stiuca
Trackback de pe site-ul dvs.
LIVIU
| #
BIG LIKE
Reply
Sorin Tot
| #
Un like venit de departe…primim!??
Reply
LUCIAN NEGREA
| #
I LIKE your style…
Reply
Sorin Tot
| #
Ai grijã sã-ţi ajungã like-urile toatã sãptãmâna!!?? Mersi!?
Reply
Claudiu
| #
Sorin esti ok ? Sau te-a inchis in casă ? Ori ai facut varicela , Doamne fereste , sau scrii ca sa-ti incerci noua tastatură ? ???
Reply
Sorin Tot
| #
Sunt bine, Claudiu!??
Varicelã am fãcut în primãvarã ca sã ratez un concurs mare de şalău pe Sãruleşti. ?
Evoluez la tastaturã. Des. ?
Reply
ilie
| #
Dupa articolul asta,ar merge unul legat de felul in care pescarii isi pozeaza capturile.Mai trase,mai impinse,dehhh,dupa posibilitati ?
Reply
Sorin Tot
| #
Posibilitãţile sunt infinite, Ilie. Mersi de sugestie! ??
Reply
Claudiu Banu
| #
Like-ul ca like-ul, se gaseste mai tot timpul la oferta….. da sa vezi cand baga astia reduceri la share!
Reply
Sorin Tot
| #
Reduceri la share? Unde?!?! ???
Reply
cezar jeflea
| #
Maestre,spun o poveste de acum doi ani:Am iesit cu femeia si baiatelul la Grozavesti cu gand sa intep un salau,studiasem bine tronsonul noaptea dar fara undita,aflasem ora si unde ataca,dupa trei lanseuri l-am intepat,fotografiat,un exemplar superb.Mi-a cerut copilul undita sa pescuiasca si el si am vazut-o in mana cand am hotarat sa plecam,trecuse ora..
Postez salaul prins Sambata noaptea,nu era nici urma de pescar pe tronson.A doua zi ies iar si gasesc vreo 25 de pescari in jurul pontonului din beton,era zgomot de fond deja „vajjj,vajj”zburau gumele in aer si i-mi spune unul :ce sa-ti fac frate daca nu ai camuflat poza,s-a vazut podul si macaraua din spate.Am bagat la cap?Multa sanatate!
Reply
Sorin Tot
| #
Salut Cezar,
fainã povestea! Am bãgat la cap! ??? În ziua de azi informaţia circulã incredibil de repede…
Reply