Copilul pescar
Se spune că mirosul trezește amintiri puternice. Așa se face că amintirile mele au miros de pește. Parcă simt și acum mirosul de stuf încins sau de slănină prăjită ostoită pe pâine. Simt aievea pe obraji ceața matinală pe care am străpuns-o de atâtea ori cu tata, în cursa noastră nebună spre râu.
Nopțile petrecute pe malul apei aveau un aer special, de poveste. Adormeam cu mâinile murdare de mămăligă altoită cu brânză și cu ochii la stele. Râul curgea nepăsător pe lângă noi la fel cum trecuse pe lângă atâtea generații de pescari.
Vara dormeam adesea sub cerul liber acoperit cu o pufoaică primită moștenire din tată-n fiu. Dormeam cu urechile ciulite înspre tălăngile atârnate de bețe și visam la o hoardă de mrene sălbatice, gata-gata să ne lase fără lansete.
Auzisem povești din bătrâni cu lansete trase în apă și dispărute în adâncuri pentru totdeauna. Slavă Domnului, nu mi-a fost dat să trăiesc așa ceva, dar bănui că o astfel de întâmplare poate lăsa răni adânci pe sufletul unui pescar…
Țin și acum la loc de cinste mulinetele de atunci: Argeș, Delta Dunării…Avat! Nu erau ele cine știe ce, dar erau ale noastre. Pe vremea aia, între pescar și sculele lui exista o relație mistică. Cum altfel puteai să speri că vei scoate monstrul?!
Monstrul există. Nu l-am prins și nici nu i-am zărit spinarea, dar l-am auzit de-atâtea ori încât nu mai încape îndoială. Nu o dată m-a trezit din somn cu săriturile sale exagerate.
Sunt sigur că o făcea dinadins, ca să bage spaima în noi. Era în joc reputația lui de monstru. Adormeam cu greu înapoi, măcinat de întrebări fără răspuns: „ce a fost?…cât de mare?!?”.
Era firesc să fii pescar. Aveam vreme. Nu-mi amintesc să ne fi grăbit altundeva decât la pescuit. Pesemne că era mai mult timp în lume.
Mi se pare mie sau astăzi e tare greu să te mai faci pescar?
Mulțumesc, Doamne. Că m-am născut la momentul potrivit.
Semnat,
Copilul pescar
P.S.1 Cer scuze pentru mica întârziere…La mulți ani copii! Mari și mici, pescari și nepescari deopotrivă.
P.S.2 Îţi place TotPescuit.ro? Atunci abonează-te la Totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).
Trackback de pe site-ul dvs.
Calin
| #
Superb! Ce noroc pe tine ca ai asemenea amintiri!
Reply
Sorin Tot
| #
Mersi fain!
Reply
Doc
| #
??
Reply
Sorin Tot
| #
🙂
Reply
Claudiu
| #
M-am înduioșat dea dreptul. Sadoveanu în persoană. Pesemne să știi povesti este apanajul pescarului adevărat. Acum îmi dau seama…. A fi pescar, nu e o meserie, job sau altă ocupație. A fi pescar, de fapt e o stare. O atitudine, o beatitudine, mai bine zis. Frumos, foarte frumos. Mai așteptăm, povești cu ape magice și pescari împătimiți.
Reply
Sorin Tot
| #
Mă bucur că ți-a plăcut, Claudiu. Mulțumesc pentru mesaj. Te salut!
Reply
Vasile Călin Nica
| #
O carte. ? Două – trei ? Mai multe !!!
Spor la scris !!!
Reply
Sorin Tot
| #
Mulțumesc pentru apreciere și urare! Sănătate și fire întinse!
Reply
Blăjan Vasile
| #
Ehee Sorin pîna la molinetele puse în loc de cinste și acum îmi aduc aminte de botele de alun călite la foc plută da din porumb și multe amintiri frumoase. Felicitări pentru articol!?
Reply
Sorin Tot
| #
Multumesc pentru mesaj, Vasile. Intr-adevar, frumoase amintiri!
Reply
Zamfi
| #
Ehhhhh…frumos Sorine! Vremuri frumoase care nu se vor mai intoarce niciodata…Cum sa duci un copil la pescuit fara pesti in apa? Cum sa.l inveti ce inseamna natura cand ea este praf? Bine, praf si pulbere 🙁
Asa cum am zis …vremuri.Iar cand ajungem sa traim din amintiri suntem ori prea batrani ori ceva este stricat! Si tu nu esti batran Sorine…
Reply
Sorin Tot
| #
Concluzii dure…dar adevărate!:((…
Reply