Tata

Adormeam greu când îmi zicea tata că a doua zi mergem la pescuit. Puneam ceasul să sune, dar era mai mult un soi de reflex. Știam amândoi c-aveam să ne trezim înaintea lui.

Ora patru. Aia era ora de trezire. Nici acum nu știu de ce ne grăbeam. Probabil nu vroiam să ratăm răsăritul. Cine știe de câte ori am văzut răsăritul și apusul cu tata…

Zilele noastre începeau aproape identic, dar fără urme de plictis. Timpul curgea altfel pe atunci. Călare pe bicicleta lui rusească aveam vreme să gândesc vrute și nevrute. Știam drumul pe dinafară și el ne știa pe noi. Aveam emoţii până la ultima curbă. Cum e Mureșul? Ce vom prinde?…

N-am sărit etape. Am crescut firesc. La început, aveam niște lansete rusești cu mufare fier pe fier și inele de sârmă. După o vreme, le-am matisat pe vârf inele ceramice făcute de tata la fabrică. Nu știam că-i zice „custom”. Foloseam niște cvasi-mulinete. Orice lanseu era o aventură.

Tata m-a învăţat cum să citesc apa, mi-a arătat nodurile și mi-a dezvăluit reţeta lui secretă de mămăligă. Și-n zi de azi e o taină bine păstrată. Încă tremură mrenele când aud de ea.

Vinerea era ziua pregătirilor. Legam monturi, ciopleam plute de știucă din șlap, făceam nade. Şi acum mă-ncearcă un miros de cânepă trasă în tigaie la foc mic, seminţe măcinate de coriandru…ce arome!

Peștii apreciau eforturile noastre și trăgeau din respect. Ucenicia într-ale unditului mi-am făcut-o la seral, cu mrene cocoșate și somni la râmă groasă. Prindeam cleni și carași la plută. N-aveam o specie preferată. Ne plăceau peștii.

Stăteam noaptea pe malul Mureșului și ascultam. Din când în când, liniștea aia grea era spartă de un sunet de talangă. Aveam clopoţei făcuţi de tata. Tot „custom”. Învăţasem sunetul fiecăruia ca să nu bâjbâi în beznă printre beţe. Când nu sunau tălăngile adormeam cu ochii în stele, sub cerul liber.

De răpitori ne-am apucat de nevoie. Ne exasperau avaţii. Crescusem și l-am învăţat eu pe tata. La prima partidă a prins un avat de trei kilograme. „Din noroc” zice el. E modest.

Am sute de amintiri cu miros de pește. Fiecare în sertarul ei. Pe toate pot să le descriu în cel mai mic detaliu. Pentru mine, ăsta e pescuitul.

Nimic din toate astea n-ar fi fost fără tata. Datorită lui am umblat pe ape atât cât să mă fac pescar. Astăzi împlinește o vârstă. La mulţi ani, tată!

Pe tine cine te-a iniţiat în pescuit? M-aș bucura dacă mi-ai zice două vorbe despre el/ea.

P.S. Îţi place Totpescuit.ro? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii).

Etichete:, , , ,

Trackback de pe site-ul dvs.

Comentarii (70)

  • Avatar

    Marius

    |

    Frumoase vorbe Sorine, cred ca suntem mulți care ne regăsim în ele. Profita de clipele pe care le poți petrece pe ape cu tatăl tău, o data cu trecerea timpului vor rămâne doar amintiri frumoase. Tatăl meu ar fi împlinit în 29.01. Frumoasa vărsta de 79 ani. E primul an fără el…..
    La mulți ani tatălui tău!!
    Respect!!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Dumnezeu să-l odihnească în pace, Marius. 😔
      Îți mulțumesc mult pentru sfat și pentru urări! Respect!

      Reply

  • Avatar

    Laurentiu

    |

    Minunat, cam aceeași poveste și la mine, doar apa diferita, Dunărea.

    Reply

  • Avatar

    Iulian m

    |

    La mulți ani tatălui tău! Nu tata a fost cel care m-a inițiat intr-ale pescultului (Dumnezeu să-l odihnească! – s-a stins acum un an), ci fratele meu mai mare cu 7 ani.
    Frumoase nopțile de vară când stam lângă bețe privind la cerul înstelat. ..

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru urare!
      Dumnezeu să-l odihnească pe tatăl tău.
      Foarte frumoase nopțile alea!…

      Reply

  • Avatar

    Nicu și Celica Vranciu

    |

    În primul rând,,La mulți ani fericiți” tatălui.Pescuitul l-am învățat singur.Am crescut pe malul Siretului și Bistriței.Amintiri,nu mai spun,sunt sute,poate mii.Anul acesta se împlinesc 60 de ani de când am pescuit prima dată. La mulți ani Sorin! Toate cele bune în 2019!.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      60 de ani…o viață de pescar! Felicitări!
      Mulțumesc pentru urări! Le dau mai departe.
      La mulți ani și fir întins în noul an!

      Reply

  • Avatar

    Nicu

    |

    Sorin ,din nou am reusit sa visez sub ochelari.La multi ani tatalui tau te-a( virusat) bine .La mine pregatirea pentru urmatoarul pescuit incepe dupa cateva ore de ajuns acsa ,imi place sa tau intunericul cu farurile masini sa vad cum se trezeste natura din jur,si pe urma incepe pentru mine o alta lume ,din 60 se face 10 minute chiar si umbra mea ma inseala si ajung sa inpachetez la lanterna si indiferent de juvelnic a fost o zi traita cu placere .

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru urare și pentru povestea ta, Nicu! Faină poveste!

      Reply

  • Avatar

    STD

    |

    Salutări și la multi ani!
    Tata din păcate nu mai este.ii simt lipsa .cu el am ieșit prima dată pe un râu nu mai lat de 3 m la plută din porumb.erau cleni,jamble,grundări,țipari.
    Prețuiește „bătrânelu” și acordă-i timp ,că atuncea cănd nu va mai fi…..o să-i duci doru,clar.
    Să auzim de bine

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Amintiri frumoase ai!
      Mulțumesc pentru urare și sfat. Numai bine!
      La mulți ani!

      Reply

  • Avatar

    dan chirosca

    |

    Salutari Sorin.LA MULTI ANI !!! 2019.LA MULTI ANI !!! Tatalui tau.Tot Tata m-a invatat sa pescuiesc.Pavel Chirosca se numeste, face 80 de ani in Februarie si inca mai pescuieste la pluta marea lui si a mea pasiune.Luna era cea care ma trezea in copilarie……imi zambea mereu la coltul geamului…,,hai prietene trezeste-te e timpul sa mergi la pescuit,,Ce curios tot ora 4 era setata numai ca mergeam cu tata pe jos de-a lungul caii ferate pana la bulbonile adanci din Hoisesti-Iasi acolo unde ramaneau crapii salbatici dupa inundatii.Ce vremuri.Te salut cu drag prietene.Fir Intins !! in 2019

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru poveștile tale, Dan. Și pentru urări.
      Și eu te salut, prietene. La mulți ani și fir întins în noul an!

      Reply

  • Avatar

    Mirel

    |

    Mi se face pielea de găină cand ma transpun in povestioara ta. Am inceput sa pescuiesc undeva la 6-7 ani. Tata avea 2-3 ani de pescuit vechime cand m-a dus cu el. Vorba ta….betele rusești erau in floare atunci. Mie nu mi-a luat băț ( ca il strici, ca cine știe ce faci cu el). Mi-a făcut un băț de alun de vreo 2 metri si un pic din două bucăți. Pluta era din varf de panusei. Am inceput ca si oricare: cu obleți. Ba da loveam cate 2-3 kg de obleți pe zi. Aia erau pentru conservă. După ce am prins care ii șmenu cu pescuit, loveam tată la cleni si mrene din mal cu bătu meu de alun de il apuca ciuda pe tata. De trezit…da cine se culca?😁 Eu unu nu. Până la spinning a mai trecut o vreme 😋.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Ce poveste faină, Mirel! Mulțumesc!

      Reply

  • Avatar

    Darius

    |

    Unchiul meu. El m-a invatat nu doar pescuitul ci si aventura…mersul pe munte cu slanina branza si rosii ca si pachetel, ciupercarit, scaldat in salbaticie, inotul saritul in apa „cap”, urmarirea animalelor iarna dupa urmele din zapada. A fost un model de barbat esential in viata mea.
    Mi-am promis ca atunci cand voi creste il voi duce in delta cu barca la pescuit…dar boala nu ii mai permite asta…asa ca ne desfatam cu amintiri. 🙂

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru mesaj, Darius! Fain model de bărbat ai avut (și ai). 👍
      Vă salut pe amândoi!

      Reply

  • Avatar

    Andrei

    |

    Mare noroc cu un astfel de tată. La mulți ani!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Așa e! Mulțumesc.
      La mulți ani!

      Reply

  • Avatar

    Ion

    |

    Foarte frumos Sorine!
    Eu nu imi amintesc exact cand am fost inititat, probabil ca intr-o viata anterioara am avut astfel de preocupari…
    Parintii nu m-au incurajat niciodata sa merg la pescuit, a trebuit sa ” fur” totul. Cate cratite arse in cautarea retetei perfecte de mamaliga….
    Eram copil cand, impreuna cu parintii, ne plimbam pe malul unui lac si observ un om ce statea pe un scaunel langa apa, privind foarte atent la niste bete. M-am oprit curios sa vad ce face omul acela. Mama ma indeamna sa merg mai departe, dar… intreb curios :
    – Ce face acolo omul acela ?
    – Prinde peste
    Acesta a fost „Momentul „. Nu am vrut sa mai plec de acolo, picioarele parca prinsesera radacini in malul cu pietris.
    Mai tarziu, pe la 10-11 ani plecam pe furiș la pescuit, coborand undita pe geam (stateam la etajul 4) cu o sfoara pana jos, unde ma astepta un prieten. Ieseam apoi pe ușa cu mainile goale ca sa nu se prinda nimeni din familie unde mergeam. Dar mama ma prindea repede, dupa miros…
    – Iar ai fost la pescuit ? Daca ti se intampla ceva ? Nu ai ce sa cauti la balta !
    – Nu, mama…am fost pe la vecinu, ca a prins un peste mare si de-aia miros asa, inercam eu sa o mint, dar fara succes…
    D-zeu sa o aibe in pace !
    Daca ar sti saracuta ca acuma am si barca…

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Se simte pasiunea din spatele poveștii, Ion!
      Mulțumesc mult pentru mesaj.

      Reply

  • Avatar

    Danny

    |

    La mulți ani tatălui tău! Ma bucur pentru tine, pana la urma sa profitam de fiecare clipă petrecuta împreună cu ei. Life is short… Te pupa faraianu’

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc mult! Îi transmit, vere. 🙂

      Reply

  • Avatar

    AlexH

    |

    Nu stiu daca cu tata am fost pentru prima data la pescuit. Imi amintesc primul pescuit, cu un bat custom de alun; aveam vreo 7 ani si am plecat fara sa le zic parintilor ceva. Dar prima partida de pescuit cu tata o tin minte ca si cand ar fi fost ieri. S-a intamplat in acelasi an. Tata nefiind pescar, nu avea scule de pescuit de nici un fel. A fost insa invitat la pescuit de colegul sa de lucru, iar eu auzind discutia bineinteles ca m-am rugat sa ma ia si pe mine. Mi-a zis ca daca ma pot trezi si eu la 4 ma ia. Nu stiu ce am facut sau cum am facut in noaptea aia, dar cert e ca inainte sa sune alarma eu eram deja imbracat si il asteptam pe tata in hol sa se trezeasca. A urmat apoi drumul cu bicicleta (eu eram pe portbagaj) si rasaritul pe malul baltii.
    Am prins in ziua aia, mai multi pesti decat tata si colegul lui si a fost una dintre cele mai memorabile zile care le-am petrecut alaturi de tatal meu.
    Anul asta urmeaza sa-l conving sa urce cu mine in barca.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Foarte fain, Alex! Foarte fain!

      Reply

  • Avatar

    Tibi

    |

    La multi ani tatalui tau !!! 🙂 Sa-i dea D-zeu sanatate si multe bucurii , pe maluri de ape si alaturi de cei dragi !! Va imbratisez pe amandoi !! 🙂

    PS Eu n-am avut norocul sa am un tata pescar – cred ca sunt primul din arborele nostru genealogic , care a pus mana pe un bat de pescuit si a ” facut de ras , tot neamul nostru ” – dupa spusele tatei , vorbe dure , insotite de sudalmi si ” confirmate ” de numeroasele bete ( nu de pescuit ! 🙁 ) , rupte pe spinarea mea de copil zburdalnic si iute alergator pe maluri de ape !! 🙂 Din nefericire ptr tata( D-zeu sa-l odihneasca ! ) , am fost si am ramas la fel ….. extrem de tenace in a-mi urmari telurile – sa nu spun incapatanat , ca-i un cuvant urat , care ma duce cu gandul spre un animalut simpatic , cu urechile bine dezvoltate !! :))) Asa ca , vrand -nevrand , ” m-a luat asa cum eram ” si a inceput sa se mai linisteasca ….dar , nu de tot !! Pentru mine , pescuitul , a fost ca o reminiscenta primitiva , aprinsa la prima intalnire cu apa – spontan si miraculos in acelasi timp !! 🙂 – si a carei flacara , mi-a luminat existenta , mi-a incalzit sufletul , m-a facut mai bun , mai iubitor , mai iertator ……mai om !! 🙂 Iar , cat voi trai , flacara asta , n-o sa se stinga niciodata si …..sper ca , in urma mea , sa arda la fel de vie , in sufletul si trupul baiatului meu , pe care am incercat – si sper c-am si reusit ! – sa-l fac sa iubeasca , la fel de mult ca mine , natura si vietatile ei !! 🙂 Povestea mea pescareasca( va jur ca nu-i minciuna !) e lunga – cred ca, deja v-am plictisit destul !! -si incepe , in mod firesc , la prima intalnire cu apa , cand s-a produs ” declicul ” !! :))) Iar ptr asta , in ceea ce ma priveste , mama-i vinovata !! 🙂 :))))) Ingrijorata ca , odrasla ei ar putea ajunge pe maluri de ape si sa moara inecat , m-a luat frumusel de manuta si m-a dus la Mures , sa-mi arate cat de mare si primejdioasa poate fi o apa curgatoare …. cu vartejuri , bulboane , gropi de excavatie ( si atunci existau cariere de piatra , dar mai putine !) , curenti puternici si alte pericole si …..a reusit , exact contrariul !! :)))) Apa Muresului , nu numai ca , nu m-a inspaimantat , dimpotriva , m-am simtit atras de ea , ca de un magnet si de atunci , asa am ramas !! 🙂 🙂 Mama traieste inca , are o varsta respectabila ( dar , se mentine in forma !! ) si-mi aminteste si acum ca , ea-i vinovata ” c-am inebunit de mic si nu m-am vindecat , nici la batranete de aceasta boala ” !! 🙂 :)))) Mama , mi-a facut cunostinta – fara sa vrea !_ cu cel ce avea sa devina , cel mai bun prieten al meu , Muresul si extrapoland , toate apele 🙂 :)))) …..dar , calea spre pescuit , a urmat cursul firesc al betelor de alun ( multe din ele , rupte pe frageda-mi spinare de copil neascultator !! ) cu ata de cusut si carlige indoite – artistic !- din acele cu gamalie apoi , urmate , obligatoriu , de ” prelegerile si sfaturile ” prietenilor mai mari si mai ” doxati in meserie ” , apoi au fost cartile – generoase in tainele pe care mi le-au dezvaluit !) si numeroase intamplari , din care am invatat o gramada de lucruri si mi-am imbogatit experienta pescareasca !! Pot spune c-am fost un studios _ aproape , un autodidact – dar nu pot uita cativa prieteni decisivi , adevarati mentori in cariera mea de pescar sportiv si care , mi-au dezvaluit , numeroase ” secrete nestiute de nimeni ” altii : Ghita Pascu , m-a invatat sa caut clenii – si cu nada naturala si cu momeli artificiale – ….Ocsi ” Sogorul ” , sa scobaresc ……cu Sandu Turcu , am cautat crapii mari si amurii de peste 10 kile , pescuind la fund -zi si noapte, toamna tarziu ! – sub barajul termocentralei de la Iernut …..si altii , carora le cer iertate ca nu-i pomenesc si care au fost , TOTI aceia , alaturi de care am pescuit si de la care am „furat ” cate ceva !! Le multumesc , tuturor si va multumesc si voua , dac-ati avut rabdare sa-mi cititi povestea ( o parte din ea …..si din sufletul meu !! 🙂 ) Va doresc , tuturor , un An Nou mai bun , cu sanatate , impliniri , realizari pe toate planurile si …..multe drill-uri spectaculoase !! 🙂 La multi ani !! 🍾

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mă bucur că ți-am făcut poftă de scris, Tibi!:)
      Felicitări mamei pentru că ți-a strecurat involuntar microbul!
      Mersi că ți-ai făcut timp să-mi scrii.
      La mulți ani și fir întins în noul an!

      Reply

  • Avatar

    Cristian

    |

    Sal. Tatal meu a murit cand eu aveam cativa ani.
    Mai pastrez 4 amintiri cu el din care cea mai puternica este la pescuit! Dupa ani….sa fi trecut vreo 12 de la moartea lui am descoperit locul in care am pescuit cu el! Era neschimbat. Parca pasisem intr-un tablou! Am stat nemiscat sa nu cumva sa ma trezesc pentru ca ma visasem acolo de sute de ori. De data asta nu visasem ci chiar gasisem locul de pescuit de unde eu aveam prima mea amintire legata de pescuit si una din cele 4 amintiri cu tata!
    Felicitari ptr articol!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Foarte emoționantă povestea ta, Cristian!…
      Mersi că ai avut tăria s-o împărtășești cu noi.

      Reply

  • Avatar

    Bogdan

    |

    LA MULTI ANI, MULTA SANATATE SÍ REALIZARI,! LA MULTI ANI tatalui tau!
    Pé mine tot Tata m a initiat in ale pescuitului. Sí eu má regasesc in aceasta povestire a tá. Noi mergem pé malul prutului, lacul Stanca Costesti, prutul repede, jos lá hidrocentrala, pé Prutul mort, Lacul de linistire, Groapa cú crapi. (é cá ó mica Delta) limitand evident proportiile. Nimic nú sé compara cú rasaritul de soare intr o zi de vara insorita. De pescuit in anii aia cé sa zic era sí Prutul plin de Peste prindeai carasi de 3-5-800 de game, platica frumoasa 800-1500 grame, scobari, somni, maí cate un crap, ,, Imí amintesc cá ne lansam de vineri dupa – amiaza pana dúminica de cele mai multe ori. acum dín pacate sé stá FF mult in asteptare. Nu mai é cé a fost ó dáta, in schimb parca sí pescuitul era altul atunci. Ne bucuram chiar dáca veneai sí cú 4 carasi acasa uneori, probabil grijile érau Maí Micí.
    Au fost vremuri frumoase, lá ultimul pescuit cú tátal méu cú ó ora inainte sa mergem acasa lá ó partida destul de slaba imí amintesc cá prinsesem un crap de 3.700 in Lacul Stanca Costesti. Dumnezeu sa I ierte pé 6 Dec ar fí implinit 65 de ani.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc mult pentru urări, Bogdan.
      Frumoasă poveste tată-fiu ați avut! Dumnezeu să-l odihnească pe tatăl tău. Mulțumesc pentru mesaj!

      Reply

  • Avatar

    cezar jeflea

    |

    Salutare,mi-ai amintit de bietul tata….,tata era pescarul care atunci cand ajungea pe lac se gandea la mici si bere rece,nu mi-au ajuns 25 de ani sa-l conving ca pescuitul e stiinta,perseverenta si foarte putin noroc,m-a parasit cu aceles convingeri,sa aiba pace acolo unde o fi!Am avut si un tata destul de tanar in ceea ce priveste pescuitul,ne ciocneam de mijlocul chiuvetei cand vindeam carasi in piata si beam Feteasca Regala😜.Eu eram copilul tampit din cartier care pusese fund la o camera de autobuz si cu paletele de tenis de masa intram pe la 10 ani in mijlocul barajului Valcele.Bogdan Constantinescu e numele lui,e viu😜.A prins drag de mine si a inceput sa-mi explice care-i treba cu pescuitul in curent,cand facea comanda la dl Victor Stoica la Bucuresti (eu nici nu stiam unde e) pentru plute de curent imi comanda si mie,m-a spurcat si m-a ajutat sa ajung in finala nationala de juniori stationar la Braila unde atunci cand a inceput burnita in mansa a doua si i-am spus ca mor de frig,eu in maieu si pantaloni scurti mi-a aruncat o sticla de rom Jamaica…multe tare am mai invatat de la omul asta,mare figura,stia bine si ce-i ala rau,un om de la care a invatat cine a avut minte sa-l inteleaga,de spus spunea la toata lumea.La multi ani Bogdan,la multi ani Sorine,la multi ani dragi colegi,sa facem ape curate care pe unde putem!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Amuzant ca întotdeauna, Cezar!:) Mersi pentru (toate) poveștile tale.
      La mulți ani cu sănătate și să te țină optimismul ăsta până la capăt!

      Reply

      • Avatar

        cezar jeflea

        |

        Stiu la ce te referi maestre,sa traiesti!🤣🤣🤣

        Reply

    • Avatar

      bogdanpesc

      |

      Cezarica,multam pentru amintiri !…Am eu multe amintiri cu tine pe malul apei…o sa le deapan intr-o buna zi cand o sa fiu cat de cat inspirat.

      Reply

  • Avatar

    Sebi

    |

    Salut Sorin
    La multi ,multi ani tatalui tau si povestea ta ma impresionat foarte tare pt ca eu nu am avut norocul tau de a merge cu tatal meu la pescuit ci doar cu tatal adoptiv
    Frumoasa poveste si i ti urez un an mai bun si ai grija de tatal tau
    „Multumesc”

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Salut Sebi,
      Mulțumesc pentru urare! Îi transmit.
      Mă bucur că mi-ai scris. Te salut! Fir întins în noul an!

      Reply

  • Avatar

    Recea

    |

    Minunat…clipe fericite…pline se sensibilitate…Multa sanatate tatalui …am si eu citeva povestioare si stiu pe unde sa le postez

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru urare și mesaj.
      Sănătate ție și familiei! Ai găsit locul potrivit. 🙂

      Reply

  • Avatar

    Snagoveanu

    |

    Soțul meu, pescar „de meserie”, i a transmis fiului nostru acest microb. Azi am fost la Decathlon și, banii câștigați „cu Steaua” i a dat pe momeli, muște și alte ace de pescuit. Am văzut în ochii lor o mare bucurie.
    La mulți ani tatălui tău! Fiu meu resimte aceeași nerăbdare când îi spune soțul meu că a doua zi mergem la pescuit, și crede-mă, nu lispim de pe balta doua weekend uri consecutiv.
    Fir întins, tuturor!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Frumoasă poveste de familie, doamnă!
      Mulțumesc pentru mesaj. Fir întins în noul an! Vă salut!

      Reply

  • Avatar

    Cristina

    |

    La multi ani pentru tatal tau!!Eu am fost invatata de fratii mai mari la pescuit!! Si acum imi amintesc cum fugeam dupa gasca din curte sa ii fur o pana,sa fac pluta cu ea :))Greu scapau cei doi frati sa mearga fara mine la pescuit …Si acum imi amintesc cu zambetul pe buze de geamul spart de la usa de la intrare, ca m_au inchis in casa si vroiau sa plece fara mine …Pescuiam la rama pe un canal/parau si era cel mai placut sentiment cand aveai prima trasatura 🙂 Frumosi anii copilarie!! Acum m_ai pescuiesc timid la rapitori impreuna cu sotul si fetita 🙂 Dar acele amintiri din copilarie sunt de neuitat 🙂 aceea bata din bambus si aceea pluta din pana de la gasca vor fii ever in amintirile mele 🙂

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru urare!
      Fain mesaj, Cristina! S-a simțit bucuria din el. 🙂 👍

      Reply

  • Avatar

    Iuliu

    |

    La mulți ani și multa sănătate!
    Frumoase amintiri, tânăr era taică-tu parcă numai ieri a fost…
    Transmite i salutări și sănătate și fire întinse… La mulți ani fericiți!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mersi pentru mesaj, Iuliu! Îi transmit.
      La mulți ani cu sănătate și fir întins și ție! Te salutăm.

      Reply

  • Avatar

    Adrian Gabriel

    |

    Frumoasă poveste.
    Eu am inceput frumoasa îndeletnicire numită pescuit cant aveam vreo 5 ani. Bunicul a fost cel care mi-a pus trestia un mână.
    Plecam dimineața în Bărăgan, bunicul la prășit si eu la pescuit pe canalele de irigații. La prânz venea la mine să vadă ce am prins, și o parte din „recolta” o făceam la jar. Amintiri……..
    La mulți ani!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Frumoase amintiri, Adrian!
      Mulțumesc pentru mesaj și la mulți ani!

      Reply

  • Avatar

    Suditu Fănică

    |

    Te salut Sorin ! Tot tatăl meu a fost inițiatorul „vinovat” , pentru această pasiune frumoasă ! Coincidența face că, tot la ora 4 ne trezeam și noi . 😁 Am petrecut clipe frumoase în copilărie, cu tata și frații mei și doar eu cu tata am rămas cu microbul pescuitului mai pregnant . Mă așteaptă la Pașcani cu nerăbdare vara , să facem o partidă pe Siret sau Prut ! Se bucură și acum, ca un copil , la 74 de ani, face pe 10 ianuarie , când plecăm la pescuit , împreună . La mulți ani tatălui tău și multă sănătate ! Mi-ai trezit amintiri frumoase , din copilărie , cu carași grași și caracude splendide ! Un an bun și fire întinse, Sorine !

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru urări!
      Mulți pescari mi-au zis de ora 4!…😁La mulți ani cu sănătate ție și tatălui! Aveți o relație faină.

      Reply

  • Avatar

    Claudiu

    |

    Totul a inceput cand am gasit prin lucrurile tatalui cateva carlige si ceva nailon infasurat pe o hartie, un baț, nu mai retin exact. Am intrebat ce este cu ele si cum se folosesc dar raspuns nu am primit, nici tata nu stia sa pescuiasca. Apoi la bunici am gasit o varga de 3-4 m din trestie, dintr-o bucata, cu pluta din dop de pluta si un carlig imens, foarte ruginit. Am rugat bunicu sa ma lase sa pescuiesc si tot ce am obtinut a fost o iesire in luna august cand am mers împreună la pârâu, el sa vaneze rate salbatice(era vanator) si eu sa stau intr-un loc stabilit de el sa pescuiesc cu greieri si lacuste. Stiu doar ca imi era foarte greu sa lansez montura in apa, era foarte grea undita, nu stiam nici cum este sa traga pestele, clenii mancau lacustele, multi i-am scapat, totusi cativa i-am adus pe mal spre mirarea bunicului. Anii urmatori binenteles ca mi-am procurat din oras fir, ac, pluta faceam din pana de gasca, prindeam pietroci si cateodata clean intr-un afluent al acelui parau, parau numit Raznic, afluent unde primeam totusi rar voie sa merg la pescuit. In jurul vârstei de 10-11 ani binenteles am inceput sa fug la pârâu cand nu era bunicul acasa. Cu bat facut de mine din trestie cu varf din pana de gașcă, care rezista sub greutatea obletilor prinsi la lacuste verzi minuscule care traiau in menta sălbatică si a unor cleni de 200-300 g. Dupa varsta de 12 ani am descoperit baltile si raul Jiu din jurul Craiovei, unde mergeam cu viitorul cumnat pe atunci si prindeam felurite specii de peste la lacusta, rama si rar viermusi. Un localnic mi-a pus in carlig si in mana primul cocolos de mamaliga la care am prins 3 carasi, au cantarit 2,1 kg. Acela a post pasul spre pescuitul la mamaliga si spre capturi considerabile pentru varsta mea(pe vremea aceia 1 din 10-20 de pescari pescuiau in zona mea la mămăligă) . Dupa un timp vedeam din cand in când un tip inalt, slăbuț, singuratic care vorbea foarte putin sau deloc, cum trece cu o lanseta in mana la care, avea legata o rotativa sau un vobler. Eram fascinat sa-l intalnesc si sa privesc cateva secunde naluca care o avea prinsa de un inel al lansetei. Dupa cativa, ani, pe timpul cand la tv se facea reclama la o naluca soft pe nume fly lures, daca mai retin bine, sa-l vad pe tipul inalt si slabut cum trece pe langa mine cu o asemenea naluca alba legata de fir. Nu am rezistat si l-am urmarit cum si unde pescuieste si cum scoate un peste de cateva kg, peste care mult mai tarziu am aflat ca-i zice avat. Nu aveam de unde sa-mi procur asemenea scule, nici banii necesari nu-i aveam, nu stiam ce este o agrafa, un vartej, cum ii zice la rotativa sau la vobler. Dupa ce am inceput sa lucrez in anii 90,am reusit sa mi procur un bat cu acțiunea 30-80g care atunci mi se parea asa de fin încât imi era frica ca acel peste albicios, lung si foarte agresiv mi-l va rupe. Dar de unde mulineta, naluci? Noroc ca dupa un timp in piata au aparut asa zisii rusi cu ceva naluci, rotative, oscilante, voblere care in loc sa inoate se invarteau haotic prin apa. Nu conta, oricum nu stiam ce ar trebui sa faca, eram mandru ca le am si ca pot pescui si eu la rapitor. Dupa un an in care rotativele imi rasuceau firul in exces, iar oscilantele si voblerele nu mi au adus nici o captura, doar o singura data am vazut un peste cum urmareste oscilanta, acea imagine cu pestele venind dupa oscilanta imi va ramane pe retina toata viata, mi-a dat de înțeles ca undeva greșesc, dar unde? Pe cine sa intreb? Unde sa citesc? Cum sa obtin naluci mai bune? Anul următor s-a deschis primul magazin in oras care aducea cateva voblere si ceva rotative. Am așteptat 2 luni sa strang bani din 2 salarii sa imi permit 1 vobler rapala original count down. Mandru de reusita am dat fuga la Jiu sa pescuiesc cu noua naluca, atunci am intalnit un alt baiat care era c-am de varsta mea, dar era din alt oras, care pescuia cu acelasi vobler ca mine, doar ca el lansa la 20 m, eu lansam doar 5-6 m, el mi-a zis atunci la repezeala ca batul nu are acțiunea care trebuie, ca voblerul meu este scufundator si al lui foating, ca firul meu este f gros si ca nu am agrafă si vartej pt rotative si ca nu trebuie sa fac nod la fir in botul voblerului ci bucla. El a avut 2 avati capturați si un rateu, eu nimic. M am departat de el si doar eu si gandul meu am stat pe malul apei si mi-am stors toata inteligenta cum sa reusesc sa tin voblerul la adancimea dorita sa nu se scufunde cat vrea el. Dupa o ora stiam, trebuie sa tin vârful lansetei sus si sa recuperez chiar mai repede ca acel baiat. In urmatoarea ora aveam 2 avati capturati. Unul de 1 kg eliberat, al doilea de 2 kg retinut. Nu m-ai eram pe pamant, nu stiu in ce dimensiune intrasem, simteam tamplele zvacnind in ritmul in care imi batea inima in piept, privirea imi era încețoșată, pe langa mine nu exista nimic. Eram decat eu batul, naluca, apa si pestele, doar atat era tot universul. In aceasta tranșă incerc sa intru si in ziua de azi cand merg la pescuitul rapitorului cu naluci, cel putin pana obtin o trasatura. Apoi nu mai conteaza daca o obtin si pe cea de-a doua. Scopul a fost atins. Am reusit din nou. Am mai observat ceva nou sau toate cunoștințele acumulate de-a lungul timpului au reusit sa ma puna in valoare si sa-l fac sa atace. Restul partidei de pescuit mi-l traiesc cu picioarele pe pamant facand noi teste, probând noi naluci sau cautand noi locuri. Dupa un timp arsenalul meu s-a marit la 3 voblere, 2 rapala si 1 storm. Firul era altul, alta era si mulineta, stiam sa fac si bucla. Mulineta era un FL care pt mine atunci era perfecțiunea. Am mers intr-un suflet la pescuit cu noile achizitii( traseul era o jumatate de ora de fuga la tramvai, care circula din ora in ora pe acel traseu, tramvaiul care facea 30 de minute sau mai mult pana in apropierea Jiului, de la statia de tramvai pana la jiu inca 30 de minute de mers normal, dar cine putea merge normal? Toata acea distanta o parcurgeam in fuga, niciodata nu am putut sa am suficienta rabdare) si in drum spre locul stiut de mine iarăși vad tipul slăbuț care nu vorbea cum sta jos si isi ascute o ancora la vobler cu gresia pe poteca de pe dig. Am dat buna ziua, dar nu am primit răspuns si in momentul in care sa trec de dumnealui imi vine rapid un gand, de ce este el aici? Trebuie sa cobor digul sa incerc si aici, cu siguranță dumnealui stie unde este pestele. Cobor digul, vad o mica insula, lansez zdravan urmaresc naluca cu privirea cum se duce pana in apropierea insulei si imi zic, vai ce mulineta, ce fir, cat de importante sunt, acum pot pescui si eu bine, scap naluca din ochi si vad un val imens la suprafata apei si-mi zic, aoleu este aici pestele, trebuie sa recuperez repede naluca sa o mai lansez odata. Dau sa recuperez, firul se intinde, frana incepe sa tipe iar eu blocat parca, nu realizez ce se întâmplă. Aoleu, acel peste imens este in lanseta mea? Ce ma fac, cum sa-l obosesc? Ce este de facut? Firul va rezista? Daca ia mult fir cum il opresc? Of iar sângele in tample si transpir, ma enerveaza tremurul mainilor, nu ma lasa sa ma concentrez, dar cum sa ma concentrez? Nu stiu pe ce sa ma concentrez pt ca nu stiu nimic. Daca pierd naluca? Sau pestele? Aha frana, gata asta este, sa o mai strang un pic sa pot recupera. Si de aici a început drilul. A fost mult pana l-am vazut in apropierea malului, avea aripioarele portocalii si era lung, foarte lung, pentru mine era imens, atunci au inceput sa-mi tremure si picioarele. Nu imi doream decat sa se termine odata totul, nu mai suportam presiunea, simteam si privirea acelui om inalt( defapt era cat mine de inalt), iese la suprafață pestele, este avat, vai cat este de frumos, gata trebuie sa ii dau aer, cum dam si la crapcenii ce ii prindeam odata la varga, gata stiu de acum ce am de facut, calm, calm si atentie mare sa nu fuga in agatatura, atat si frana sa nu uit de ea, apoi saracul incet incet va obosi. Gata este al meu, omul inalt isi potrivește caciula si pleaca tacut. Este al meu, primul avat de 4 kg. Următorul pescuit, ma vede omul inalt, ma saluta, da mana cu mine. Doru il cheama, ma intreaba de naluci, de capturi, aoleu deja am castigat resoect? Waw, ma simt foarte mandru, peste ani el este Nea Doru legenda noastra locala, care prin anii 70-80 traia pentru prima data si el ceea ce eu traiam acum in anii 90. Omul pescuieste si acum in 2018 cu un bat de stationar telescopic si o mulineta de 4000 tot de stationar la stilul spinning(pentru ca asa doreste el) si recunosc, este mai bun ca mine cu cel putin 2 pași( rabdarea asta). Este o incantare si o onoare cand il întâlnesc sa stau sa-l privesc cu cată finețe si blândețe face din acele ciomege undite de soi si cu cate naturalețe anima nalucile, ceva fantastic. Sa ii dea D-zeu sănătate. Ei sunt cei 4 oameni din viata mea ( cumnatul, baiatul cu mamaliga, baiatul cu naluca floating si Nea Doru) care si-au pus amprenta in pescarul de azi, in rest totul este perseverenta, insemnari si pasiune, pasiunea care reuseste sa ma bage in acel univers. Omul, varga, naluca, apa si pestele.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru mesaj, Claudiu. Faină poveste de pescar!
      Când am probleme cu inspirația știu la cine să apelez! 😉 🙂

      Reply

  • Avatar

    Marius B

    |

    La Mulți Ani, 2019! La Mulți Ani tatălui tău, Sorin!

    Primul contact cu pescuitul l-am avut pe la vârsta de 5 ani. Bățul era unul din Soc, firul/linia era dintr-o bobină de ață, furată de pe la bunicul meu. Era pantofar/cizmar și tot timpul avea bobine cu ață pentru cusut. Iar cârligul era făcut dintr-un ac cu gămălie, îndoit la mână, cum m-am priceput eu mai bine. Momeala, păi momeala consta în râme, găsite pe sub malurile apei. Groase cât o țigară. Un cărășel cât palma n-ar fi putut înghiți acea momeală niciodată. Însă, în ciuda eșecurilor, am continuat să merg la pescuit.
    Cu timpul am trecut de la bețele de Soc la cele din trestie de stuf, ușoare, mult mai comode, dar cu o rezistență mai scăzută. Au urmat bețele din Alun, uscate în podul casei și pregătite pentru următorul an. A fost acea perioadă, când la putere era monifilamentul Germina, de culoare galbenă, foarte rezistent la acea vreme dar greu de procurat. Carligele Mustad, ușor curbate, galbene, de ziceai că-s din aur. Plutele erau tradiționale, făcute acasă, din până de gâscă sau din vârful cocenilor de porumb, vopsite cu ojă, pentru o rezistență mai mare, vizibilitate și pentru a nu intra apa în ele. Cam ăsta era arsenalul cu care se pleca la pescuit.

    A, să nu uit, mai erau aruncătoarele sau harpoanele cum le spuneam eu, acel nailon înfășurat pe o sticlă din Pepsi, din aia lungă (căutam o sticlă din aia prin tot satul, pe la toate birturile, până o găseam) ca să încapă mult fir, dacă prinzi un pește mare, să ai de dril, să-i dai fir. Cu crăcane frumos șlefuire, fără noduri, ca să nu agăți firul când îți trage peștele. Iar “senzoarele” de cele mai multe ori erau bile de mâl, lut, procurate la fața locului. Dar, pentru că există și un dar, eu aveam clopoței, cum îmi plăcea mie să le zic. Ceva fabricat din partea metalică de la o dulie, la care se atașa o bucată de cauciuc sau 5-10 cm de curea de ventilator cu o bucățică de ața și cu o piuliță. Tot ansamblul acesta se atașa pe fir. Se cresta cauciucul la capătul rămas și se atașa pe fir. Iar când peștele mușca, trăgând de fir, clopoțelul te atenționa, suna.
    La toate astea părtaș a fost și tata. Multe dintre ansambluri el mi le-a confecționat. La el am văzut pentru prima dată cum se leagă un cârlig. Felul în care le lega el era unul aparte. Ținea cârligul în mâna stângă între degetul mare și arătător, împreună cu firul, creând o buclă mare, iar cu mâna dreapta venea pe deasupra buclei, introducea degetele arătător și mare de la mâna dreaptă și începea să răsucească bucla în jurul tijei cârligului. Ceea ce ieșea din mâna lui, acel nod de pe cârlig, pot spune că era perfecțiune pentru mine. N-am mai văzut la nimeni și nicăieri așa nod. Nodul seamănă foarte mult cu nodul cârligelor gata legate ce se găsesc în comerț. Un nod cu multe spire și cu o spiră care traversează diagonal celelalte spire și strânge cumva nodul.

    Nailon Germina, cârlige Mustad, sticlă de Pepsi, clopoțel din dulie, cine mai era ca mine? Eram cel mai tare pescar. Cel puțin așa credeam eu la acea vreme.
    Tata era parte din bucuria asta mare pe care n-am cum s-o descriu în cuvinte.

    Din păcate, acum, pe 19.01 se împlinesc trei ani de când nu-mi mai este aproape. Iar pe 15.01, ar fi împlinit 58 de ani. Iar astăzi pe 05.01, 33 de ani de căsătorie.
    Nu mai am cu cine povesti despre pescuit, cui spune ce nade am folosit, ce monturi, ce cârlige, ce lansete, cum a fost drilul cu acel crap (acel crap care vă marchează vara) și cât de mare a fost bucuria de al ține în brațe pentru a face o fotografie și cât de mare e bucuria eliberării și gândul că poate la anul o să-l prind din nou.

    Toate astea le țin în mine. Le salvez. Știu că intr-o zi ne vom revedea și i le voi povesti.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru urări și pentru mesaj, Marius!
      Clopoței din dulie am avut și eu! 😁
      La mulți ani și fir întins în noul an!

      Reply

  • Avatar

    Nelu

    |

    M-ai facut sa scap o lacrima. Respect pentru tatal tau ca a crescut un astfel de om!!!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc tare mult pentru mesaj! Apreciez!🎩

      Reply

  • Avatar

    Dragoș

    |

    Extraordinare vorbe. Chiar daca eu sunt din generatia nouă, si deja aveam plute de la magazinul pescaresc,tot mi se ridica parul pe maini cand citesc. Sunt din familie de pescari,tatal si bunicul meu nelipsind in weekend de pe balta. Inca de la varsta in care cei de varsta mea isi doreau roboti, eu imi doream vargi si lansete. Am batut malurile in lung si in lat,Siretul fiindu-mi muza. La fel ca si la tine, mrenele si somnii ne stiau de frica. As putea sa continui pana dimineata, dar stiu ca stii exact ce amintiri as putea detalia, ca suntem din aceeasi familie. Multumesc Pentru articol si sa ti fie firele întinse

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc și eu că ți-ai făcut timp să-mi scrii, Dragoș. Fir întins în noul an! 👍

      Reply

  • Avatar

    Valy

    |

    Salutare si un, La multi ani!, tuturor si tatalui tau Sorin, iti spun Sorin ca intre prieteni :)), in alte situatii sunteti domnu Sorin.
    Ok, povestea mea incepe destul de devreme,intre 7-9 anii. Eram destul de mic si nu stiiam ce e pescuitul, nu auzisem niciodata de asa ceva, nu exista pentru mine.
    Intr-o zi ma jucam cu un verisor care locuia langa grajdul de cai al CAP-ului, iar in ziua aceia, baiatul grajdarului, (cu doi ani mai mare ca mine) invartea ceva prin curtea aceia, (stiu ca mi-se spunea sa il evit, ca nu invata, nu merge la scoala, ti-ai gasit, cati copii la 7-8 ani crescuti la tara si liberi sa zburde unde vor, respecta ce spun parintii?), asa ca am vorbit cu el, la-m intrebat ce tot mosmondeste ( ne cunosteam, ne jucasem impreuna)?. A zis ca merge la pescuit si in timpul acesta scoate de nu stiu unde un ac si ceva nailon, ( noi ii spuneam struna), era un ac mic ceva numarul 8 acum, un ac de aur, sau eu cel putin asa lam receptionat, era grozav de lucios si frumos, poate era chiar galben nu sunt sigur, va spun sincer ca: ” mi-sa infipt in ochi” si acolo a ramas pana in ziua de azi si ma duc cu el si in rai sau iad. Eu si verisorul ne-am exprimat dorinta sa mergem si noi( am uitat sa spun, tatal baiatului avea ceva treaba cu pescuitul asa ca am facut rost cativa metri de struna cu usurinta), bineinteles ca nu am fost refuzati doar ca nu aveam ace, asa ca baiatul mai mare ne avand nici el, ne-a facut din bolduri, o nuia de alun asa cum vazuse el la tatal lui, la vreun metru jumate, undite numai bune de pescuit, si hai sa mergem. Eram grozav de incantat se invartea totul in jurul meu, scaparam sa ajung la parau.
    Am ajuns la parau, era o vreme mohorata, plouase cu o zi inainte,cred ca era primavara, ceva aprilie, eram grosut imbracat, cand am ajuns pe garla va spun cinstit ca un om la 80 -90 de kg ar fi fost luat de apa si debitul cu care curgea garla,imi amintesc ca la-m intrebat pe baiatul acela daca pe pesti nu ii apa aceia asa mare, iar raspunsul a fost, ca NU, pestii inoata prin apa oricum ar fi ea. Asadar am inceput pescuitul, o zi intreaga, de dimineata pana seara, aruncam acul in partea de sus, si in secunda doi era in partea de jos, asa de rapida era apa, nu am prins nimic, baiatul a zis ca stie de la tatal lui ca nu in fiecare zi se prinde, deci era cu, va urma, si a mai urmat.
    A urmat cam vreo 4-5 ani mai tarziu, nu uitasem, imi doream, voiam, nu avem cu ce si de unde prucura la tara, ia-m zis tatalui meu odata ce sa imi cumpere din targ si… a baut el un vin si mie niste injuraturi si ca imi place sa umblu fleaura, am tacut. Nu stiu cum, nu dupa multa vreme, fratele mai mare se juca cu niste struna, atata la-m urmarit sa vad unde o pune, la-m deposedat, era multa, era implinirea unui vis, aluni aveam destui, varfuri de porumb sa fac plute, nu mai spun, rame cu galeata, in balegar la vaci, imi lipseau acele, dar in prima mea experienta am vazut cum se face unul din bold si nu uitasem nici cum se leaga (legatura clasica cu bucla, infasurat si scos firul spre inainte si strans), eram gata, am mers la parau, era curat, mic de cativa centimetri de apa si lat de un metru, pe alocuri erau gropi cum sapase apa, vedeam si purecii de apa pe fund, si vedem si pestii, imi sclipeau ochii precum… nu stiu cum sa zic, ca unui hot cand vede comoara cu diamante, am pescuit si am prins, niste pesti imensi, cam cat o tigara si lungime si grosime, am aflat ca cica ar fi porcusori, chiar aveau doua mustati si mereu ii gaseam lamapa limpede cu fund nisipos, un unchi dea-l meu zicea ca sunt mormoloci si radea de mine, am pescuit cativa ani buni , porcusorii mei sau mormoloci unchiului, cu o pasiune si o dorinta arzatoare sa ma intorc, de cate ori plecam.
    Au trecut anii si am descoperit ca se poate pescui pe siret, am pescuit primele mele capturi, puiet de avat cam cat doua tigari, cand am prins carasel cat cutia de chibrituri eram in stare sa ma mut pe malul apei sa traiesc acolo, asa ma-m „imbolnavit”.
    Episoadele astea au fost totusi rare, dorinta si focul ardeau, necontenit iar microbul ma rodea pe interior, asa ca in ’96 ma-m angajat, erau ceva lansete, fire, ace de multe feluri aveam de unde alege, ma-m facut pescar, adevarat si adaptat la lucrurile de atunci, si la fiecare doi ani spuneam ca am95% tot ce trebuie, si nu mai am nimic de cumparat acel 5%, nu am terminat nici azi sa il cumpar, dar acum am tot.
    Multumesc Sorin Tot ca mi-ai dat sansa sa spun povestea asta asa cum eu am mai spus-o dar parca aici a fost cel mai frumos, pentru ca nu m-a intrerupt nimeni si scuze daca am scris prea mult.

    P.S Imi mai trebuie o mulineta ca sa am si pentru al trei-lea bat, si poate al trei-lea bat sa il schimb ca nu e de aceiasi calitate cu cele doua principale si chiar am totul cumparat :))), ok si sa schimb minciocul, aaaa si ceva gume ca imi place si rapitorul.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Salut Valy și La multi ani sănătoși!
      Ți-am citit povestea fără să te întrerup. 🙂 Mersi că mi-ai scris!
      P.S. Întotdeauna mai avem ceva de cumpărat!:))

      Reply

  • Avatar

    Cosmin

    |

    Petrece timp cu tatal tau, am tot zis ca o sa-l iau si eu pe al meu sa il duc pe balta asa cum m-a dus si el. Anii au trecut, motive au fost diverse si am tot amanat. Acum e plecat dintre noi de mai bine de un an iar regretele mele sunt tardive dar la fel de dureroase…….

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Dumnezeu să-l odihnească în pace pe tatăl tău!
      Îți mulțumesc pentru sfat, Cosmin.

      Reply

  • Avatar

    Vasile Alin

    |

    Ce amintiri frumoase! Pescuitul este unul dintre sporturile alea pe care le înveți doar dacă ai la început un maestru bun.
    Îmi amintesc și eu cu placere de prima partidă. Aveam aproape 5 ani, plecasem cu fratele mai mare al mamei și cu un unchi de al său la o baltă (cu pește destul pe vremea aia). Am mers cu ei doar pentru că mă fascina plimbarea de vreo 10 km cu trenul. Eram topit după trenuri.
    Ajunși pe baltă au început să pescuiască și sa prindă. La plută erau experți. Carași, bibani… Vânzând că trage bine, au decis să mi facă o undita dintr o nuia de alun de pe câmp (țin minte și acum locul). Mi-au pus o strună cu plută și pescuiam cu râme. M-au învățat când sa trag, să urmăresc pluta, să scot peștele pe mal. Și am prins atunci…carasei, bibani, regine cât cuprinde. Pescuiam la mal… Cu lansetă custom, mâner de lemn, 1.20 lungime…de nevoie. Nu știu cum, dar m-a prins atât de mult experiența asta, încât voiam să merg mereu cu ei. Mama are trei frați, toți pescuiesc. Ei stând la doua case de mine, țin minte ca trebuia sa fiu treaz când plecau, să vadă lumina aprinsă în cameră. Altfel, spuneau ca le e mila să mă trezească și ma lăsau acasă. Ce mai plângeam când se întâmpla sa plece fără mine…ma jeleam jumătate de zi.
    Ei m-au învațat pescuitul la plută la caras, pescuitul pe râu la clean și mreana. De la ei am învățat sa mi fac mămăligă, sa leg ace, sa mi fac strune și monturi, sa citesc apa.
    Ce amintiri… L-am luat și pe tata de câteva ori când eram copil, până să plece la cele veșnice, sperând că o să-l prindă și pe el pasiunea asta.
    Pescuitul e frumos și pentru amintirile astea.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Salut Vasile Alin,

      Frumoase amintiri! Mersi ca ti-ai facut timp sa-mi scrii.
      Numai bine!

      Reply

      • Avatar

        Vasile Alin

        |

        Un an nou cât mai bun îți doresc, Sorin!

        Reply

  • Avatar

    Gabriel

    |

    M-am îndrăgostit,pur si simplu, de arta ta de a povesti. Am si văzut acele întâmplări,după cât de bine au fost descrise !
    Eu sunt ,in special,pescar începător intr-ale muscaritului ,dar pescuiesc mai in toate genurile. Îmi place la nebunie sa stau in natura in timp ce pescuiesc !
    Felicitari !

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mă bucur mult să aud toate lucrurile astea. Mersi că citești blogul!

      Reply

Lasă un comentariu