Inspirat de celebra emisiune ce rulează pe Discovery, am zis că ar fi interesant de văzut cum se face peștele ăla care ne ajută an de an să ne trăim pasiunea.

Nu e pescărească, prima se reproduce știuca. O face în general în februarie, dar în lumea apelor totul depinde de temperatură. Știuca e la fel de vicleană în icră, cum e la buza stufului. Depune devreme ca să aibă progeniturile ei un avans în faţa celorlalte specii. Ce se naște din știucă, pește visează. Când nu iau calea maionezei, din sutele de mii de icre ies frumoasele alea cu bot de raţă ce se mănâncă între ele.

Urmează bibanul și-apoi avatul, în mod normal în martie, hai început de aprilie. Bibanoaicele sunt dispuse să depună oricum și oricând. Trebuie doar să le sune ceasul biologic. Avaţii în schimb, au nevoie de curent puternic și pietriș. Acolo le place să-și planteze sămânţa. O primăvară călduroasă cu ape nu foarte mari ar fi perfectă pentru Aspius. Interesant e faptul că prohibiţia generală îi prinde pe avaţi depuși și-n plin sezon de vânătoare…ghinion legislativ, nu alta!

În calendarul pescăresc, aprilie cade în zodia șalăului. Când temperatura apei ajunge la 8-10 grade Celsius, masculii de șalău simt că e momentul să se retragă spre maluri. Nerăbdători și intens pigmentaţi, aceștia elimină feromonii meniţi să ghideze femelele spre locul de întâlnire. După reproducerea propriu-zisă, femelele fac doar figuraţie. Laudele și greutăţile cad, deopotrivă, pe dorsalele masculilor. Ei sunt cei ce-și apără ponta livrând intrușilor atacul ăla cu gust metalic. Lăsat fără santinelă, cuibul e condamnat la pieire.

La rând e somnul. Reproducerea lui are loc în mai-iunie, în funcţie de vreme. Și de data asta, masculii se ocupă de tot. Amenajează zona de depunere și păzesc icrele până eclozează larvele. O singură femelă adevărată de somn poate depune suficient de multe icre pentru a popula un segment de râu sau un lac de dimensiuni medii. Din fericire, natura a înzestrat-o cu icre toxice, altfel ar fi suferit și ea ca știuca deltaică…

După somn vin toţi ceilalţi, în frunte cu crapul. Cred că niciunul dintre noi nu e străin de bătaia crapilor în stuf. N-ai cum să ratezi așa ceva. Doi sau mai mulţi masculi flanchează o ditamai femelă. O presează insistent până-și ating scopul.

Câteva lucruri se văd cu ochiul liber, chiar și neformat:

Peștii noștri se reproduc din ce în ce mai devreme. Știuca nu mai depășește stadiul de mârliţă, iar carasul depune imediat după ce iese din icră. Exagerez…dar e o consecinţă a presiunii la care sunt supuși, o formă de adaptare.

Peștii noștri nu se reproduc la fel în fiecare an. Un an e mai bun pentru șalău, altul e mai bun pentru crap ș.a.m.d. Fiecare specie are suișuri și coborâșuri.

Peștii noștri nu se reproduc toţi deodată. Mă refer la indivizii aceleiași specii. Reproducerea are loc în valuri. Și asta e o adaptare. Dacă vine un frig neașteptat (vezi anul ăsta) sau o altă schimbare bruscă, nu se pierde o generaţie de pești. Se pierde doar o parte din întreg.

Prima dată a fost icra. Dup-aia peștele. Trebuie să-i grijim în perioada următoare. Asta dacă vrem să-i mai avem. Dacă nu, e cum a zis un cititor de-al meu – noi nu suntem pregătiţi să avem pești.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.