TotPescuit

Avat – anatomia atacului ( Ⅱ )

Înainte de a fi prinși peștii trebuie înţeleși, iar avatul e un caz tipic de personalitate multiplă…Orice pescar de răpitori știe că nu există pește mai capricios decât avatul. Secretul avaţilor mari e că nicio zi nu seamănă cu alta. Azi explodează în peliculă devorând orice nălucă aruncată în apă și mâine ai putea să juri că nu ai coadă de pește în faţă.

Continuăm azi incursiunea în mintea lui Aspius cu un caz particular demn de menţionat – cel al avatului oportunist ce se plasează în aval de obstacolul submers (copac scufundat, structură de beton, bolovani de mari dimensiuni etc.), aşteptând trecerea prăzii prin zonă. Dacă obstacolul e situat la mare distanţă de mal, capturarea unui astfel de exemplar pune serioase probleme în ceea ce priveşte precizia lansării şi controlul nălucii. E bine să trecem peste inconveniente căci acolo se ascund capturile capitale.

-Atacul în serie-

E genul de atac întâlnit mai ales în locurile în care albia râului are o conformaţie relativ uniformă (fără praguri, obstacole, sinuozităţi, peninsule etc.). Aici obleţii nu au locuri preferate de staţionare, fiind răspândiţi în egală măsură pe întreaga zonă. Când bancurile de albitură frecventează zona malurilor, conflictele sunt iminente. Cocoşaţii de aici nu sunt la fel de agresivi precum confraţii lor din alte locuri căci nu mizează pe o singură carte.

Vorbim despre o succesiune de 2-3 atacuri venite la intervale scurte de timp, în locuri diferite, din partea aceluiaşi avat. Având la dispoziţie 2-3 posibilităţi de atac pe traseu, avaţii nu se pierd cu firea şi îşi dozează efortul. Atacul spumos de altădată e înlocuit de o serie calculată de lovituri. Există şi aici acea perioadă de pauză ce delimitează două cicluri de atac diferite.

Partea bună e că putem observa un tipar care, odată înţeles, ne permite să anticipăm mişcarea avatului şi să aproximăm locul în care va avea loc următorul atac. În general, răpitorul se apropie de cârd din aval fără a-şi pune în valoare sprintul, iar atacul survine în ultima secundă, când acesta e deja foarte aproape de pradă. Adesea, spinarea avatului formează mici valuri în peliculă sporind doza de adrenalină ce însoţeşte fiecare lansare. De obicei, asta e o poziţie din care nu ai voie să ratezi, probabilitatea unui atac situându-se undeva aproape de 90%.

Partea mai puţin bună (pentru noi) e că fiecare atac ce nu are drept ţintă năluca noastră îl duce pe avat cu un pas mai aproape de saţietate. Drumul spre relaxarea gastro-intestinală e pavat cu solzi de oblete ghinionist. Avaţii care atacă în serie trebuie înţeleși…repede!

-Atacul izolat-

Ăsta e genul de atac ce mă entuziasmează cel mai puţin…dimpotrivă, e de-a dreptul descurajant! Spun asta pentru că oricât te-ai strădui nu reuşeşti să descoperi un tipar al atacului, un detaliu care să te ajute în pescuit. Totul se petrece haotic, la întâmplare, iar posibilitatea de a avea o captură în astfel de condiţii stă, cred eu, sub semnul şansei.

Indiferent de tipul de atac sau de toanele avaţilor cu care vă confruntaţi pe apele voastre vă spun atât: pescuiţi inteligent și veţi avea rezultate!

Avat Anatomia Atacului
Avat Anatomia Atacului
Avat Anatomia Atacului
Avat Anatomia Atacului

Etichete:

Trackback de pe site-ul dvs.

Comentarii (2)

  • Avatar

    Mosu

    |

    Sorine,
    stiu ca avatul de pescuit – e o indemanare a ta. Ca iti place aceasta specie cu tacaie. Dar am observat ca in alte parti – trage altfel. Nu ai incercat sa consulti cartea ROMANTICULUI IHTIOLOG – Sabaneev. Nu vei regreta, nu stiu daca este in limba romana…
    Cu respect, Sandu

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Moşu,
      Ce bucurie mi-ai făcut cu mesajul ăsta! Îţi mulţumesc. O să citesc. Încă te pomenesc în gânduri şi în scris…
      Te salut cu drag, române!
      Sorin

      Reply

Lasă un comentariu