O să le spun așa cum s-a împământenit la noi – „fitofagi”, ca să știe toată lumea despre cine vorbim. E vorba despre Novac (Hypophthalmichthys nobilis) și despre Sânger (Hypophthalmichthys molitrix).

Poate au ajuns la noi cu vaporul, cu trenul sau pe jos (îi cred în stare și de așa ceva!). În orice caz, blestemată fie ziua în care ăștia doi au pus pentru prima dată solzul în apele noastre! Din păcate, sunt visul piscicultorilor neaoși de ocazie. În mintea lor de renascentiști (oameni care se pricep la toate), peștii ăștia nu mănâncă „nimic” și cresc foarte mari. Vis! Atât doar că „nimicul” ăla pe care îl mănâncă, nu e chiar nimic.

Mafioţii ăștia doi sunt, în fapt, niște căutători de aur. Zi și noapte filtrează apa și o secătuiesc de tot aurul ei – fito și zooplanctonul. Productivitatea oricărei ape e dată de cantitatea de fito și zooplancton pe care o produce, deţine și susţine. Aia e baza piramidei, prima verigă a lanţului trofic. Fără ea, nu poţi construi un ecosistem sănătos că n-ai fundaţie.

Toţi (absolut toţi!) peștii valoroși ai apelor noastre se bazează, în primele stadii de viaţă, pe rezerva aia de plancton. Și toţi intră în declin atunci când n-o mai găsesc din cauza invadatorilor. Mulţi alevini de preţ vor rata startul în viaţă din pricina lor. După braconaj, poluare și antropizare, peștii ăștia sunt următorul „rău” al apelor noastre.

Popularea cu fitofag e o crimă. O poate face doar un habarnist sau unul care urăște apa și peștii. Trist e și că, de obicei, populările astea se fac la nivel de tone. Oamenii se și laudă cu așa ceva…Când aud de ele mă doare ficatul. La propriu.

Au fost introduși sau au ajuns accidental și-n mult prea multe ape publice. Indiferent pe unde dau din coadă, sunt o bombă cu ceas ce explodează zi de zi.

Dacă vrei să-i prinzi, și-aș vrea să vrei (!), îţi spun cum să faci. Iei o nadă, nu e foarte importantă marca sau compoziţia. E foarte important să fie fină! Aș zice că e important să fie și ieftină, ca să-i jignim puţin, să-i luăm peste picior…mă rog, peste înotătoare. Revin, dacă nu e suficient de fină, o faci să fie. Dacă ești perfecţionist, pui în ea și niște budincă sau lapte praf (eu n-aș pune, că depăsim bugetul…aș merge pe budincă). E musai ca nada să facă nor, un nor persistent.

Aici vine partea interesantă – pe malul apei amesteci nada cu mujdei din belșug. Usturoiul le place mult. Ironic și fatidic în același timp, nu? Drumul spre blid e pavat cu mujdei de usturoi. Pui nada pe momitor și nădești bine locul. Lângă momitor, pui un cârlig (hai maxim două!) c-o boabă de polistiren. Cârligul să fie legat deștept, ca la crap, să favorizeze autoînţeparea. Deasupra momitorului să pui un opritor, tot pentru autoînţepare. Boaba de polistiren trebuie în așa fel aleasă, încât să se miște, cu tot cu cârlig, la cea mai mică adiere de fitofag. Se poate pescui şi la plutã. Dupã gust. Principiile rãmân valabile.

La raft preţul e mic, dar nu te bucura prea tare, române…mai ales dacă ești și pescar. Nota de plată ascunsă în burta aia de novac sau sânger e mare! Prăjit, file, în sos tomat sau în ulei – nu-mi pasă. Singurul loc în care îi stă bine fitofagului e în farfurie! Dacă suntem deștepţi, săturăm cu el foamea mondială. Dacă nu, continuăm să ne otrăvim apele cu el.

Vă rog – prindeţi cât mai mulţi fitofagi! V-am spus și cum, v-am arătat și de ce. Luaţi-o ca pe o instigare la fitofag.

P.S.1 Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

P.S.2. Luni, 9 aprilie 2018 e a doua zi de Paște. Nu scriu. Ne vedem pe Blog joi, 12 aprilie 2018. Paște fericit tuturor!

E 5:30. Sună telefonul. Răspund și aflu că mijlocul nostru de locomoţie nu vrea să pornească. Probleme tehnice… Refuz să cred că trebuie să renunţăm la partida asta, ultima înainte de prohibiţie. În nici zece minute Fane, zis (nu degeaba…) Ingineru’, a rezolvat cazul. La ora șase am ieșit din Cluj, iar la opt eram pe malul lacului.

Discutăm cu localnicii și aflăm că ieri s-a prins. Deja informaţia e verificată jurnalistic, din două surse. Suntem optimiști. Vârâm catrafusele în barcă și ne lansăm la apă. Lacul e plin de pescari. E ca la mare. Ziua începe cu Irina Loghin, continuă cu Lady Gaga și atinge apogeul pe ritmuri de Guţă. În funcţie de zona în care ancorăm avem parte de cocteil-uri muzicale diferite. E un surround sound superb!

Suntem pescari de șalău, așa că începem cu jiguri. Apa e încă rece, iar șalăii sunt în perioada pre-reproductivă, dar aproape de cea reproductivă. Mizăm pe faptul că peștii au părăsit zonele adânci și s-au apropiat de maluri. Tatonăm pragurile și platourile cu adâncimi de până la trei metri. Schimbăm locuri, gramaje și gume, dar atacurile lipsesc.

Pe lacurile cu adâncimi mari am mai păţit asta, dar refuz sa trec pe vobler chiar dacă miroase a șalăi suspendaţi. Fane renunţă la soft-uri și face schimbarea. În scurt timp, punctează cu primul șalău al zilei. Amintindu-și de Ţaga lui și de începuturile spinning-ului clujean, Ingineru’ mai scoate un șalău. De data asta un exemplar mai îmbrăcat, venit tot la vobler.

Într-un final, schimb și eu, pe principiul „musai ca de voie bună”. Încep să prind. Scenariul e tras la indigo. Am trei atacuri în zece minute și scot trei șalăi. Masculii sunt intens pigmentaţi, dar nu sunt încă intraţi în boiște. Patrulează zonele de mal, suspendaţi undeva la un metru – un metru și jumatate de fund. Asta e perioada aia în care, dacă nu pui vobler, poţi să-i pierzi, să nu-i întâlnești.

Aventura continuă, transformând ziua într-una memorabilă. La jumătatea partidei, pe când manelele și mirosul de mititei deveniseră o ambianţă aproape digerabilă, un răcnet neobișnuit tulbură „liniștea” bălţii. Ciudăţenia se repetă cu o frecvenţă enervantă, făcându-ne să regretăm manelele. „Cineva” urlă pe mijlocul lacului. O fi vreun matol plecat la plimbare cu barca?!…

Căscăm bine ochii și identificăm sursa. Un cetăţean mai durduliu de felul său vâslește ritmic într-o canoe aflată la limita pescajului. Pe umărul său drept șade mândru un papagal imens care, din când în când, își varsă nemulţumirile pe limba lui. E foarte pornit și încheie mereu, foarte clar, cu reproșul: „…ești un papagal!” ?. În răstimpuri, stăpânul îl întărâtă cu câte-o întrebare și râde cu poftă. Și noi la fel. Scena e desprinsă din programele Animal Planet. Ne distrăm până când cei doi ies din raza noastră vizuală.

Ne amintim de șalăi și continuăm pescuitul. Din depărtare, se mai aude câte-un : „…ești un papagal!”…

Pe drum, rememorăm totul. Suntem obosiţi, dar e oboseala aia pe care n-o regreţi niciodată. Știţi voi care…De data asta, noi și șalăii am fost, fără voia noastră, maneliști. În numele papagalului, nu-mi permit să vorbesc.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

1. Ești pescar dacă lași dupã tine doar urme de cizme sau bocanci, după caz. Fără pet-uri, fără pungi de nadă, fără plicuri de cârlige și pachete de ţigări. Ai prins ideea – natura nu e tomberon.

2. Ești pescar dacă poţi gusta și-o partidă în care nu prinzi. Dacă o gândești la rece și-ţi dai seama și de ce n-ai prins, nu ești doar pescar…ești și mare.

3. Ești pescar dacă atunci când cineva prinde un pește nu te bagi peste el. Știu că uneori tentaţia e mare, dar dacă te abţii, nu ești doar pescar – ești și domn.

4. Ești pescar dacă poţi să te bucuri și pentru un pește mic. Grandomania din zilele noastre creează monștri. Nu de-ăia acvatici, de-ăia cu două picioare. Toată lumea vrea să prindă monstrul. Pe praful ăsta, ar fi bine să te poţi bucura de orice pește. Punct.

5. Ești pescar dacă, de emoţie și nerăbdare, dormi prost sau nu prea dormi înaintea unei partide de pescuit. Înseamnă că trăiești cu adevărat pasiunea asta ancestrală.

6. Ești pescar dacă pescuitul tău nu se rezumă doar la scule. Spune-mi ce lansete ai ca să-ţi spun ce pescar ești – nu se aplică în pescuit. Dacă-ţi dau un echipament modest și tot ești în stare să prinzi pește – ești pescar.

7. Ești pescar dacă atunci când ai super-scule nu faci mișto de cei care nu au. Mai devreme sau mai târziu asta se va întoarce împotriva ta.

8. Ești pescar dacă atunci când prinde altul te poţi bucura pentru el și nu te gândești că a prins peștele tău. Dacă poţi face asta – ești mare pescar.

9. Ești pescar dacă, atunci când prinzi, nu te lauzi excesiv. Sigur că meriţi puţină apreciere în cartier și, eventual, în mediul online (?), dar să nu exagerezi.

10. Ești pescar dacă știi câteva lucruri despre peștii din apele noastre. Cum îi deosebești, când se reproduc, dimensiuni legale, biologie etc. Un minim bagaj de cunoștinţe te poate face pescar.

11. Ești pescar dacă respecţi legea sau regulile locului, după caz. Prin asta contribui mult, în bine sau în rău, la imaginea pescărească de ansamblu. Fii pescar!

12. Ești pescar dacă nu chinui peștii aiurea. Dacă l-ai reţinut, fă-i felul repede. Dacă îl eliberezi, ai mare grijă ca peștele ăla să plece în cele mai bune condiţii, altfel ai făcut-o degeaba.

13. Ești pescar dacă atunci când eliberezi un pește o faci din convingere, nu ca să dai bine înaintea altora sau pe net. Nu elibera pești pentru like-uri și, în general, nu fă nimic pentru like-uri.

14. Ești pescar dacă atunci când navighezi pe net și vezi un pește reţinut legal nu sari ca ars la gâtul respectivului pescar. Nu-i treaba ta ce-a făcut cu peștele, dacă a procedat legal.

15. Ești pescar dacă faci o poză decentă cu peștele pe care l-ai prins. Dacă nu l-ai putut poza afară și totuși vrei o amintire, nu ne-o arăta și nouă, pe net.

16. Ești pescar dacă încerci (pe bune) să nu-l minţi pe undiţarul de lângă tine. Sigur că poate să nu-ţi reușească mereu (?), dar fă un efort real. Mai bine spune-i să nu mai insiste decât să-l minţi.

17. Ești pescar dacă nu-l agasezi cu întrebări aiurea și fără bun simţ pe pescarul de lângă tine. Dacă vrea să-ţi răspundă îţi răspunde, dacă nu, nu. Poţi să întrebi, dar nu forţa răspunsuri.

18. Ești pescar dacă nu arzi etape. Dacă te-ai apucat azi de pescuit, nu-ţi dori să fii pescar mâine. Citește, acumulează, învaţă și s-ar putea, în timp, să devii pescar.

19. Ești pescar dacă folosești tehnologia zilelor noastre, dar te-ai descurca și fără ea. Dacă ţi-aș lua sonarul ai mai prinde pește? Dacă da…ești pescar.

20. Ești pescar dacă ai ajutat vreodată un începător. E important să dai mai departe ce ţi s-a dat și ţie. Când crești un pescar lângă tine, crești odată cu el.

21. Ești pescar dacă nu te oprești niciodată din învăţat. Nu te aștepta la rezultate bune dacă faci același lucru mereu. Pescuitul se schimbă din când în când. Fii gata să te schimbi și tu.

Tu cât de pescar eşti?

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

Dragă Delta Dunării,

Acum că ai scăpat de mine, undiţarul, sper că te simţi mai bine și că deja ești în refacere. Au zis unii că-ţi vreau răul, că nu-mi pasă de știucile tale și că sunt doar un fomist ce-și urlă necazul. Să nu-i crezi! Să le pese tuturor de tine și de esocidele tale numai atât cât îmi pasă mie. Asta îţi doresc.

Despre mine, află că sunt bine. N-am mâncat nicio știucă anul ăsta – așa cum ţi-am promis. Nici n-o s-o fac. Ba mai mult…dacă m-am lăsat de știuca, promit să mă dezic de usturoi! N-are niciun rost să mai tragem de relaţia asta bolnăvicioasă. Gata cu respiraţia urât mirositoare.

Te rog să-l saluţi pe Guvernatorul tău din partea mea. Sunt câţiva trepăduși care spun că am ceva personal cu el. Departe de mine gândul. Nu-i vreau nici funcţia și nici lansetele de baitcast.

Ce vreau în schimb, e să profităm de el. Maxim! Să profităm de faptul că, pentru prima dată după Revoluţie, pe fotoliul ăla politizat șade un pescar. Nu un politruc, nu un profitor de carieră, nu unul care habar nu are ce e pescuitul românesc și Delta Dunării. Guvernatorul tău de azi e unul de-al nostru. Vreau să se comporte ca atare. De-aia n-o să fiu blând cu el. De-aia am așteptări. Pentru că știe care sunt durerile tale și-ale noastre. Niciodată tu (Delta Dunării) și pescuitul din România nu aţi avut o asemenea șansă. Eu spun că nu trebuie ratată.

Data viitoare când vorbești cu el, spune-i te rog să te scape de plăsari, că te seacă. Vreau să văd săptămânal, din trei în trei zile sau zilnic grămezi de braconieri prinși. Vreau să văd munţi de scule. Să nu fie niciun moment de liniște. Știi cât? Până când nu va mai fi „cu suspendare”. Fii fără grijă Deltă, momentul ăla va veni!

Spune-i te rog să te scape de electricieni, că noaptea poţi să asiguri iluminatul Milelor cu bateriile de pe apă. Și mai spune-i să-ţi protejeze icrele, că ăla e viitorul tău. Dacă nu poate, și e singur, să ne ceară ajutorul, că astea sunt cauze nobile! Spune-i să nu se mai lupte cu undiţarii și să aleagă o ţintă mai mare, care să ne unească, nu să ne dezbine. Are puterea și obligaţia să o facă.

Cu tine, Delta Dunării, poate începe schimbarea la faţă a pescuitului românesc. De-aia urlu! Pentru că nu putem rata momentul ăsta crucial. Cine știe când și dacă ne vom mai întâlni cu el vreodată…

Ășa cum le așază viaţa, nu le așază nimeni, Deltă. Înainte să-ţi fie stăpân, Guvernatorul avea o revistă. I-a pus sloganul – „Fără plase”. Ei bine, asta vreau și eu – Fără plase! – și la propriu, și la figurat!

Dragă Deltă, să știi că n-o să semnez scrisoarea asta. O las anonimă nu pentru că mi-e rușine de ce-am scris, ci pentru că am sentimentul că nu sunt singurul care gândește așa.

Aștept cu interes răspunsul tău și-ţi doresc ce-mi doresc și mie: să fie pește!

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

Dacă începi subiectul ăsta într-un grup pescăresc ai șansa să nu mai pleci de acolo viu. Câţi pescari, atâtea păreri susţinute cu maximă convingere. Azi vorbim despre firele monofilament.

Nu am inventat firul monofilament, dar am vândut mii. Am vorbit cu pescari despre fire. Tot cu mii. Concluzia mea după tot contactul ăsta pescăresc e că suntem un popor foarte tehnic, cu înclinaţii inginerești. Ne interesează specificaţiile.

Cei mai mulţi pescari români vor să știe „cât ţine firul?”. Nu dau în români, că nu doar la noi e așa. În domeniul ăsta al firelor se minte ca-n codru. Cu dedicaţie: de la pescari, pentru pescari! În afară, există azi câteva organizaţii care testează firele și bat obrazul producătorilor atunci când se sare calul. La noi nu. Încă se minte ca-n codru, chiar dacă nu prea mai avem codru.

Nu-mi place s-o zic, dar și pescarul vrea să fie minţit. Mă refer la cei mulţi, ăia care fac grosul vânzărilor în industrie. De la Revoluţie și până în zilele noastre, pe ei îi interesează cât ţine firul și câţi rulmenţi are mulineta.

Dacă nu vrei să fii ca ei trebuie să știi câteva lucruri despre firul monofilament. E evident că e elastic, iar asta îl face bun în lanseu, bun în pescuit, bun în lupta cu peștele, rău pentru simţuri și moderat la înţepare. Mie îmi place mult. Îl folosesc la clean, avat, știucă, somn, șalău și în aproape toate stilurile de pescuit la pește pașnic. Îmi place pentru că se comportă (cât se poate de) „natural” în apă.

Are în structură microbule de aer, de-aia tinde să plutească. Tot microbulele de aer îl dau de gol sub apă, îl fac vizibil. Când elimini microbulele de aer din ecuaţie ai un alt tip de monofilament căruia îi spui pompos fluorocarbon și-i pui un preţ prohibitiv. Marketing, nu alta! Pe lângă fluorocarbon (care e scufundător) există și variante scufundătoare de monofilament normal.

Când intră în contact cu lucruri scufundate, monofilamentul se comportă decent. Dacă materialul ce intră în compoziţia firului e „îndesat” și mai lipsit de microbule, atunci monofilamentul e mai puţin elastic și mai rigid. Și invers. Cu cât e mai puţin elastic, cu atât e mai bun când vine vorba de abraziune. De-aia fluorocarbonul e cel mai bun la asta, dar nici cu un mono bine ales (vezi cele de mai sus) nu mi-e rușine.

Când vine vorba de culoare, e transparent sau colorat. Variantele de mijloc intră tot în sfera marketing-ului. Mie îmi plac mai mult alea transparente, dar ia-o ca pe un moft personal. Pe o apă tulbure, caldă sau atunci când peștii se hrănesc frenetic nu contează ce variantă alegi. În rest, e cu schepsis. Vrei să-l vezi tu sau ţi-e frică să nu-l vadă ei? Asta e întrebarea la care trebuie să răspunzi.

Știind toate astea, când vei merge în magazin și vei lua o rolă în mână (alege totuși un producător consacrat!) gândește-te ce vrei de la fir. Ce particularităţi are apa sau locul în care vei pescui? Ce calităţi trebuie să aibă firul ăla ca să te ajute în pescuit? Citește informaţiile de pe etichetă, dar să ai în minte piesa celor de la Iris – „Să nu crezi nimic”. ? Le crezi doar dacă producătorul e japonez. Îl recunoști ușor: e modest (a se citi – sincer) și scrie totul cu trei zecimale. În rest testezi, empiric, atât cât se poate: elasticitatea, supleţea, rezistenţa la abraziune etc.

Îmi plac firele la fel de mult precum îmi plac jocurile de cuvinte. Îţi mărturisesc la final că nu a fost despre cum să alegi firul perfect, ci despre cum să alegi perfect firul. Asta pentru că firul perfect și atât, nu există. Există în schimb firul ideal pentru o anumită aplicaţie, pentru o situaţie dată. Așa trebuie să privești lucrurile.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.