Șalăi maneliști
E 5:30. Sună telefonul. Răspund și aflu că mijlocul nostru de locomoţie nu vrea să pornească. Probleme tehnice… Refuz să cred că trebuie să renunţăm la partida asta, ultima înainte de prohibiţie. În nici zece minute Fane, zis (nu degeaba…) Ingineru’, a rezolvat cazul. La ora șase am ieșit din Cluj, iar la opt eram pe malul lacului.
Discutăm cu localnicii și aflăm că ieri s-a prins. Deja informaţia e verificată jurnalistic, din două surse. Suntem optimiști. Vârâm catrafusele în barcă și ne lansăm la apă. Lacul e plin de pescari. E ca la mare. Ziua începe cu Irina Loghin, continuă cu Lady Gaga și atinge apogeul pe ritmuri de Guţă. În funcţie de zona în care ancorăm avem parte de cocteil-uri muzicale diferite. E un surround sound superb!
Suntem pescari de șalău, așa că începem cu jiguri. Apa e încă rece, iar șalăii sunt în perioada pre-reproductivă, dar aproape de cea reproductivă. Mizăm pe faptul că peștii au părăsit zonele adânci și s-au apropiat de maluri. Tatonăm pragurile și platourile cu adâncimi de până la trei metri. Schimbăm locuri, gramaje și gume, dar atacurile lipsesc.
Pe lacurile cu adâncimi mari am mai păţit asta, dar refuz sa trec pe vobler chiar dacă miroase a șalăi suspendaţi. Fane renunţă la soft-uri și face schimbarea. În scurt timp, punctează cu primul șalău al zilei. Amintindu-și de Ţaga lui și de începuturile spinning-ului clujean, Ingineru’ mai scoate un șalău. De data asta un exemplar mai îmbrăcat, venit tot la vobler.
Într-un final, schimb și eu, pe principiul „musai ca de voie bună”. Încep să prind. Scenariul e tras la indigo. Am trei atacuri în zece minute și scot trei șalăi. Masculii sunt intens pigmentaţi, dar nu sunt încă intraţi în boiște. Patrulează zonele de mal, suspendaţi undeva la un metru – un metru și jumatate de fund. Asta e perioada aia în care, dacă nu pui vobler, poţi să-i pierzi, să nu-i întâlnești.
Aventura continuă, transformând ziua într-una memorabilă. La jumătatea partidei, pe când manelele și mirosul de mititei deveniseră o ambianţă aproape digerabilă, un răcnet neobișnuit tulbură „liniștea” bălţii. Ciudăţenia se repetă cu o frecvenţă enervantă, făcându-ne să regretăm manelele. „Cineva” urlă pe mijlocul lacului. O fi vreun matol plecat la plimbare cu barca?!…
Căscăm bine ochii și identificăm sursa. Un cetăţean mai durduliu de felul său vâslește ritmic într-o canoe aflată la limita pescajului. Pe umărul său drept șade mândru un papagal imens care, din când în când, își varsă nemulţumirile pe limba lui. E foarte pornit și încheie mereu, foarte clar, cu reproșul: „…ești un papagal!” ?. În răstimpuri, stăpânul îl întărâtă cu câte-o întrebare și râde cu poftă. Și noi la fel. Scena e desprinsă din programele Animal Planet. Ne distrăm până când cei doi ies din raza noastră vizuală.
Ne amintim de șalăi și continuăm pescuitul. Din depărtare, se mai aude câte-un : „…ești un papagal!”…
Pe drum, rememorăm totul. Suntem obosiţi, dar e oboseala aia pe care n-o regreţi niciodată. Știţi voi care…De data asta, noi și șalăii am fost, fără voia noastră, maneliști. În numele papagalului, nu-mi permit să vorbesc.
P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.
Etichete:salau
Trackback de pe site-ul dvs.
cezar jeflea
| #
Salut Sorin,eu stiam ca nu-s dilau dar tu mi-ai confirmat,se uita ciudat la mine un baiat de la Lucki John cand am cumparat doua voblere si i-am spus ca-s pentru salaii de primavara-vara pe timp de noapte,sunt banditul de schimbul trei?
Reply
Sorin Tot
| #
Salut Cezar,
Când ştii sã dai (şi) la vobler eşti mai aproape de-a fi halãu decât dilãu…? dacã înţelegi ce vreau sã zic, banditule nocturn. ???
Reply
cezar jeflea
| #
Aprob pozitiv????
Reply
Taicu
| #
Niște papagali …..
Va pup !
Reply
Sorin Tot
| #
Şi noi pe tine, Taicule! ??
Reply
Alin Moise
| #
Fain papagal si eu l-am prins de cateva ori odată era ploaie sa vezi ce striga
Reply