Eram ancorat perfect pe structură și munca mi-era răsplătită ritmic cu câte un „ciocan” de care numai Stizostedion e capabil. Inelele Torzite tremurau, frâna mulinetei lucra impecabil…ce s-o mai lungesc – traiam visul oricărui pescar! Și totuși aveam o neliniște inexplicabilă…În mintea mea ticsită cu jiguri se auzea tot mai des vocea lui guturală și molcomă…După nenumărate partide dedicate șalăului n-am mai putut ignora chemarea somnilor. I-am căutat în vară pe barajele Oltului la clonc. I-am găsit doar pe cei mici, pe EL nu.

Când mă gândesc la somn mereu îmi răsună în minte cuvintele regretatului Marin Moraru…„conștient de forţa lui colosală” somnul va căuta mereu să se poziţioneze în așa fel încât să-și procure hrana cu consum minim de energie. Din lipsă cronică de știuci ardelenești (nu mârliţe), luna octombrie și prima jumătate a lunii noiembrie au devenit pentru mine foarte bune de somn. Nopţile mai reci din această perioadă concentrează peștele pradă și intensifică hrănirea tuturor răpitorilor. Somnii mei de toamnă se poziţionează pe locuri cu apă medie spre mare și structuri (praguri, copaci, betoane, barje, fragmente de meteorit ?). Locurile de acest tip atrag toamna o mulţime de plătici, scobari, morunași etc. Aaa…era să uit tocmai de avaţi…Grăsimea de somn cu solzi de avat se ţine! Pescuiesc de mic la avat și nu mi-a luat mult să înţeleg că locurile bune de avat sunt un magnet pentru somnii mari. Dacă găsești o astfel de zonă ai rezolvat doar jumătate de ecuaţie mustăcioasă fiindcă în orice loc bun de pescuit există o poziţie perfectă (un sweet spot, cum îi spun americanii). Un somn de doi metri nu are adversar în lumea subacvatică astfel că se va poziţiona întotdeauna perfect – în cel mai bun loc de ambuscadă. În pescuitul de toamnă marja de eroare e minimă. O nălucă ce trece la doi-trei metri de locul acela perfect va fi complet ignorată. Gama de năluci cu care somnii pot fi abordaţi e largă. Sunt însă și momente în care sunt suspect de selectivi pentru niște pești care, după parerea unora, nu văd și nu aud mare lucru. Eu spun că nu există pește care să audă și să vadă mai mult decât somnul având în vedere faptul că tot corpul lor e un uriaș set de receptori, un radar care în permanenţă scanează împrejurimile depistând până și cele mai mici mișcări, vibraţii și impulsuri electrice. Începând cu luna octombrie renunţ la voblere și caut somnii mari pescuind cu oscilante și soft-uri. Somn să fie!

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.