TotPescuit

Pistruiatul

V-am zis în tot-videoclipul zilei de joi (pe care îl găsiţi aici ) c-am așteptat cu nerăbdare deschiderea sezonului la păstrăv. M-am dus.

Pe vremea când pescuiam cu vargă de alun și aţă m-a dus tata pe un râu de munte din Moldova. Atunci am prins primii mei păstrăvi. Nu știam ce sunt, până atunci văzusem doar boișteni. Întâlnirea cu pistruiaţii m-a marcat. Felul în care luptau și coloritul lor special sunt două lucruri care mi-au rămas în minte până azi. Am învăţat să-i caut în bulboane, după bolovani, la cotituri.

Azi tot acolo îi caut. Mereu intru pe locuri de jos în sus. Păstrăvii îmi inspiră optimism. Poate pentru că privesc întotdeauna în amonte. Când ajung pe zone interesante stau aplecat sau chiar ghemuit. Nu risc să-mi vadă silueta, mai ales că-n ultima vreme sunt cam durduliu. Risc, în schimb, dureri de spate seara – asta da! – dar e un risc asumat.

Merg prin apă doar între locuri. Când ajung pe o zonă cu potenţial, dacă e posibil, ies pe mal. Dincolo de zgomotul făcut de cizme, valurile pe care le faci alertează peștii. Se zice despre clean că e vigilent. Păstrăvul e și mai și…

Pescuiesc locul la fel cum îl abordez – de jos în sus – cu lanseuri precise, la trei degete de malul opus. ? Când prinzi un păstrăv indigen, toată zona din aval de locul capturării e compromisă. De-aia nu mă grăbesc și nu merg direct în punctul cel mai frumos al bulboanei. O iau metodic, cu lanseuri din aproape în aproape.

Prima dată pun vobler sau rotativă, în funcţie de inspiraţia de moment. Cu momelile astea două îi prind pe indivizii ăia mai colerici, mai agresivi. Atenţia trebuie să fie maximă pe primele lanseuri. Atunci sunt șanse foarte mari să ai atac. Dacă nu-l am, schimb pe gumă. Pun o imitaţie de scorobete montată pe un jig bine ales. Ce înseamnă bine ales? Păi dacă reușești să pipăi (!) substratul cu el, fără să se oprească / agaţe în fiecare piatră, înseamnă că l-ai ales bine. Dacă nu, nu. La jig pescuiesc și între ape. Lansez în amonte și fac o derivă controlată.

Folosesc o lansetă foarte moale pe vârf și destul de aspră în rest. Fac asta ca să pot pescui corect toate tipurile de năluci. Pun pe tambur un fir fluorocarbon de 0,15 mm. Frâna mulinetei trebuie reglată perfect. Nu există pește în România (raportat la dimensiunea lui, bineînţeles!) mai spectaculos în luptă decât păstrăvul indigen. În câteva secunde îţi face sprinturi fulgerătoare, schimbări de direcţie, răsuciri, rostogoliri, scuturări din cap și sărituri în aer. E pur și simplu senzaţional! Pentru a face faţă, lanseta trebuie să fie suficient de moale, cârligul suficient de bun și frâna suficient de bine reglată. Astea sunt cele trei condiţii necesare și suficiente. Dacă nu le îndeplinești, ai șanse mari să-l scapi.

După o zi întreagă de mers pe maluri accidentate și prin apă (atenţie la pietrele alunecoase!) or să te doară toate. Dar nu va fi o durere pe care s-o regreţi. Dimpotrivă. Parcă și-acum am în ureche sunetul ăla de șuvoi perpetuu care mă liniștește și-mi curăţă mintea de impurităţi. Acolo îl găsesc pe el – pistruiatul.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

Etichete:

Trackback de pe site-ul dvs.

Comentarii (19)

  • Avatar

    dan chirosca

    |

    E si normal sa fie asa Sorin.Pistruiatul cel din filmul cu acelasi nume tot asa era,facea schimbari de directie si rostogoliri cu maiestrie.Cred din ce in ce mai mult ca ai sa intreci pe amandoi.Felicitari.Respect si Stima.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      ??
      Mulţumesc frumos. Numai bine! ?

      Reply

  • Avatar

    serban

    |

    Foarte frumoase cuvintele despre pastrav, bravo. Ar mai fi de spus cate ceva…in comparatia cu cleanul, totusi cleanul e mai sperios decat pastravul. Se poate prinde pastrav aproape de cizmele pescarului, dar niciodata clean…Si vorbiti nnu doar de oboseala ci si de riscuri. Pescarii de pastrav merg prin pustietati si dau si de Mos Martin (frica mea nr 1), de cate o vipera in bolovanisuri sau cuib de viespi, de caini ciobanesti nemilosi…riscurile de accidentari sunt cele mai frecvente, in apa aceea plina de bolovani lunecosi. Si mai e ceva – nuy cred ca o lanseta fie si foarte buna ajunge pentru toate tipurile de naluci in toate raurile cu pastrav. Daca e buna pt linguri rotative nu cred ca e prea buna pt gume…Eu mai caram cate doua, una in ruscac si una in mana dar e greu in ranita deja prea aglomerata, pentru o zi de mers pe munte. Pentru dat la linguri am o lanseta Shimano de 1.80 iar pt gume una de 2.40 mult mai sensibila la varf. Dar nu sunt telescopice si e greu sa le car cu mine pe amandoua pe apa….nu mai zic ca si mulinetele sunt doua, in caz ca se defecteaza una. Asa ca ajung sa am vreo 8 kg in rucsac. Miracol ca pic in apa rece atat de rar, nu?))) Fir intins, Doamne ajuta!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mersi pentru mesaj! Se vede cã trăieşti pescuitul la pãstrãv! ?
      Eu nu pot sã iau mai mult de o lansetã şi o cutie (micã!) de nãluci cu mine. Refuz sã car mai mult!?
      Cât despre pericole…e mai periculos pe strãzile patriei decât în pãdure. Garantez. Dar asta nu înseamnã cã nu ne protejãm cât se poate! Grijã la Moş Martin şi fir întins! ? Doamne ajutã!

      Reply

  • Avatar

    Aron

    |

    Bravo Sorine! Cel mai fain articol, de până acum. Mi-a mers direct la corason.❤ Există riscul, ca eu să fiu puțin subiectiv, pt că păstrăvul e feblețea mea, dar articolul e f bun…, mișcă. ??
    Tine-o tot așa, ești bun in ceea ce faci!?

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mersi frumos pentru aprecieri, Aron! ??
      Mã bucur cã te-am uns pe corason! ??

      Reply

  • Avatar

    Liviu

    |

    Cum reglezi mulineta Sorine. Eu am ratat cativa pastravi mari si banuesc ca e mulineta de vina.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Salut Liviu, încerc sã-ţi dau un reper: dupã ce se îndoaie vârful moale al lansetei şi începe puţin sã se încarce partea mai rigidã, acolo începe sã-mi lucreze frâna. Sper cã am explicat suficient de plastic. O searã bunã!

      Reply

      • Avatar

        serban

        |

        Cred ca pe malul apei se poate testa frana cam asa: se pune mulineta pe lanseta si se trece firul prin inele apoi se pune o lingura cu ancora la capat. Se infige ancora intr-o creanga de brad (sau ce copac ori tufa e pe mal) si se trage incet pana cand se tensioneaza varga si incepe mulineta sa cedeze fir. Eu alta metoda nu imi pot imagina…unii vin cu dinamometre dar parca nu e ceva prea adaptat.

        Reply

      • Avatar

        Liviu

        |

        Multumesc

        Reply

  • Avatar

    cezar jeflea

    |

    Foarte bun articol,foarte bune si comentariile,fire intinse colegi,sa auzim de bine!

    Reply

  • Avatar

    Dorin Tudoreanu

    |

    Excelent articolul, felicitări! Se,,simte,, din cuvinte ca sunteți un împătimit al pescuitului și va mulțumesc ca ne împărtășiți și noua din vibrația lansetei dvs, cuvintele frumoase, pline de emoția întâlnirii cu natura sălbatică și cu Maria sa PESTELE!

    Reply

  • Avatar

    Serban Alexandru

    |

    Salut,articol nota 10,sfaturi nota 10 ,aplicatia functioneaza la fel,excelent,felicitari si astept articolele tale fascinante si sfaturile punctate perfect!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulţumesc pentru apreciere. Te salut!?

      Reply

Lasă un comentariu