Câta ghinion
Când vine vorba despre pescuit, nu prea cred în noroc. V-am spus cum stă treaba cu norocul începătorului aici. S-ar putea să cred în ghinion pescăresc.
De multă vreme îmi doresc să plec la Dunăre. Mi-e dor s-o văd cum curge. Când stau pe malul ei, simt că totul e posibil. Nu degeaba a dat naștere atâtor povești și pasiuni.
Pe când să plec s-o văd, a venit frigul ăla crunt. După el au venit vânturile. Am hotărât să plec imediat după ele, ca să nu mă prindă viitura pe malul apei. În mintea mea, o zi și jumătate – două de pescuit tot trebuia să prind. Dunărea vine de departe, nu? Și-am plecat.
Gazdă mi-a fost un prieten, guru al pescuitului în zonă. Pe drum visam șalăi mari sau mulţi. Ajungem. Eee, acum începe partea interesantă. Punem catrafusele în barcă pe-o ploaie mocnită. Nu se grăbește să cadă. Vrea să ne ude în ritmul ei. E mai rău decât prognozele, dar cu natura nu te pui. Oricum, șanse să ne ude moralul nu are că suntem amândoi niţel nepescuiţi.
Eram gata să pornim motorul, dar motorul nu e gata să pornească. Îl luasem de pe drum, proaspăt reparat de un specialist dunărean. Dăm jos capacul și ne etalăm, pe rând, cunoștinţele de mecanică. Bujie, alimentare, șoc – le verificăm pe toate și, într-un final, îi dăm de cap. Pornim și nimic nu ne mai poate opri.
Apa e pișcată, dar în limite normale. Peste o oră era deja mult mai tulbure, iar peste două eram înconjuraţi de bușteni. Privesc spre mal să mă asigur că nu sunt pe vreun râu de munte – numai alea se tulbură în 30 de minute…Unde mai pui că se pornește și-un vânticel de Dunăre – tot neanunţat de prognoze. Ieșim la mal.
Toată apa aia nouă e apă de zăpadă. Spuma de bușteni și gunoaie e bonus. Continuăm să pescuim de pe mal și acoperim toată Clisura. Nimic. Seara vine ca o binecuvântare. Ne refugiem la o pensiune cu iz sârbesc și dormim un somn fără vise.
Cafeaua de dimineaţă ne prinde pe mal. Dunărea e mai urâtă decât o lăsasem. Ar fi perfectă de somn dacă ar avea câteva grade în plus, dar nu are. E mai aproape de minus…Nu renunţăm. Pescuim de pe mal cu convingere, ca și când apa ar fi perfectă pentru șalău. Nimic.
Disperarea ne împinge spre locuri din ce în ce mai grele, cu stânci modelul capră neagră. Într-un astfel de loc, alunec pe-o stâncă și cad spre băţul meu preferat, ce nu se mai produce. Instinctul de conservare e sub lanseta aia, așa că (nu știu cum!) reușesc să n-o rup, dar lovesc genunchiul și mâna. Mă aleg cu o dublă fractură de deget la mâna stângă. După ghips, cădem de acord că Dunărea, în halul în care arată, nu mai e o opţiune.
A treia zi, am ieșit pe lac. Nu știu de ce, dar nu dormisem așa de bine, iar lucrurile simple (nodurile, mulinatul etc.) nu mai erau banalităţi. Cu o zi înainte ieșiseră niște prieteni (cu ceva rezultate), iar apa era de-un verde ce te facea să visezi. Perfectă! În ziua în care am pescuit noi, nu mai era verde. Crescuse cu vreo 30 de centimetri și se tulburase. Nu înţeleg nici acum de ce (?!), dar nu eram afectaţi – pescuiam cu încredere. A fost teribil de greu, dar am prins „câta” șalăi (așa se zice în zonă).
În drum spre casă am luat și-o amendă. Eu iau una la doi-trei ani.
Cred c-am avut „câta” ghinion.
P.S. 1 Câta = vorbă faină de origine bănăţeană. Se poate folosi și serios, și în glumă. Poate să însemne și mult, și puţin. ?
P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.
Etichete:salau
Trackback de pe site-ul dvs.
cezar jeflea
| #
Buna dimineata Sorin,prevad ca legi de o carte buna,succes!☺
Reply
Sorin Tot
| #
‘Neaţa, Cezar!
?? Se adunã, se adunã…
Mulţumesc frumos.?
Reply
Pescar
| #
Rar mi se-ntampla sa citesc un articol cap-coada. Foarte rar. Atat de rar incat… ai prins ideea. La tine insa-i altceva; nu-mi amintesc sa fi inchis vreodata pagina inainte de a savura si ultimul punct.
Reply
Sorin Tot
| #
Rar mi se-ntâmplã sã primesc un comentariu pe care sã-l savurez cap-coadã. Atât de rar încât…ai prins ideea.?
Mulţumesc!
Reply
Andrei
| #
Chiar că câta ghinion! Dar asta este, e primăvară, așa că deghipsare grabnică! Vin ele și vremurile bune! 😉
Reply
Sorin Tot
| #
Mersi!
Fir întins, Andrei!??
Reply
Andrei
| #
Multumesc mult! Fir intins!
Reply
Sorin
| #
Păi bine …vii in zona si nu zici nimic ? 🙂
Reply
Sorin Tot
| #
? Tizule, Sorin şi mai cum?…sau o poreclã, ceva….?
Reply