E dușmanul vizibil. Acţionează la lumina zilei. E cel de care te lovești zi de zi pe apă. De-aia îl detești. De-aia îl arăţi cu degetul. Știu că nu-l suporţi pe cel care ţine pește sub măsură sau peste limita legală. El e sacoșarul, un braconier. Sunt de acord cu tine – trebuie civilizat cu forţa. Nu știu ce părere ai tu, dar mie nu-mi place să dau la gingirică, nici la boarţă. Tocmai de-aia îţi propun ca după ce-l mazilim legal pe el, pe sacoșar, să mergem la un pescuit de pește mare. Vreau să prindem rechini. Să vedem cum e rechinul în drill.

Am pretenţia că nu sunt un pescar amator. Înainte să-ţi lansez invitaţia, mi-am făcut temele. Deși sunt unii care vânează și ziua, rechinii prezenţi în apele noastre sunt preponderent nocturni. Vorba aia – ca hoţii. Poate de-aia nu prea i-ai întâlnit. Nu i-ai văzut pe apă așa cum l-ai văzut pe sacoșar. Ai zice că sunt invizibili. Vizibile sunt doar urmele pe care le lasă pe Mureșul, Prutul, Oltul, Dunărea și Delta noastră.

Nu știu cum e la voi, dar eu când merg la pescuit noaptea nu-mi iau lanterna cu mine. Nici măcar de-aia cu lumină roșie. Nu mi-e că sperie peștii…În zona mea, dacă bag un bec în apă – se aprinde. Am auzit că e de la rechini. Produc mai mult curent electric decât ţiparii. Și au sacoșa puţin mai mare decât sacoșarul. Tragic e că peștele nu fuge de curent. Îl caută. Se duce la el. Și mai tragic e că rechinul nu are sânge rece, ca ceilalţi pești. Are metabolism accelerat și iese la curentat des.

Studiindu-i comportamentul, am realizat că rechinul din apele noastre e un animal foarte deștept. Nu mai stă la pândă. Nu-și surprinde prada prin viteză. Când nu se folosește de curent, dă la plasă. Cu ochiuri mici. Când prinzi în Deltă sau aiurea numai mârle, să știi că a trecut pe-acolo. Pune ceva mare! Poate-l iei!…

Deși…dacă aș fi în locul tău, aș da cu icre. Ca la somon. Din observaţiile mele, preferă icrele de știucă. Pui un castron de icre la buza stufului și îl aștepţi să vină. Ai încredere în mine, că știu ce spun! Fă cum ţi-am zis.

Rechinul nostru e super adaptabil. S-a aclimatizat foarte bine la noi. Îl găsești din Deltă până pe râurile de munte. E atât de adaptabil încât poate trăi o vreme și pe uscat. Am reușit să cipez odată unul și l-am urmărit până pe treptele unui Minister. Dup-aia am pierdut semnalul. Se întâmpla pe sfârșit de februarie…În anul ăla, ca un făcut, n-a fost prohibiţie la știucă și au mâncat rechinii icre de Esox pe săturate. S-au făcut mari.

M-am interesat dacă mai dă cineva după rechin la noi în ţară. Vroiam să fac un schimb de experienţă. Există unii prin Bacău care îi pescuiesc de ceva vreme. Au poze pe net cu trofeele. E plin Facebook-ul de ele. Pescarul lor șef a zis flegmatic într-o zi că lupta împotriva rechinilor nu se duce din spatele tastaturii. Eu îi admir munca, dar nu-l cred. Cred că, în era noastră, din spatele tastaturii începe. Pentru o vânătoare eficientă de rechin îţi trebuie mobilizare și un plan naţional în sensul ăsta. Nu e o problemă pe care s-o poţi rezolva punctual, local și-n bătătură. Poate de-aia au apele din zonă încă infestate, deși pescuiesc de câţiva ani buni.

În fine, dacă aș fi un trendsetter în materie de pescuit, aș zice că anul ăsta e cool să dăm după rechin. Pune-ţi echipamentul greu și fir gros. Cel mai gros pe care îl găsești. Pune strună metalică, nu de fluorocarbon, că nu ţine. Gafă pun eu, că nu facem catch & release de data asta. Am auzit că e tare rău în drill și face niște lumânări de neuitat!

Un singur lucru mă îngrijorează când mă gândesc la vânătoarea noastră de rechini. Nu prea are dușmani naturali. Nici măcar la japcă nu se dă după el. Probabil că are pielea tare groasă. Altfel nu-mi explic…Mă gândesc să nu cumva să fie specie protejată! Așa pare. Deși e clar specie invazivă, mi se pare că sunt mai ocrotiţi decât lostriţa!…

Am văzut că lumea are nevoie de un dușman vizibil. Așa e ea. Îi trebuie ceva palpabil. Vă invit să dăm anul ăsta împreună la rechini. Vă asigur că există. Dacă reușim să-i prindem și avem prohibiţie pe bune și la timp în România, vă promit că în 3 ani se face pește pentru toţi. Parol!

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

Fotografii: Totpescuit.ro și Andy Arif (Pescuitul pentru toţi)