TotPescuit

Arhiva Autorului

Chemarea somnilor

Eram ancorat perfect pe structură și munca mi-era răsplătită ritmic cu câte un „ciocan” de care numai Stizostedion e capabil. Inelele Torzite tremurau, frâna mulinetei lucra impecabil…ce s-o mai lungesc – traiam visul oricărui pescar! Și totuși aveam o neliniște inexplicabilă…În mintea mea ticsită cu jiguri se auzea tot mai des vocea lui guturală și molcomă…După nenumărate partide dedicate șalăului n-am mai putut ignora chemarea somnilor. I-am căutat în vară pe barajele Oltului la clonc. I-am găsit doar pe cei mici, pe EL nu.

Când mă gândesc la somn mereu îmi răsună în minte cuvintele regretatului Marin Moraru…„conștient de forţa lui colosală” somnul va căuta mereu să se poziţioneze în așa fel încât să-și procure hrana cu consum minim de energie. Din lipsă cronică de știuci ardelenești (nu mârliţe), luna octombrie și prima jumătate a lunii noiembrie au devenit pentru mine foarte bune de somn. Nopţile mai reci din această perioadă concentrează peștele pradă și intensifică hrănirea tuturor răpitorilor. Somnii mei de toamnă se poziţionează pe locuri cu apă medie spre mare și structuri (praguri, copaci, betoane, barje, fragmente de meteorit ?). Locurile de acest tip atrag toamna o mulţime de plătici, scobari, morunași etc. Aaa…era să uit tocmai de avaţi…Grăsimea de somn cu solzi de avat se ţine! Pescuiesc de mic la avat și nu mi-a luat mult să înţeleg că locurile bune de avat sunt un magnet pentru somnii mari. Dacă găsești o astfel de zonă ai rezolvat doar jumătate de ecuaţie mustăcioasă fiindcă în orice loc bun de pescuit există o poziţie perfectă (un sweet spot, cum îi spun americanii). Un somn de doi metri nu are adversar în lumea subacvatică astfel că se va poziţiona întotdeauna perfect – în cel mai bun loc de ambuscadă. În pescuitul de toamnă marja de eroare e minimă. O nălucă ce trece la doi-trei metri de locul acela perfect va fi complet ignorată. Gama de năluci cu care somnii pot fi abordaţi e largă. Sunt însă și momente în care sunt suspect de selectivi pentru niște pești care, după parerea unora, nu văd și nu aud mare lucru. Eu spun că nu există pește care să audă și să vadă mai mult decât somnul având în vedere faptul că tot corpul lor e un uriaș set de receptori, un radar care în permanenţă scanează împrejurimile depistând până și cele mai mici mișcări, vibraţii și impulsuri electrice. Începând cu luna octombrie renunţ la voblere și caut somnii mari pescuind cu oscilante și soft-uri. Somn să fie!

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

Chemarea Somnilor
Chemarea Somnilor
Chemarea Somnilor
Chemarea Somnilor
Chemarea Somnilor

Avat – anatomia atacului ( Ⅰ )

Cunoaşterea şi înţelegerea avatului sunt două aspecte ce prezintă interes pentru orice pescar plecat în căutarea tarponilor mioritici. După mine, accentul ar trebui să cadă pe anatomia atacului. Nu cred că putem vorbi despre un atac standard al avatului dar, bazându-ne pe observare şi experienţă personală, găsim totuşi nişte repere în încercarea de a înţelege lucrurile ce se petrec dincolo de oglinda apei. Astfel, putem vorbi despre mai multe tipuri de atac:

-Atacul singular-

E o situaţie des întâlnită atunci când se pescuieşte în aval de un obstacol submers (copac prăbuşit, bolovan etc.). Prin natura sa, un astfel de loc oferă peştilor-pradă hrană şi adăpost din calea curentului, motiv pentru care e vizitat cu regularitate de către răpitori. După cum am spus, la un moment dat are loc un singur atac, fără a exclude posibilitatea repetării sale în timp. Al doilea atac va veni, exact în acelaşi loc, după o perioadă de pauză în care obleţii se vor regrupa în cârd. Atacul vine din spate sau din lateral, fiind de cele mai multe ori violent. E evident că avatul nu e un maestru al camuflajului, însă are viteza de partea sa. Răpitorul are o singură ocazie, astfel că se avântă cu cea mai mare viteză în banc şi recurge la orice mijloace pentru a-şi atinge scopul, inclusiv la lovituri cu coada ori cu botul. Palmele trase obleţilor nu sunt pe post de corecţie ci au darul de a-i dezorienta, încetinindu-le cu o fracţiune de secundă reacţia. Loviturile cu botul sunt caracteristice avaţilor cu personalitate, fiind practicate mai rar de către juniori. Eu le văd ca pe nişte tatonări, jumătăţi de atacuri ce se lasă cu înţepări superficiale. Nu am fost niciodată mulţumit de felul în care sunt ascuţite triplele ce armează nălucile din comerţ pentru că în pescuitul avatului jumătăţile de măsură nu sunt o opţiune. Numai un vârf foarte bine ascuţit poate aduce la mal un avat înţepat în urma unei tatonări. Ascuţirea manuală a triplelor poate fi o soluţie. Cu siguranţă nu putem atinge astfel perfecţiunea, dar eu cred că orice îmbunătăţire adusă e un pas înainte.

Soarta oricărui atac depinde de un cumul de factori. Din păcate pentru avat şi din fericire pentru noi şi obleţi, reuşita sa atârnă de un fir de păr. Se întâmplă des ca avatul să rateze prada. Până când primii obleţi vor apărea la locul faptei, e pauză. Avem suficient timp pentru analize, interpretări şi concluzii. După pauză, e important ca năluca să aterizeze fix în locul în care va avea loc lovitura. Pescarii buni de avat au înţeles să nu pescuiască în intervalul dintre două atacuri, din două motive: pentru că experienţa le-a dovedit că aceasta e o perioadă sterilă din punct de vedere al capturilor şi pentru că avaţii nu suportă prea bine bombardamentul cu năluci.

Va urma…

Avat Anatomia Atacului
Avat Anatomia Atacului
Avat Anatomia Atacului
Avat Anatomia Atacului
Avat Anatomia Atacului