TotPescuit

Postări etichetate ‘stiuca’

Scrisoare către Delta Dunării

Dragă Delta Dunării,

Acum că ai scăpat de mine, undiţarul, sper că te simţi mai bine și că deja ești în refacere. Au zis unii că-ţi vreau răul, că nu-mi pasă de știucile tale și că sunt doar un fomist ce-și urlă necazul. Să nu-i crezi! Să le pese tuturor de tine și de esocidele tale numai atât cât îmi pasă mie. Asta îţi doresc.

Despre mine, află că sunt bine. N-am mâncat nicio știucă anul ăsta – așa cum ţi-am promis. Nici n-o s-o fac. Ba mai mult…dacă m-am lăsat de știuca, promit să mă dezic de usturoi! N-are niciun rost să mai tragem de relaţia asta bolnăvicioasă. Gata cu respiraţia urât mirositoare.

Te rog să-l saluţi pe Guvernatorul tău din partea mea. Sunt câţiva trepăduși care spun că am ceva personal cu el. Departe de mine gândul. Nu-i vreau nici funcţia și nici lansetele de baitcast.

Ce vreau în schimb, e să profităm de el. Maxim! Să profităm de faptul că, pentru prima dată după Revoluţie, pe fotoliul ăla politizat șade un pescar. Nu un politruc, nu un profitor de carieră, nu unul care habar nu are ce e pescuitul românesc și Delta Dunării. Guvernatorul tău de azi e unul de-al nostru. Vreau să se comporte ca atare. De-aia n-o să fiu blând cu el. De-aia am așteptări. Pentru că știe care sunt durerile tale și-ale noastre. Niciodată tu (Delta Dunării) și pescuitul din România nu aţi avut o asemenea șansă. Eu spun că nu trebuie ratată.

Data viitoare când vorbești cu el, spune-i te rog să te scape de plăsari, că te seacă. Vreau să văd săptămânal, din trei în trei zile sau zilnic grămezi de braconieri prinși. Vreau să văd munţi de scule. Să nu fie niciun moment de liniște. Știi cât? Până când nu va mai fi „cu suspendare”. Fii fără grijă Deltă, momentul ăla va veni!

Spune-i te rog să te scape de electricieni, că noaptea poţi să asiguri iluminatul Milelor cu bateriile de pe apă. Și mai spune-i să-ţi protejeze icrele, că ăla e viitorul tău. Dacă nu poate, și e singur, să ne ceară ajutorul, că astea sunt cauze nobile! Spune-i să nu se mai lupte cu undiţarii și să aleagă o ţintă mai mare, care să ne unească, nu să ne dezbine. Are puterea și obligaţia să o facă.

Cu tine, Delta Dunării, poate începe schimbarea la faţă a pescuitului românesc. De-aia urlu! Pentru că nu putem rata momentul ăsta crucial. Cine știe când și dacă ne vom mai întâlni cu el vreodată…

Ășa cum le așază viaţa, nu le așază nimeni, Deltă. Înainte să-ţi fie stăpân, Guvernatorul avea o revistă. I-a pus sloganul – „Fără plase”. Ei bine, asta vreau și eu – Fără plase! – și la propriu, și la figurat!

Dragă Deltă, să știi că n-o să semnez scrisoarea asta. O las anonimă nu pentru că mi-e rușine de ce-am scris, ci pentru că am sentimentul că nu sunt singurul care gândește așa.

Aștept cu interes răspunsul tău și-ţi doresc ce-mi doresc și mie: să fie pește!

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

Cum să alegi firul perfect – monofilamente

Dacă începi subiectul ăsta într-un grup pescăresc ai șansa să nu mai pleci de acolo viu. Câţi pescari, atâtea păreri susţinute cu maximă convingere. Azi vorbim despre firele monofilament.

Nu am inventat firul monofilament, dar am vândut mii. Am vorbit cu pescari despre fire. Tot cu mii. Concluzia mea după tot contactul ăsta pescăresc e că suntem un popor foarte tehnic, cu înclinaţii inginerești. Ne interesează specificaţiile.

Cei mai mulţi pescari români vor să știe „cât ţine firul?”. Nu dau în români, că nu doar la noi e așa. În domeniul ăsta al firelor se minte ca-n codru. Cu dedicaţie: de la pescari, pentru pescari! În afară, există azi câteva organizaţii care testează firele și bat obrazul producătorilor atunci când se sare calul. La noi nu. Încă se minte ca-n codru, chiar dacă nu prea mai avem codru.

Nu-mi place s-o zic, dar și pescarul vrea să fie minţit. Mă refer la cei mulţi, ăia care fac grosul vânzărilor în industrie. De la Revoluţie și până în zilele noastre, pe ei îi interesează cât ţine firul și câţi rulmenţi are mulineta.

Dacă nu vrei să fii ca ei trebuie să știi câteva lucruri despre firul monofilament. E evident că e elastic, iar asta îl face bun în lanseu, bun în pescuit, bun în lupta cu peștele, rău pentru simţuri și moderat la înţepare. Mie îmi place mult. Îl folosesc la clean, avat, știucă, somn, șalău și în aproape toate stilurile de pescuit la pește pașnic. Îmi place pentru că se comportă (cât se poate de) „natural” în apă.

Are în structură microbule de aer, de-aia tinde să plutească. Tot microbulele de aer îl dau de gol sub apă, îl fac vizibil. Când elimini microbulele de aer din ecuaţie ai un alt tip de monofilament căruia îi spui pompos fluorocarbon și-i pui un preţ prohibitiv. Marketing, nu alta! Pe lângă fluorocarbon (care e scufundător) există și variante scufundătoare de monofilament normal.

Când intră în contact cu lucruri scufundate, monofilamentul se comportă decent. Dacă materialul ce intră în compoziţia firului e „îndesat” și mai lipsit de microbule, atunci monofilamentul e mai puţin elastic și mai rigid. Și invers. Cu cât e mai puţin elastic, cu atât e mai bun când vine vorba de abraziune. De-aia fluorocarbonul e cel mai bun la asta, dar nici cu un mono bine ales (vezi cele de mai sus) nu mi-e rușine.

Când vine vorba de culoare, e transparent sau colorat. Variantele de mijloc intră tot în sfera marketing-ului. Mie îmi plac mai mult alea transparente, dar ia-o ca pe un moft personal. Pe o apă tulbure, caldă sau atunci când peștii se hrănesc frenetic nu contează ce variantă alegi. În rest, e cu schepsis. Vrei să-l vezi tu sau ţi-e frică să nu-l vadă ei? Asta e întrebarea la care trebuie să răspunzi.

Știind toate astea, când vei merge în magazin și vei lua o rolă în mână (alege totuși un producător consacrat!) gândește-te ce vrei de la fir. Ce particularităţi are apa sau locul în care vei pescui? Ce calităţi trebuie să aibă firul ăla ca să te ajute în pescuit? Citește informaţiile de pe etichetă, dar să ai în minte piesa celor de la Iris – „Să nu crezi nimic”. ? Le crezi doar dacă producătorul e japonez. Îl recunoști ușor: e modest (a se citi – sincer) și scrie totul cu trei zecimale. În rest testezi, empiric, atât cât se poate: elasticitatea, supleţea, rezistenţa la abraziune etc.

Îmi plac firele la fel de mult precum îmi plac jocurile de cuvinte. Îţi mărturisesc la final că nu a fost despre cum să alegi firul perfect, ci despre cum să alegi perfect firul. Asta pentru că firul perfect și atât, nu există. Există în schimb firul ideal pentru o anumită aplicaţie, pentru o situaţie dată. Așa trebuie să privești lucrurile.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

Cum se face peștele

Inspirat de celebra emisiune ce rulează pe Discovery, am zis că ar fi interesant de văzut cum se face peștele ăla care ne ajută an de an să ne trăim pasiunea.

Nu e pescărească, prima se reproduce știuca. O face în general în februarie, dar în lumea apelor totul depinde de temperatură. Știuca e la fel de vicleană în icră, cum e la buza stufului. Depune devreme ca să aibă progeniturile ei un avans în faţa celorlalte specii. Ce se naște din știucă, pește visează. Când nu iau calea maionezei, din sutele de mii de icre ies frumoasele alea cu bot de raţă ce se mănâncă între ele.

Urmează bibanul și-apoi avatul, în mod normal în martie, hai început de aprilie. Bibanoaicele sunt dispuse să depună oricum și oricând. Trebuie doar să le sune ceasul biologic. Avaţii în schimb, au nevoie de curent puternic și pietriș. Acolo le place să-și planteze sămânţa. O primăvară călduroasă cu ape nu foarte mari ar fi perfectă pentru Aspius. Interesant e faptul că prohibiţia generală îi prinde pe avaţi depuși și-n plin sezon de vânătoare…ghinion legislativ, nu alta!

În calendarul pescăresc, aprilie cade în zodia șalăului. Când temperatura apei ajunge la 8-10 grade Celsius, masculii de șalău simt că e momentul să se retragă spre maluri. Nerăbdători și intens pigmentaţi, aceștia elimină feromonii meniţi să ghideze femelele spre locul de întâlnire. După reproducerea propriu-zisă, femelele fac doar figuraţie. Laudele și greutăţile cad, deopotrivă, pe dorsalele masculilor. Ei sunt cei ce-și apără ponta livrând intrușilor atacul ăla cu gust metalic. Lăsat fără santinelă, cuibul e condamnat la pieire.

La rând e somnul. Reproducerea lui are loc în mai-iunie, în funcţie de vreme. Și de data asta, masculii se ocupă de tot. Amenajează zona de depunere și păzesc icrele până eclozează larvele. O singură femelă adevărată de somn poate depune suficient de multe icre pentru a popula un segment de râu sau un lac de dimensiuni medii. Din fericire, natura a înzestrat-o cu icre toxice, altfel ar fi suferit și ea ca știuca deltaică…

După somn vin toţi ceilalţi, în frunte cu crapul. Cred că niciunul dintre noi nu e străin de bătaia crapilor în stuf. N-ai cum să ratezi așa ceva. Doi sau mai mulţi masculi flanchează o ditamai femelă. O presează insistent până-și ating scopul.

Câteva lucruri se văd cu ochiul liber, chiar și neformat:

Peștii noștri se reproduc din ce în ce mai devreme. Știuca nu mai depășește stadiul de mârliţă, iar carasul depune imediat după ce iese din icră. Exagerez…dar e o consecinţă a presiunii la care sunt supuși, o formă de adaptare.

Peștii noștri nu se reproduc la fel în fiecare an. Un an e mai bun pentru șalău, altul e mai bun pentru crap ș.a.m.d. Fiecare specie are suișuri și coborâșuri.

Peștii noștri nu se reproduc toţi deodată. Mă refer la indivizii aceleiași specii. Reproducerea are loc în valuri. Și asta e o adaptare. Dacă vine un frig neașteptat (vezi anul ăsta) sau o altă schimbare bruscă, nu se pierde o generaţie de pești. Se pierde doar o parte din întreg.

Prima dată a fost icra. Dup-aia peștele. Trebuie să-i grijim în perioada următoare. Asta dacă vrem să-i mai avem. Dacă nu, e cum a zis un cititor de-al meu – noi nu suntem pregătiţi să avem pești.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

8 Lucruri pe care să nu le faci când ai o mulinetă

Am pescuit cu sute de pescari. Am vorbit cu mii de pescari. Astea sunt lucrurile mai puţin bune pe care le-am văzut pe apă sau pe uscat:

1. Nu pune fir în exces pe mulinetă. Motivele sunt evidente – vei face peruci. Monofilamentul vorbește. Îţi spune când ai întrecut măsura. Când pui prea mult monofilament pe mulinetă încep să sară spire de pe tambur. Dă puţin înapoi și renunţă la firul ăla în plus. Multifilamentul e pervers. Nu-ţi spune nimic. Tace mâlc și-ţi face direct perucă. Lasă-ţi o mică marjă. Decât „exces de perfecţiune”, mai bine câţiva metri de fir în minus pe tambur.

2. Nu pune multifilamentul direct pe tambur fără să-l asiguri cu o bandă de izolat. S-ar putea să ţi se învârtă tot firul de pe tambur la primul contact cu un pește mai îmbrăcat sau c-o agăţătură. Nu zic să nu dai fir, dar să nu exagerăm. ?

3. Nu pune monofilament sub multifilament ca material de umplutură. Asta doar dacă ești chiţibușar și te interesează greutatea mulinetei și a ansamblului în general (!). Eu sunt. Pun multifilament ieftin sub multifilamentul scump și câștig câteva grame. De pierdut, nu pierd nimic.

4. Nu pune fir netensionat pe mulinetă. Asta e valabilă și pentru monofilament și pentru fir textil. Monofilamentul e ca un ardelean, de-aia îmi place atât de mult. E blând, e permisiv și înţelegător. Iartă și tolerează multe. Firul multifilament nu e așa. Pe lângă faptul că e scump e și irascibil. Trebuie tensionat bine (!) atunci când e așezat pe tambur. Altfel, în momentul în care va fi sub tensiune pe apă (pește sau obiect acvatic neidentificat), firul se va „îngropa în tambur”. Dacă ai păţit asta, înseamnă că nu l-ai tensionat suficient în momentul în care ai umplut tamburul.

5. Nu trage peștele spre tine doar din mulinetă. Ăsta e un abuz pe care îl văd frecvent pe apă. Poate adrenalina secretată în momentele alea e de vină…Dacă ne-am luat lansete, zic să le și punem la treabă. Folosește mai mult lanseta în lupta cu peștele. Din mulinetă recuperezi doar firul câștigat.

6. Nu încerca să scapi de agăţătură folosindu-te de mulinetă. Aici nu mai e vorba de adrenalină, că agăţătura nu mișcă (dacă e de-aia care mișcă – felicitări! ?). Dintre toate jignirile pe care le poţi aduce unei mulinete, asta îi pică cel mai prost. Fă cumva și trage doar de fir. Menajează mulineta.

7. Nu declanșa pick-up-ul mulinetei din angrenaj. Mai pe românește – după ce ai lansat pune la loc pick-up-ul cu mâna. Pe lângă faptul că se încadrează la figuri pescărești are și dezavantaje practice. Primele spire puse pe mulinetă după o astfel de manevră sunt puse detensionat și dezordonat. Uneori (nu rar !) rămâne o spiră care trece peste buza tamburului. Necaz scrie pe tine. Dacă ai făcut până acum treaba asta, oprește-te. Multe din perucile pe care le-ai făcut, de-acolo ţi se trag. Dacă pui de-acum încolo pick-up-ul cu mâna, putem să bem ceva împreună, să sărbătorim. Dacă nu, e musai să-ţi comanzi o apă plată cu lămâie.

8. Nu fă singur service / reparaţii mulinetei decât atunci când ești pregătit (informaţii + aptitudini) să o faci. Dacă are „baie de ulei”, nu lua lucrul ăsta la propriu. Nu-i fă baie cu ulei. Dacă nu te pricepi, vezi doar de galet și lasă-l pe unul care se pricepe să facă restul.

Poate mai sunt și altele, dar nu-mi vin în minte. N-o să le numesc greșeli ca să nu supăr pe nimeni. Repetate, toate astea strică puţin din mulinetă, din fir și din plăcerea pescuitului.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

Triunghiul bermudelor

Sub gheaţă poate fi călduţ uneori. Cu sau fără stratificare termică, sub gheaţă te poţi baza pe o oarecare constanţă. Iarna, peștilor le place constanţa, previzibilul. Dezgheţul de care am avut parte anul ăsta a fost unul mincinos, venit prea devreme. Unde mai pui că ne-a trimis nen-tu’ Putin și un vânticel siberian ce-a făcut mai mult rău decât bine. Știi la ce mă refer. Pe vremuri de-astea numai în piele de pește să nu fii. Cine știe ce-o fi în sufletul lor?…Decât un dezgheţ prematur, mai bine o gheaţă subţire. Întotdeauna.

Incursiunea în copilărie de data trecută mi-a făcut o poftă teribilă de pescuit. De pescuit copilăros. De-ăla în care nu contează ce prinzi. Pește să fie. Așa că m-am dus la o copcă fără pretenţii, cu gânduri pașnice.

Orice partidă începe cu localizarea peștelui. La copcă e puţin mai greu decât pe apă liberă pentru că ești tare strâmtorat. Hai să-ţi spun cum găsesc eu copca fierbinte. Trebuie s-o iei din aproape în aproape și să te gândești la bermude. Doar cauţi o copcă fierbinte, nu?! Ca să n-o mai lungesc – am un triunghi al bermudelor care mă ajută să dau de pește. Diferenţa dintre al meu și celălalt (puţin mai celebru) e că al meu te ajută să găsești ceva, nu să pierzi.

Vârful A al triunghiului e o groapă. Ai fi tentat să crezi că, în sezonul rece, peștele doar acolo stă. Eu spun că iarna și primăvara devreme peștele petrece puţin timp pe groapă, dar prezenţa ei acolo, în vârful triunghiului, e esenţială. Știi cum îţi place ţie să ai un plan B? E…așa le place lor să aibă groapa acolo, la îndemână. Ăla e Nordul lor.

Vârful B al triunghiului e zona de reproducere. E locul ăla cu apă mică ce se încălzește cel mai repede. Poate are substrat tare, poate are și niște mici denivelări, poate e puţină vegetaţie sau poate e agăţătură. Depinde ce preferă peștele pe care îl cauţi.

Vârful C al triunghiului e zona pe care o numim generic – structură. Spun generic, pentru că nu e musai să fie ceva evident, ţipător. Poate fi o structură clasică (resturi de vegetaţie subacvatică, prag, agăţătură etc.) sau poate fi ceva mai subtilă (mici denivelări ale fundului, trecere de la nămol la nisip sau la un alt tip de substrat etc.).

E, acum unim punctele A, B și C. Aia e zona care mă interesează pe mine acum, în perioada asta. Peștele nu va fi nici pe groapă, nici pe zona de reproducere și nici (neapărat) pe structură. Dar obligatoriu va fi aproape de toate trei!

Am prins, la copca mea cu gânduri pașnice, albituri de tot felul. Dar nu despre asta e vorba în articolul ăsta. E despre ce face (acum) și ce va face (la dezgheţ) peștele. Nu contează care – vorbesc despre tot peștele. Îl vei găsi patrulând între cele trei puncte. Se va mișca mult în perioada următoare. Va trebui să faci și tu la fel. Indiferent ce solzoși vrei să prinzi, folosește-te de triunghiul meu și dă-mi-l înapoi când termini.

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.