Technium AX Predator

Postări etichetate ‘biban’

Cum să biban

Ca să biban (?), trebuie să dai de el. Vezi că umblă mult. Și pe orizontală și pe verticală. Nu sta nici tu. Ia-te după el. Mută-te des și nu evolua doar la mulinetă. Dimpotrivă. Folosește cât de mult lanseta (cu vârf moale!). Fă-i un tremur cvasi-permanent. Îi place.

Și mie îmi place – simplitatea. Când vine vorba de biban, oscilez între maro, portocaliu, verde și roșu (plus combinaţii ale lor). Nimic altceva. Folosesc fir textil doar pe ape ce abundă în biban. Acolo unde te ia de lansetă indiferent ce-i faci. În rest, dau cu fluorocarbon sau monofilament normal. În apă, face altceva. Îi minte mai frumos.

După localizarea cârdului de bibani, stimularea concurenţei trebuie să fie principala ta preocupare. Vei folosi dimensiunea, culoarea, vibraţia şi evoluţia nălucilor din trusă pentru a menţine contactul cu cârdul. Mai presus de orice, în pescuitul bibanului e nevoie de adaptabilitate. Constanţa capturilor e cea care îţi gâdilă sau nu orgoliul pescăresc. Trebuie să fii mereu pregătit să o iei de la capăt. Farmecul pescuitului la biban e că poţi avea un „început de partidă” la fiecare cinci minute. Bibanii nu agreează suficienţa.

Cine crede că bibanul mare cu pește se-ndoapă, se înșeală. Nu spun că nu-i place solzul, Doamne ferește! Dar, deși e gură mare, bibanul trăiește (a se citi – crește mare) din lucruri mici. Caută, adună și trudește mult. Își merită fiecare dungă de pe costum.

Poa’ să fie pește pradă cu nemiluita, unde n-ai Gammaridae și-o climă oleacă mai miloasă, n-ai să vezi biban mare. Îi găsești doar pe ăia mici, slabi, cu capul mare…vai mama lor! Îţi vine să le plângi de milă.

Nu-i musai să fie cald. Dimpotrivă, le place răcoarea. Când spun „climă miloasă”, zic să fie o oarecare constanţă, o treabă firească. În schimb, e musai să fie Gammaridae. Fără ele, n-am văzut bibani fericiţi. Dunga de biban cu proteină de calitate se ţine. De-aia pe Colibiţa sunt dungaţi adevăraţi și pe Beliș, nu. De-aia maroul (cu variaţiunile lui) le ia minţile. Pentru că are gust și miros de crustacee.

Bibanii mici, deși se mai calcă pe bombeuri, rămân în cârdășie. Ăia mai răsăriţi își lasă spaţiu de manevră, dar nu sparg nici ei gașca. Cei mari sunt de-a dreptul egoiști. N-au nevoie de congeneri. Gândesc mare și au spaţiul lor vital. Ţine cont de treaba asta când îi cauţi.

În general, eu cotrobăi ape fără biban peste măsură. Dacă nu-l caut ţintit, nu-l prind. Mai cade câte unul victimă colaterală. Doar toamna târziu se-arată la orice, în rest e rara avis.

În pescuitul bibanului, am prieteni care cred în jiguri colorate, în ochi și alte chiţibușuri. Eu nu cred, dar am și eu fetișurile mele pescărești. Cred în atractant. Doar cremă (stă mult mai mult pe nălucă) și doar adus din SUA.

Cum să biban? (?) Când pare că n-ai solz de biban în faţă, dar tu știi că-i invers, pune ceva mic și maroniu. Pescuiește ultra-ușor, amorţit, cu mult joc din vârful lansetei. Să vezi surprize…

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

Cât costă să fii pescar

Un prieten virtual îmi scrie ieri un mesaj: “Sorine, scrie și tu un articol despre ce înseamnă și cât costă să fii pescar. Nu de ocazie, ci dedicat hobby-ului! Că mulţi avem de dat explicaţii soţiilor!”. ? Bine Bogdane, scriu!

O zicală din popor zice că orice pescar se teme că, după predarea bocancilor, soţia îi va vinde sculele de pescuit cu preţul de cumpărare pe care-l știe ea…Nu știu alţii cum sunt, dar eu când pescuiesc mult – cumpăr puţin. Și invers. Probabil și frustrările pescărești au azi aceeași rezolvare – terapia prin shopping (cumpărături).

Când am început să pescuiesc, totul era (aproape) gratis. Stăpâneam perfect tehnica de uscare a băţului de alun. În epoca mileurilor, aţă de macrame se găsea la discreţie. Ace de gămălie, la fel. Până la Revoluţie am pescuit mai mult barbless (fără spin). Eram sportiv.

După 89, capitalismul ne-a îndesat pe gât scule vrute și nevrute. Eram flămânzi. Azi, pescuitul nu mai e de mult o pasiune ieftină, nevinovată. Nu mă refer la pescarul de subzistenţă. Vorbesc de ăla „dedicat”, cum îi spune Bogdan.

Te duci scurt la o plută, iei o nadă – 8,5 lei. Logic, iei și două porţii de viermi – 5 lei. Pentru diversitate, merge și o porţie de râme – 4 lei. Poate-ţi mai trebuie o plută-două, un fir, niște cârlige etc. La bologneză, calculul e simplu – 100 de lei metrul. De cât să fie?…

Dacă mergi la crap, gândești în seturi: trei beţe, trei mulinete, rodpod cu trei poziţii, trei avertizoare, trei… ? O lansetă decentă începe de la 250-300 de lei, o mulinetă decentă, la fel. Mai iei niște boiliesuri bune la 49,99 lei kilogramul și le pui pe toate într-o mașină, cum altfel decât – mare.

Dacă mergi la răpitori, îţi iei câte o lansetă pentru fiecare stil de pescuit. Mai faci concesii, dar mai mult de două specii pe-o lansetă nu poţi să înghesui. Orice lansetă sau mulinetă decentă e minim 300 de lei. Maxim nu există…Pui un textil bun pe tambur – minim 100 de lei. Un vobler deștept te costă de la 35 de lei în sus. Dacă e făcut de japonezi poţi să sari liniștit de trei cifre. Sunt mici, punctuali și politicoși, dar niciodată ieftini. Dacă mergi la șalău, mai cumperi niște cârlige lestate cu plumb, la preţ de metal semipreţios. Fără o plasă de gume, nu scapi – 1-5 lei bucata.

Dacă mergi la știucă, îţi trebuie voblere mari. Vobler mare, preţ mare – 30-50 lei. Pui o strună cumsecade, ca să protejezi investiţia, te costă 21 de lei. Iei o lansetă pentru oscilante, mai moale pe vârf, știi tu…cu mai multă fibră de sticlă – câteva sute de lei. Azi, nici fibra de sticlă nu mai e ce-a fost…Mai pui un dolinger, o eira și se adună o sumă rotundă.

Dacă mergi la somn din start iei trei lansete și trei mulinete. Dacă ești norocos, scapi la 500 de lei setul (lansetă-mulinetă). Poate iei și niște scule de clonc. Dacă te-ai dotat, cumperi și un clonc bun – 200 de lei. Fără momeală, nu faci nimic…râme negre, lipitori, viermi de salcie…dacă ești chiabur, iei și coropișniţe – 1 leu bucata. A naibii, nici râmele negre nu mai sunt ce-au fost! Am săpat într-o zi de m-au luat junghiurile, mai aveam puţin și găseam petrol…una n-am găsit. Economie de piaţă, frate!

De muscă nu mai vorbesc. Nu vreau să visez urât la noapte!

În era digitală, cumperi mai mult online. Aveam de gând să-i laud într-o zi pe cei doi coloși online din pescuitul românesc. Era (la trecut!) singura dovadă de concurenţă sănătoasă de la noi. Comandai de minim 100 de lei și transportul era gratuit. Comandai azi și aveai produsul mâine. Era lăudabil! Azi, niciuna nu mai e valabilă…,,comoditatea” te costă 15 lei! Nu era bine. Ne-am întors la concurenţa de cumetrie.

Dacă vrei să fii pescar, te costă. Dacă ești pescar renascentist, ca mine, și combini mai multe stiluri de pescuit…faceţi voi calculele. Și-acum sunt tot sportiv – dau cu spin, dar fishless (fără pește). Scule multe, pește puţin…

Sfat pentru soţii…Un prieten bun îmi zice la răstimpuri o vorbă: „Sorine, suma viciilor e constantă!”. Eu zic să încurajaţi / acceptaţi / toleraţi viciul ăsta. Fiecare, după puteri. Spre binele vostru, credeţi-mă – e mai „eco” decât altele.

P.S. 1 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

P.S. 2 Dacă ai achitat toate cheltuielile de mai sus și vrei să primești diploma de pescar, mai ai doar un pas. Citește asta.

Legătura dintre apă și pet

Suntem societate de consum: cumpărăm – consumăm – aruncăm. În ziua de azi, fericirea se vinde la pet. Apa la fel. Bag seama că legătura dintre apă și pet e de natură magnetică. Se atrag. Altfel nu-mi explic de ce apele noastre sunt pline de ele…

Înainte de a fi sport naţional, aruncarea pet-ului în natură are motivaţii complexe. Un prieten bun a întrebat, cu tupeu, o băbuţă din sat de ce își aruncă gunoiul în valea din fundul curţii. Răspunsul l-a șocat: „Lasă maică, să margă (n.a. meargă) la unguri!”…Dincolo de xenofobie, prostia nu are vârstă. Băbuţa are copii, copiii ei au copii, copiii copiilor vor avea copii – crescuţi în același spirit (?).

Ca pescar, te lovești de gunoaie mai ceva ca angajaţii firmelor de salubritate. Nu există în România apă nesufocată. Dacă pui mâna și strângi după alţii te îngrozești câte mormane de gunoi se adună. Am scos din apă cizme, haine, pet-uri, pungi, chiloţi și alte desuuri, sticle și orice altceva vă puteţi imagina. Din Someșul Mic, în buricul Clujului. Azi sunt toate la loc. Alţii au scos, acum câteva zile, mii de pet-uri din lacul Bicaz.

Un om venit de pe-afară îmi spune ce stricte sunt regulile pe-acolo – dacă arunci un muc de ţigară pe stradă, pierzi câteva sute de euro. Nu termină bine de povestit și aruncă ceva pe jos. Gestul e unul firesc, asumat și nestingherit. O face pentru că la noi se poate sau pentru că e parte din sentimentul de „acasă”?! O fi o treabă de sorginte latină, că și eu m-am simţit la Roma ca acasă…

De multe ori mă întreabă prietenii virtuali dacă nu cumva pescuiesc în străinătate. Pozele mele sunt prea frumoase. Staţi liniștiţi că realitatea mea e la fel de urâtă ca a voastră. Ieri am fost la pescuit, la munte. Apă turcoaz, pădure de brad, aerosoli naturali și…gunoaie. Incredibil de multe gunoaie! Am dat, în paradisul ăla montan, peste tot ce poate arunca omul cu mâna lui: pamperși, coroane funerare, pet-uri, ţoale etc. M-am chinuit să găsesc un cadru normal în care să fac două-trei poze decente…

Nu e doar o treabă românească. Nu c-ar fi asta o scuză (!), dar și la nivel de specie suntem tari. Ne merge mintea. Ciocnim particule. Avem insulă de pet-uri în ocean și gunoi în spaţiu. Căutăm viaţă pe alte planete. Poate învăţăm mai întâi să trăim cumsecade pe planeta Pământ.

Pe noi și apele noastre, în ţărișoară, numai amenda grasă și educaţia ne mai salvează. Asta dacă mai putem fi salvaţi.

Când plouă, pet-urile se adună și ies la iveală. E legătura dintre apă și pet. Gunoaiele nu merg niciunde. Stau aici, cu noi…și ne-ajută să ne simţim „ca acasă”.

P.S. 1 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

P.S. 2 Dacă arunci lucruri în apă, pe mal, pe stradă sau oriunde altundeva decât la coș, înjură-mă cu poftă, dar dup-aia oprește-te din aruncat.

Fotografii: Andrei Sava și Daniel Turean

Fotoreportaj în direct de pe apã

Azi, oriunde eşti (acasã, la birou, în concediu cu familia etc.) te scot cu mine la pescuit! ?

Ce zici, vii?! ?

Pozele sunt LIVE de pe baltã!

P.S. Ţi-a plăcut ce-ai vãzut? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.

Permise de pescuit 2018

Am vorbit cu mii de pescari. N-am întâlnit mulţi inși informaţi când vine vorba despre actele care îţi dau dreptul să pescuiești legal în România. Din contră. Nu pretind c-am înţeles pe de-a-ntregul problema, dar cred că oleacă de lumină pot să fac în speţă. Hai să vorbim despre permisele de pescuit 2018.

Statul român e stăpân pe mai toate apele din România. Le administrează prin intermediul ANPA (Agenţia Naţională pentru Pescuit și Acvacultură). ANPA, la rândul ei, atribuie asociaţiilor resursele acvatice vii (peștii, că asta ne doare pe noi). În prezent, majoritatea apelor din ţară sunt atribuite. Dunărea, Marea Neagră și alte câteva excepţii sunt ape neatribuite. O apã cu statut special e Delta Dunãrii (permisul de pescuit pentru Delta Dunãrii se descarcã gratuit de pe site-ul Rezervaţiei).

ANPA emite permisele de pescuit recreativ – cartoane albe sau albastre. Cartoanele albe (emise de ANPA şi distribuite prin asociaţii) sunt valabile pe apele atribuite asociaţiilor. Cartoanele albastre (emise şi distribuite gratuit de cãtre ANPA, fãrã intermediari) sunt pentru apele neatribuite (Dunãre, Marea Neagrã şi alte câteva excepţii). SINGURUL ACT (!!!) care-ţi dă dreptul să pescuiești pe apele ţării e cartonul alb sau albastru, după caz.

O mizerie fără margini face ca un pescar să nu poată intra în posesia permisului de pescuit (cartonul alb!) decât după ce devine membru al unei asociaţii. În clipa în care devii membru primești un carnet de membru. Zeci de mii de pescari din ţara asta confundă carnetul de membru cu permisul de pescuit. Încă o dată, că e foarte important: permisul de pescuit e cartonul emis de ANPA (alb sau albastru), iar carnetul de membru e carnet de membru. Permisul ANPA îţi DĂ dreptul să pescuiești legal în România, iar carnetul de membru – NU (e doar dovada înrolării într-o asociaţie).

Câștigătorii anului 2018 sunt, în proporţie covârșitoare, Ajvps-urile (asociaţiile de vânători și pescari) din ţară. Ele au primit aproape toate apele. Ajvps-urile percep o taxă de jupân – mai mare sau mai mică, după tupeu (numitã elegant „cotizaţie anualã de membru”). Tu (pescarul) ai multe obligaţii și un singur drept, ele (asociaţiile) au doar drepturi. Am zis mai sus că ANPA „atribuie asociaţiilor resursele…”. Dacă ne uităm pe dexonline.ro (un site răutăcios) vedem asta: a atribui = 1. A da (ceva cuiva) ca un bun ce i se cuvine; 2. A se da drept proprietarul de drept a ceva; 3. A considera ceva ca proprietatea cuiva etc.

Simplu, să înţeleagă toată lumea – Ajvps-ul e stăpân pe resursa acvatică vie (peștele) și se comportă ca atare. Tu ești forţat să devii membru Ajvps, intri în posesia unui carnet de membru + permis de pescuit (carton alb) și ai obligaţia de a respecta „regulamentul asociaţiei”. Pe șleau – trebuie să plătești și s-o faci pe placul Ajvps-ului, adică la sediu sau prin virament (nu cumva să-i deranjezi plătind pe apă, Doamne ferește!).

Întrebarea de pe buzele multor pescari: sunt membru și am permis, pot pescui într-un alt judeţ? ANPA și-a bătut joc de noi, pescarii, și a lăsat treaba asta la latitudinea Ajvps-urilor. A pus lupul paznic la oi. AGVPS-ul, mama tuturor Ajvps-urilor din ţară, a dat ordin în împărăţie ca toată lumea să recunoască reciprocitatea. Deci DA, când ai carnet de membru și permis de pescuit (carton alb), poţi pescui și în fieful altui Ajvps fără taxe suplimentare. Sigur că hienele mârâie și, unele mai înfometate, chiar mușcă! Sigur că Ajpvs-iștii nu sunt fraieri să refuze un ban „cinstit” și ușor. Îţi vor cere taxe în plus. Se pune întrebarea: cine e prostul – ăla care cere sau ăla care dă? Sunt unii care deja și-au luat un teanc de permise și sunt membri în 5-6 Ajvps-uri!…Uraaa, tovarăși!

Am plătit anul ăsta, cu scârbă, o sută și ceva de lei unui Ajvps. Am pus carnetul de membru undeva, ca nu cumva să-l rup dintr-un exces de normalitate.

Trei lucruri sunt strigătoare la cer:

a) Obligativitatea asocierii – ANPA te forţează „legal” să devii membru într-o asociaţie ca să poţi obţine permisul de pescuit (mã refer la cartonul alb, cel albastru se obţine gratuit de la ANPA). Lucrul ăsta e neconstituţional, imoral și inacceptabil!

b) Atribuirea apelor cu dedicaţie – în așa fel au fost făcute cărţile încât Ajvps-urile din ţară să fie maxim avantajate. O instituţie a statului (ANPA) se zbate (la propriu!) să favorizeze niște privaţi (Ajvps-urile). Ăștia din urmă au primit toate apele fără nicio obligaţie. Din nou – cel puţin imoral și inacceptabil!

c) Noi, pescărimea, nu facem nimic în legătură cu asta.

Ce-ar trebui să facem?! Uite ce:

1. Să nu ne mai treacă prin cap faptul că 100-200 de lei sunt bani puţini, care merită aruncaţi. Nu sunt bani puţini și-ar trebui să ceri ceva în schimbul lor! (pază, ecologizări…de populări nu pomenesc pentru că mi-e frică să nu toarne careva tone de caras în apă și să-i spună populare!…)

2. Să ne informăm, să nu mai fim o masă de manevră. Să nu mai zicem: „dom’le, eu vreau să pescuiesc, nu vreau să mă cert cu nimeni, nu-mi bat capul, mai bine plătesc!”…

Când le-om face p-astea două, apele și pescuitul din România vor arăta altfel. Până atunci, NU.

P.S. 1 Curtea Constituţională a decis că Legea de modificare a OUG privind pescuitul și acvacultura e neconstituţională în ansamblul ei. Ce înseamnă asta? Înseamnă că se modifică schimbarea. ? Când și în ce fel…vă anunţ.

P.S. 2 Ţi-a plăcut ce-ai citit? Atunci abonează-te la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă eşti în premierã pe blogul meu, vezi cã ai multe alte articole interesante Aici.