Storm GO TO GRUB

Postări etichetate ‘biban’

Cum să pescuiești diferit

Când îi aud pe străini că au de a face cu pești educaţi îmi vine să fac o nefăcută și să-mi rup lansetele. Ai noștri ce sunt atunci?!? La noi e pe viaţă și pe moarte. Vorba hip-hopperilor mioritici BUG Mafia: „ai murit, ești mort!”?. Ce poate fi mai motivant decât asta ca să-i pui cu burţile solzoase pe carte? Să nu cumva să credeţi că peștii care nu sunt prinși nu învaţă. Învaţă din greșelile congenerilor, învaţă din plăsuirile draconice la ceas de seară și învaţă din zecile sau sutele de monturi pe care le văd zilnic.

Hai să vă spun o poveste ca să vedeţi cât de deștepţi sunt peștii noștri în cuget și simţiri…Lucram în sturionicultură și într-o zi îmi zice prietenul Alexandru Moșu (de care v-am mai povestit și cu altă ocazie): „hai să-ţi arăt ceva interesant!”. Mă duc.

Era momentul să hrănim peștii cu furaj granulat, iar Moșu lipsise de la fermă vreo 2-3 săptămâni. Îmi zice: „dă-le o mână de furaj”. Le-am dat. Peștii s-au năpustit ca hienele pe-o masă gratuită. „Acum fii atent ce se întâmplă când le dau eu” – îmi spune și le aruncă aceeași mână de furaj. Stupoare! În afara câtorva fraieri (pe care natura cu siguranţă i-ar fi eliminat), nisetrii mei nu se prea înghesuie spre hrana oferită de Moșu. Cât de tare e asta?!?

Moșu îmi spune tacticos, neimpresionat, că peștii au recunoscut mâna care îi hrănește zilnic și că putem repeta experimentul de câte ori vreau. Cât să fi ţinut furajul în mână?…Poate două secunde fiecare. A fost destul pentru nisetri.

Ţineţi cont de faptul că vorbim despre niște pești născuţi și crescuţi în captivitate, netrecuţi prin filtrul vitreg al naturii. Nu vreau să vă sperii, dar adăugaţi și asta în ecuaţia voastră pescărească și s-ar putea să vă lăsaţi de pescuit. ?

Dacă avem pești cu studii la Sorbona (și avem!), ar fi culmea să nu avem și pescari pricepuţi. În era pescuitului digital informaţia circulă și o face repede. Sunt zeci de mii de pescari care știu unde, când și la ce s-a prins luna asta. Totul e la un click distanţă. Multă lume știe azi cum se pescuiește corect. Presiunea pe ape și pe pești e imensă.

În ziua de astăzi să pescuiești întotdeauna corect nu mai e CALEA. Sau cel puţin nu mai e singura cale. De câte ori nu vi s-a întâmplat să pescuiţi alături de un novice care să prindă pește? Mie mi s-a întâmplat. Aţi pus-o pe seama coanei Fortuna sau mai vulgarului bulan? Eu cred că nu a fost asta. Cred că acel novice a pescuit pur și simplu diferit. Și mai cred că peștii, mai ales cei școliţi în vremurile noastre, vor să vadă ceva diferit. Cu atât mai mult peștii mari.

Am pescuit alături de pescari ce într-o lume ideală nu ar fi prins vreun pește niciodată. Nu controlau linia (firul), mulinau uitându-se pe cer, montau greșit nălucile, pescuiau șalău după dezgheţ recuperând ca la avat (extrem de rapid!) și câte și mai câte!!! Și prindeau. Prindeau pentru că pescuiau diferit. Dacă nu ar fi fost ei – temerarii pescuitului, inovatorii ?- peștii nu ar fi putut privi cu ochii bulbucaţi o asemenea grozăvie. Dar ceva în mintea lor de pești a făcut click pentru că nu mai văzuseră așa ceva, pentru că neam de neamul lor nu și-a imaginat că există așa ceva! ?

NU CONTEAZĂ dacă cineva pescuiește diferit bine (conștient, asumat) sau diferit prost (aiurea, la intâmplare). Accentul cade pe diferit, iar rezultatul va fi în mare același – un plus de interes din partea peștilor.

V-aţi dat sper seama că nu vorbesc aici despre spinning, boilies sau pescuit la muscă. Vorbesc despre pescuit în general, indiferent de stil. Pescuiţi mai greu, mai ușor, mai mare, mai mic, mai încet, mai repede, mai fin etc. (limita e doar imaginaţia fiecăruia) decât restul și-o să vedeţi ce-o să se întâmple. Atunci o să vă spun și eu ca Moșu, tacticos, neimpresionat, că am știut c-o să vă tragă. ?

Sper că v-am pus pe gânduri pescărești. Cine are lansete să audă!

Bibani sincron

Jigul plonjează spre adâncuri în căutarea substratului. Cârdul e acolo. Zeci de priviri pofticioase urmăresc potenţiala pradă. Ambuscada e iminentă. Frenezia hrănirii pune stăpânire pe grup, iar vărgaţii atacă nălucile cu sinceritatea de care doar ei sunt capabili.

Probabil că pentru mulţi dintre noi pescuitul bibanului se confundă cu începutul pescuitului. Şi totuşi, cum se face că un peşte atât de naiv, ce poate fi păcălit chiar şi de către copii, nu e uşor de găsit mai târziu, când experienţa ar trebui să transforme localizarea lui într-o chestiune facilă, la îndemâna oricui? În realitate lucrurile nu stau chiar aşa, căci bibanul copilăriei a renunţat între timp la docilitate în favoarea mobilităţii. Azi, cârdurile de bibani se află într-o permanentă tranziţie de la un loc la altul. Localizarea acestora pune probleme în special din cauza faptului că trebuie realizată atât în plan orizontal cât şi vertical. Locurile în care şansele de a întâlni filonul bibănesc cresc considerabil sunt denumite generic structuri şi sunt reprezentate de: platouri, pâlcuri de vegetaţie, agăţături, praguri etc.

Odată ajunşi într-un astfel de loc trebuie să determinăm adâncimea de hrănire a peştilor. De cele mai multe ori, bibanii staţionează în preajma substratului, dar există şi situaţii în care aceştia vânează în straturile superioare ale apei. Pentru început, jigul/voblerul/pilkerul va fi menţinut în apropierea fundului însă, dacă atacurile lipsesc, năluca trebuie prezentată pe întreaga coloană de apă.

Momentul din zi în care pescuim influenţează localizarea şi gradul de activitate al bibanilor. Astfel, dacă pescuim la amiază, în condiţii de soare puternic, e bine să căutăm zonele cu apă mai adâncă sau cele umbroase unde văzul şi linia laterală îi conferă bibanului un avantaj cert în raport cu prada în momentele premergătoare atacului. Pe de altă parte, dimineaţa şi seara raidurile bibanilor vizează în special zona malurilor. Gradul de turbiditate şi curenţii de apă sunt doar două variabile ce pot influenţa decisiv localizarea cârdului, dând apă la moară celor ce cred că în pescuit nu există reguli.

Nu voi insista acum asupra echipamentului folosit în pescuitul bibanului, dar trebuie spus că, dată fiind conformaţia gurii acestui peşte, băţul trebuie să fie suficient de flexibil încât să nu distrugă ţesuturile moi din zona bucală. Înţeparea trebuie să ia forma unei contre scurte, nefiind nevoie de o mişcare amplă.

Momelile folosite vor fi corelate cu dimensiunea peştilor pe care îi vizăm, cu precizarea că atunci când e vorba de Perca fluviatilis, folosirea unei momeli de mari dimensiuni nu înseamnă întotdeauna peşte mare. Lacomi din fire, bibanii vor ataca de multe ori momeli ce depăşesc vizibil capacitatea lor de ingestie. Şi totuşi, ce alimentează agresivitatea pronunţată a acestei specii? Pe lângă avantaje evidente, viaţa în cârd determină şi efecte secundare, cum ar fi exacerbarea concurenţei pe perioada hrănirii. Nu de puţine ori, în momentul în care am înţepat un biban vom observa că alţi doi, trei sau mai mulţi congeneri îl flanchează încercând să îi fure prada. Dacă sunteţi mai aspru din fire puteţi încerca să aruncaţi jigul în apă imediat după ce aţi adus în barcă un biban. Pofticioşii care au urmărit bibanul prins până lângă barcă vor rămâne în aşteptare preţ de câteva secunde şi nu vor ezita să atace din scurt dacă li se oferă ocazia.

Nu-i cereţi ceea ce nu poate să vă dea. Cereţi-i frecvenţă, urmăriri până lângă barcă şi capturi duble. Dată fiind situaţia apelor naturale de la noi, nu mulţi sunt peştii răpitori ce încă pot să vă ofere partide de neuitat în care să vă priviţi nedumerit partenerul de pescuit fiindcă aţi pierdut numărul sincroanelor.