Sonar Deeper

Minciuni adevărate

În conștiinţa populară a intrat ireversibil „pescăreasca”, minciuna undiţarului. E un dat. Că sunt exagerări nevinovate sau de-a dreptul născociri, lumea ne zice, la grămadă – mincinoși. În pescuit se-ntâmplă uneori lucruri greu de cuprins cu mintea…Uite trei întâmplări întru totul ADEVĂRATE trăite de mine sau de apropiaţii mei:

1. Am plecat într-o toamnă la pescuit de șalău pe Dunăre – patru prieteni cu două bărci. Eram ancoraţi spre mijlocul fluviului, în dreptul localităţii Berzasca. Știi sentimentul ăla pe care îl ai atunci când ești înconjurat de atâta amar de apă? E un amestec de trăiri: te simţi incredibil de mic, dar în același timp simţi că totul e posibil, că-n orice clipă îţi poate trage monstrul vieţii tale. Eee, pe partea asta cu totu-i posibil vreau să marșez…Cum v-am zis, eram împărţiţi în două bărci – eu cu Adi și Mircea cu Ovidiu. Sub noi, era un loc fain de șalău – apă de 8 metri și pădure scufundată cât vezi cu ochii.

La un moment dat, Mircea și Ovidiu decid să schimbe locul. Începe Ovidiu să dezancoreze, trage toată funia în barcă și, când să salte ancora, surpriză…dă nas în nas cu un șalău (VIU)! Surprins și niţel speriat, lasă ancora înapoi în apă. O ridică din nou…șalăul tot acolo! Îl ia la bord cu tot cu ancoră. Explicaţia: localnicii caută șalăul pescuind „la montură” (un fel de montură Carolina cu pește la capăt, în loc de momeală artificială). Cel mai probabil, un astfel de pescar a rupt firul în pădurea subacvatică, un șalău a înghiţit peștișorul, iar Ovidiu al meu a agăţat montura cu ancora (aproape de mijlocul Dunării!). Calculaţi voi ce șanse erau ca toate astea să se întâmple!…

2. Pescuiam într-o vară la răpitor, pe lac. Mergea foarte prost și ajunsesem să apelez la toate trucurile din dotare. Dădeam cu jig, în stilul „târâș”, cu foarte mici zvâcniri din lansetă. Pe un astfel de lanseu, situat la limita răbdării, am un atac (mult spus!). A fost mai mult o oprire, fină ca o părere. În fracţiunea aia de secundă am gândit – „șalău viclean de caniculă…bucată mare!!”. Contrez! Aduc la mal, cu mici devieri stânga-dreapta, un biban mai mare ca palma…MORT! Era înţepat în vârful botului! Aveam martori și să vezi ce mișto-uri pescărești au urmat: „Băi, ce bine le-o prezinţi…dau în ea și morţi!!”….

3. Nașul meu pescuia la păstrăv, pe un râu de munte. Se întâmpla săptămâna trecută. Ajuns pe o zonă groaznică (maluri abrupte, vegetaţie deasă, apă adâncă etc.) își forţează norocul și înaintează. Alea sunt locurile în care se-ascund pistruiaţii ăia mari…atâţia câţi mai sunt. De dup-un bolovan imens ţâșnește un păstrăv de peste 40 de centimetri, înghite voblerul și-ncepe o luptă nebună cu schimbări de direcţie, rostogoliri mai ceva ca reptilele africane și sărituri în aer.

Ultima săritură, demnă de un baschetbalist profesionist, întrece orice măsură. Păstrăvul ajunge într-un copac (!), ce-i drept, aplecat spre apă. Atârnă câteva secunde bune în fir – jumătate în apă, jumătate în aer. Face ultimele manevre de circar și scapă.

Astea au fost trei întâmplări incredibile (dar ADEVĂRATE 100%!) trăite de mine sau de-ai mei. Să scap toţi peștii mari dacă vă mint! ? Tu ce lucruri greu de crezut ai trăit pe malul apei?

P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.

Etichete:, ,

Trackback de pe site-ul dvs.

Comentarii (53)

  • Avatar

    Nikku

    |

    Un prieten dădea la avat. După multe zeci de aruncări reușește să înțepe unul. Ajuns la mal, după câteva zvâcniri ale peștelui, firul se rupe și avatul pleacă cu tot cu vobler. Peste ceva timp, prietenul meu, prinde același avat cu voblerul în gură.

    Reply

    • Avatar

      Andrei

      |

      Eu am urmărit intr-o zi câteva ore bune un avat foarte mare care făcea du-te vino la doar 1 metru in fața mea, chiar pe langa mal, trecând tacticos ca un rechin prin apa limpede, vânând fericit cârdurile de obleti care săreau disperati pe malul nisipos cu zecile la fiecare trecere/lovitura a „fiarei”. Din timp in timp făceam „curătenie” pe mal, chiar la picioarele mele, impingând obletii inapoi in apă. De prins n-am prins niciun avat in ziua aia! 🙂

      Reply

      • Avatar

        Sorin Tot

        |

        Fainã poveste, Andrei! ? Ai prins „fiara” până la urmă? ?

        Reply

        • Avatar

          Andrei

          |

          Buna ziua tuturor. Vreau sa va povestesc o intamplare iesisem cu o varga de 3 metri fixa sa prind vreo 10 clenusei de 10-20 cm pt broasca testoasa aveam un vad bun de unde ii prundeam cand aveam nevoie la prima lansare cu viermisor incarlig prind1 pastrav de crescatorie la vreo 300 de grame a 2 lansare altul ajunsesem la vreo 8 prinsi si imi sare selepul dinvarful batului peste imi ia firul si carligul il vazusem deoarece apa avea la 25 de cm sa oprit langa un lemn mergand sa il prind cu mana simt firul peste picioare ca ma atinge lam scos afara cu tot cu peste si am continuat pescuitul aflasem de la un prieten ca au scapat pastravi din pescarie era prima data cand vazusem pastrav pe acea apa

          Reply

  • Avatar

    Andrei Muresan

    |

    Mai Sorin, eu nu zic ca unele povesti nu sunt adevarate, si aici nu ma refer la cele 3 descrise de tine, dar sunt multi, foarte multi pescari, inclusiv tata :-D, care exagereaza maxim. Daca pestele era de 30cm ei pluseaza, era de 45, si asa mai departe. De aici si „faima” asta a pescarilor si „povesti pescaresti”, foarte multi fabuleaza :-))

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Andrei, stai puţin…n-am zis că faima asta nu e dobândită pe merit!…???

      Reply

  • Avatar

    Mihai

    |

    Pescuiam la clean pe un lac de munte. Lansez dar voblerul se duce dupa creanga unui copac aflat pe malul apei si ramane suspendat la 10-15 cm deasupra peliculei. Încercând sa-l dezgat, sare un clean din apa si ataca voblerul aflat in aer rămânând agatat in el.

    Reply

    • Avatar

      Liviu

      |

      Tare

      Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Asta da! ? Cred că faci valuri printre pescari cu povestea asta!

      Reply

  • Avatar

    cezar jeflea

    |

    Salut colegi,am patit una zdravana cand eram copil,pescuiam primavara pe lacul Merisani intr-un golf la clean cu furnici,malul era abrupt aproape vertical,lansam cu „telescoapa” spre niste tufisuri si prindeam,stateam aproape in unghii sa nu cad in apa si cand deodata ies langa mine zgomotosi doi pesti imensi la piciorele mele de sub mal,am sarit ca ars si am luat-o la fuga printre salcamii de pe deal,pestii erau cat mine,cand m-am facut mai mare am inteles ca erau lostrite din gura unui braconier,erau…….☹

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Uau! Fain!! N-am văzut niciodată (exemplare sălbatice în libertate).

      Reply

      • Avatar

        cezar jeflea

        |

        O sa reapara acolo,scapa din barajul Vidraru iar baietii cu plasele din zona noastra au cam dat de dracu?

        Reply

        • Avatar

          Sorin Tot

          |

          Doamne ajută să fie cum spui! ?

          Reply

          • Avatar

            cezar jeflea

            |

            O sa fac tot ce pot sa le mai vad pe acolo,pe vremea aia nu vazusem un vobler,acum daca le-as detecta si prinde vreo poza repede si viteza in apa ,am bibani mari la frigider,conserve cu obleti,as manca si paine goala,asa ceva nu e de sacosat,sunt niste pesti nobili

          • Avatar

            Sorin Tot

            |

            Nişte peşti extraordinari!

  • Avatar

    Calin Ungureanu

    |

    Era prin 2001. Prima Delta adevarata, cu stat la cort si gasca mare. Toata gasca dadea la crap numai eu, mai anapoda din fire m-am dedicat spinningului. Dedicat e mult spus. Nu stiam nimic despre stilul asta, echipamentul era departe de ce trebuia sa fie si de invatat nu prea avea cine sa ma invete.
    Am pornit pe un canal infundat accesibil de pe uscat si din loc in loc, unde credeam eu ca ar fi bine, lansam o guma sidefie cu spate negru pusa pe un jig cu bila rosie fluorescenta. Dupa mult cascat gura si fel de fel de stangacii, lansez intr-un loc mai lat, aproape de malul celalalt. Am crezut ca am gresit dar o mica zvacnire in varful lansetei (Ozana de 1.85) imi da de stire ca am agatat ceva. Mulinez sovaielnic si vine prin apa, ca un ciorap ud, un peste lunguiet si resemnat de circa 20cm. Ma asteptam la stiuca, biban, somotei…..ca citisem mult inainte. Dar asta nu stiam ce e.
    L-am bagat in buzunarul vestei cu gandul sa intreb specialistii. S-au uitat la mine lung si cu neincredere si ma tot intrebau de la cine l-am luat sau cum am facut.
    S-a dovedit ca era un clean. Peste despre care ei ziceau ca sigur nu are ce cauta acolo.
    Asa ca, oricat de incredibil ar suna, primul meu peste prins in Delta si la spinning, a fost un clean. Cum o iei da cu virgula, dar e adevarat.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Ce tare!! Ce fain e pescuitul!…?
      (P.S. şi eu am început spinningul cu Ozana. Încă o mai am! ?)

      Reply

  • Avatar

    Gheorghe

    |

    Sorine!!! Nu te lasa..
    Este o rugaminte din partea unuia ce te citeste dar caruia nu ii place sa reactioneze la orice post .?

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      ?? Mersi! Bine că ai reacționat acum ! ??

      Reply

  • Avatar

    Tokos

    |

    Am un semn pe deget! Cu tot că mi-a oferit dureri și am pierdut puțin sânge nu am fost și nu voi fi supărat pe acel peşte:)) ; In copilărie mergeam des la pescuit, la ieșire din orașul meu natal aveam un loc de pescuit se numea Cheson..De multe ori ne aprovizionam acolo cu peştişori înainte de a merge la răpitor pe zonele Pojejena-Bazias,dar înfine nu vreau să mă deplasez prea mult de subiect ☺
    Ca să prind peștișori mai rapid foloseam un fel de halău de 1×1 m ce o aveam legată cu o frânghie,așa aveam avantaj,o puteam recupera mai repede din apă. Fiind zonă de frontieră patrulau militari in grup câte 2 sau 3,iar într-o dupamasă veniseră 2 la mine, de curiozitate ptr a schimba o vorbă,etc..Și. .venind la mine se nimerise să prind o ştiucă,o mârliță undeva la 50cm iar ea fiind foarte cuminte stătea nemimişcată așa că am prins-o și am ridicat-o bagand 2 degete în gura ei (a sost prima și ultima pe care am ținut-o înfelul acesta. Soldații curioși m-au întrebat dacă au voie să pună mâna pe mârliță, bineînțeles că afirmasem așa că unul din soldați cum a pus un deget pe ea stiuculița a început să se zbată cacândumi o rană mare la degete și ea căzuse înapoi în apă. .Cuvintele mele au fost următoarele: Te voi prinde când vei fi mare ?

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Fain! ? Te-ai învăţat minte…? Mulţumesc pentru poveste! ?

      Reply

      • Avatar

        Tokos

        |

        Daaa? Cu mare plăcere ?

        Reply

  • Avatar

    Paul

    |

    Pescuiam la pluta ,am prins o roșioară și cârligul s a deznodat (era gata legat din fabricație ) în aceeași zi l am agățat din nou cu tot cu cârligul meu in buza .tare m-am amuzat bine

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Te cred! ? Roşioara recidivistã…??

      Reply

  • Avatar

    Darius Ile

    |

    Toamna undeva in intervalul 15-30 Octombrie dupa biban si stiuca pe raul Sabar (in campie la 20 Km de bucuresti – in sud-vest) cu al meu cumnat. Nu am prins mai nimic toata ziua dadeam la gume, voblere, lingurite, tot ce am avut in trusa…am ramas la gume mici de biban…la alea erau sanse si de marlita si de biban…sau un clean ratacit si obosit.
    La un moment dat in curent rapid cumnatul meu vede o silueta de clean care se joaca in curent..ii da cu guma la bot cu ea si pare interesat…insista si il prinde…cand il scoate se uita mai bine…PASTRAV FANTANEL de vreo 35 cm :)). La cerere am si filmulet cu captura.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Faină surprizã! ?? Am vãzut şi filmul. ?

      Reply

  • Avatar

    Mihai

    |

    Pe Olt, barca pneumatica, eu cu frate-miu, dadeam dupa stiuca. Nu am prins nimic in zona aia si am zis s-o luam la vasle sa mergem in alt „golf”. Bag vaslele in apa si incep sa trag, pe deasupra bradisului. O marlita se sperie de vasle si sare din apa – ma loveste in piept si cade fix in barca.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Tare faza!! ? Dai bine la vâslã!!??

      Reply

  • Avatar

    Std

    |

    Vai.ieri,un nene băștinaș,vine cu o motopârtă de aia cu ghidon și in spate remorcă.,umbrelă…haphap..prrrrr,credeam că-i smurdu cu helicopt.
    Se pune 25 m mai sus de mine și amicu
    Pac ,pac 4 undite cu pescuț….după 10 mi scoate un somnic la limita reg.
    Ioi ce entuziasm….incepe să sune fo. 3 prieteni .. .că o luat o bucatăăă și de scăptat la mal….pfoaio……. Ioi
    Mincinosu…..minciiinosuuuuu….sigur ii era frica să rămănă peste noapte ,dar……nu știa cum să iși motiveze amicii….ioi

    Reply

    • Avatar

      AlexH

      |

      De ce nu ai zis nimic, ca stateam noi cu el, daca chiar ii era frica 😀

      Reply

  • Avatar

    Marius

    |

    Dadeam cu mono de 14 cu un Salmo de 3.5 dupa clean. Agat, incerc vreo 2 min sa dezgat, dau jos wadershii sa ma bag in apa dupa vobler, pun batu jos. Vad cu coada ochiului ca varful batului flexa constant. Iau batu de jos, reevaluez… Nu era agatatura, era un somnalau cat China! Am pierdut intr un final naluca, dar a fost memorabil: alergand prin repezisuri in curu gol dupa peste. Nevasta mea, pe mal, a crezut ca m am dilit!

    Reply

  • Avatar

    Florin Ilie

    |

    1. 2 pesti intr-un carlig, ambii agatati de gura. S-a intamplat unui prieten. Explicatia pe care am gasit-o este ca atunci cand a intepat l-a agatat si pe al doilea, nevinovat. Pescuiam la shefield la caras si probabil erau adunati pe nada in numar mai mare.
    2. Inca doi pesti intr-un carlig, de data asta mi s-a intamplat mie pescuind biban stationar si cu pestisor viu (poti spune ca au fost chiar 3 daca luam in calcul pe cel agatat de mine 😀 ) Un biban de vreo 20 cm a tras, nu am fost langa lanseta si a fost atacat la randul lui de un exemplar frumusel, de vreo 700 g. Cel mare, bineinteles, nu era agatat in carlig ci in tepile pe care victima lui le are pe opercule.
    3. Referitor la ceea ce a spus cineva mai sus, cu bataie la cei care isi „maresc” capturile… Tot la un shefield (stilul meu favorit pana acum vreo opt ani cand m-am mutat in Suedia si a trebuit sa ma trec pe spinning). Vecinul din stanga mea inteapa ceva mai puternic si rupe firul… Bineinteles ca a fost „mare”, l-a simtit greu la mana… frumos exemplar, etc A tinut-o asa vreo… 5 minute, pana cand vecinul meu din dreapta (si partenerul meu obisnuit), inteapa acelasi „monstru”, cu montura (carlig, plumb, pluta) vecinului care scapase uriasul… un carasel de marimea unei palme de dama.
    Nu stiu ce o fi fost in sufletul colegului pescar. 😉
    Citesc cu mare placere blogul tau, e si amuzant, si placut ochiului si pastei aleia gri de o am in cap (nu e multa dar e ceva acolo). Si in plus mai pigol si cate o informatie. Am nevoie, in special in ceea ce priveste pescuitul cu naluci. Nu e usor sa schimbi stilul, dupa ani de zile si state grele de plata pe shefield, a trebuit sa ma reintorc la statutul de incepator si sa pacalesc pestii, incercand sa le pun pe masa ceva total necomestibil.
    Tine-o tot asa!

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Salut Florin,
      Mulţumesc pentru poveştile pe care le-ai împãrtãşit (?) şi pentru apreciere! Cred cã nu e uşor sã schimbi stilul, dar sunt convins cã te ajutã ştiucile suedeze sã treci peste greutãţi…?
      Mersi că citeşti blogul. Te salut, fir întins!

      Reply

      • Avatar

        Florin Ilie

        |

        Absolut, sunt foarte ajutatoare si nu e lipsa. Incerc sa ma stilizez un pic, mde, m-am ajuns, vreau si ceva pastrav 😀

        Reply

  • Avatar

    AlexH

    |

    Eu am vreo cateva dinastea care par nerealiste, insa una chiar se aseamana cu prima ta istorisire, doar ca era somn nu salau. Pescuiam pe Olt, de pe mal, dupa salau pe o zona pe care cu o zi inainte scapasem un somn la mal. Dupa vreo 4 ore de mulinat in soare, am simtit ceva ciudat in fir si dau teapa, de data asta cu sete sa nu mai scap pestele la mal. Insa nu simt nimic. mulinez in continuare, iar dupa cateva ture iar se simte aceeasi ingreunare, iar dau teapa. De data asta simt si urmeaza un drill destul de scurt. Doar ca la un moment dat vad jigul cu guma cum iasa din apa si nu vad nici un peste. Soarele imi batea in fata si nu mai intelegeam nimic. Imi zic ca iar l-am scapat inainte sa-l pozez. Simteam totusi ca ceva trage de lanseta dar nu-mi dadeam seama cum si cand ma uit mai atent vad in agatat de jig un fir monofilament.
    La momentul ala am lasa lanseta jos si am prins de fir, cam 30 de am driluit cu mana un somotel la vreo 2kg, destul de usor ca era cam obosit saracu’. L-am scos, i-am scos montura (era ceva montura de pescuit la salau la stationar), l-am pozat si m-am chinuit vreo 10 minute cu el sa-si revina pana l-am eliberat.
    Surpriza a venit dupa, insa. Cand am vrut sa adun firul si sa-l defac de pe jig, am vazut ca defapt s-a agatat in agrafa, blocandu-se la 2cm de capat intr-un nod mic care era facut pe fir.
    Explicatia care o am in cap e ca am prins firul cu jigul si am mulinat pe el pana la capat unde acesta s-a blocat in agrafa din cauza nodului. De aici si cele doua „atacuri” false.
    Cel putin doi cred povestea asta, ca erau pescarii vecini de langa mine. Pentru restul am poze.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Te cred şi eu, fãrã poze. ? Interesantã întâmplare! ?

      Reply

  • Avatar

    Moșu

    |

    La tracii de la limanul Niprean in perioada de pescuit sectia locala de chirurgie era plina NUMAI de unditari: In cabina sticluita de telefon pe la gari pescarii artau femeii cu mainile ce peste mare au prins…
    PS
    pe plac sunt exprimarile tale!! Tine-o inca!
    sa fii

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      ?? Bãnui cã abia le ajungeau mâinile ca sã arate cât de mari erau peştii…
      P.S. mi-e dor sã stãm la un pahar, de vorbã, Moşu.

      Reply

  • Avatar

    Jabba

    |

    1. Cel mai mare caras pe care l-am prins vreodată pe o apa sălbatică, sărit puțin peste kilogram, l-am prins la peștișor in timp ce pescuiam după biban/șalău 😀 Culmea, drillul cu el a fost mult mai interesant decât cu șalăii de până în 2kg, crezând până să văd ce e că într-un final l-am prins „pe ăla”!
    2. Mă bag la somn într-o dimineață pe baltă. Nu mergea prea bine și am zis să recuperez puțina energie din moment ce crapul nu voia să coopereze. Când mă trezesc unul din bete lipsea complet. Înjurături etc. când am o trăsătură destul de firavă la altul. Trag, mulinez…. Și prind batul pierdut 😀 Fericit, cu multă grijă și stres reușesc să pun mana pe el fără să îmi scape, ca la final să îl scot împreună și cu un romanesc de 3kg foarte nărăvas

    Reply

  • Avatar

    Costi

    |

    Am si eu niste amintiri pescaresti de cand eram pusti. Sunt crescut pe malul dunarii la pf2….deci nu era zi fara pescuit(in vacante). Dadeam la caras cu pluta reglabila din cocean(inventie proprie, cu sarma de la cablu de frane de la bicla), pe ac paine amestecata cu mamaliga….si cum statea el coceanu linistit pe apa…eu cu ochii pe el ca pe butelie…dintr.o data o ia la fuga…de am intepat de parca voiam sa nu mi.l fure cineva…si lupta apriga…cand ajunge la mal…un salau..pana intr.un kg. Am zis ca a inebunit si asta daca da la mamaliga…dar eu cred ca era ceva maruntis pe langa ac…si a ratat tinta…alta explicatie n.am gasit.
    Si alta intamplare….eram cu 2 amici cu barca pe dunare, cautam locul perfect de caras….cand am ajuns intr.un golfulet…si acolo bataie de crap si caras cum se vad stropii in balta…5 minute n.am putut scoate un cuvant nici unul dintre noi…dupa ce s.a linistit….si noi cu unditele….1 ora am prins doar floarea dunarii….si cand am vrut sa plecam(ne intrebam daca avusesem vedenii…tone de peste acolo si tu prinzi guvizi…crunt) a inceput sa manance….cred ca nici in crescatorie nu prinzi asa…90% din lanseuri erau cu 2 pesti(2 ace pe linie). #AmintiriDinCopilarie

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Faine lucruri ai trãit! Mersi că ni le-ai povestit. ?

      Reply

  • Avatar

    Dan

    |

    doar doua pe care mi le amintesc acum.
    1. acum vreo 20 si ceva de ani, adolescent fiind, mergeam la caras la o balta de pe marginea Oltului cu un prieten. era vara, cald cat se putea si apa era ”ceai”, de la primele ore ale diminetii. balta se numeste de catre localnici ”cacana”, era in proximitatea statiei de epurare a apelor uzate din oras. dupa vreo ora de lipsa de trasaturi, prietenul cu care eram imi zice ”daca trage vreun peste, ala ori e sinucigas ori handicapat”. in acea zi, primul si singurul peste prins de mine a fost un caras cu o malformatie, respectiv cu despicatura gurii verticala.
    2. cativa ani, nu multi, mai departe. pescuit la stiuca, (marlite), pe o balta din proximitatea orasului. la un moment dat, pe o recuperare, agat. vine greu si drept. ii spun prietenului (acelasi), ca trag vreo soseta, sau vreun sac de rafie. trag in bat si mulinez. vine drept si greu. trag in bat si mulinez. vine drept si greu. trag in bat si mulinez. o ia la stanga. raman interzis. pun mana pe fir. nu se simte nimic. trag iarasi in bat si firul o ia din nou la stanga. mulinez si pe urma se repeta povestea cu trasul in bat si recuperatul drept. scot un cap de cal. schelet. niciodata nu am putut intelege de ce firul s-a dus de 2 ori in stanga…

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Interesante întâmplări! Mersi că mi-ai scris. ?

      Reply

  • Avatar

    Razvan

    |

    Am și eu două întâmplări pe care mi le-am amintit.

    1. Eram cu un prieten pe o baltă de balastieră, eu pescuiam la spinning la știucă, cu lingură oscilantă de 16g, iar el dădea la caras cu băț de 6 metri la cub de mămăligă. El prindea caras mare, eu nu luăm nimic. Ce-i drept, era miezul zilei, îmi alesesem o perioadă proastă. La un moment dat, prietenul meu are trăsătură și scoate montura fără cârlig. Îi spun în glumă că i-a intrat mârliță la mămăligă. Îmi răspunde că sunt nebun, apoi își leagă alt cârlig. Nu durează mai mult de 10 minute și scoate o mârliță de maxim 15 cm. În următoarea oră a mai prins 3-4 de aceeași dimensiune și a mai avut fire rupte, timp în care eu nu am prins nimic. Pesemne, era foarte mult puiet care ciugulea la cubul de mămăligă, iar mârlița ataca fără să stea prea mult pe gânduri. Sau, poate, o atrăgea culoarea.

    2. Particip în fiecare lună la câte un concurs de crap, în special la Brașov, pe Vadul Roșu, în complexul Doripesco. Anul trecut eram la un concurs pe cantitate. Stăteam destul de prost în clasament și știam că nu mai aveam nici o șansă, așa că am decis să pescuiesc pentru cea mai mare captură. Am pregătit un băț cu două bile tari de 24 și l-am aruncat în afara patului de nadă. La un moment dat, swingerul coboară încet, scot bățul afară, iar de cârlig era înțepată o plătică puțin mai lungă decât palma. Înțepătura era „regulamentară”, în buza inferioară.

    P.S. De ieri ți-am descoperit blogul, și de atunci nu mă mai pot opri din citit. Am citit și astăzi câteva articole pe timpul unei partide la păstrăv, într-o pauză de hidratare cu bere.

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Mulțumesc pentru povești și pentru citit!
      P.S. mă bucur să aud că ai dat peste blogul meu și că „te-a prins” atât de tare ?

      Te salut, Răzvan!

      Reply

  • Avatar

    Nicu

    |

    La pescuit am patit multe la viata mea, multe de domeniul incredibilului. Cea mai mare parte dintre intamplari aveau loc, foarte curios, cand eram impreuna cu prietenul meu Horica. Aveam chiar o vorba amandoi: „cand mergem impreuna, pentru noi nu exista un pescuit normal”. Pe langa „maruntisuri” de gen ajunsi la balta fara scule (ramasesera in garaj…) sau gasit sticla de bere pusa la rece in rau, intr-o zi caniculara tocmai cand ni se terminase apa … Cred ca cea mai tare dintre toate insa s-a petrecut dupa o partida de pescuit. Acum multi ani, chiar inainte de prohibitie, la un inceput de aprilie, pescuim pe Sieu in amonte de Cociu. Dupa o zi in care ne-a nins de ne-a terminat ne-am ales doar cu cativa porcusori si cu sloiuri prin toate orificiile … Seara, plecam la gara din Cociu sa luam trenul spre Cluj. Urcam intr-un vagon din ala comun, in capatul mai scurt. Nu eram decat noi doi si tocmai incepusem sa ne bucuram de caldura ce iesea din calorifer cand, sub bancheta de vis-a-vis, vad un sac de rafie care … se misca … si se misca … pana cand apare din el un … cap de curcan. In vagon doar eu cu Horica … Il arat si lui horica si ramanem amandoi afis … Dupa care incepe sa ne macine moara: cum vom justifica acasa la sotii ca ne-am dus la pescuit si ne-am intors cu un curcan ? Cum naiba ne descurcam cu sacrificatul lui ? si altele din astea … Intre timp ne apropiam de Dej, unde trebuia sa schimbam trenul si faceam planul cum sa ne descurcam cu bagajul „in plus”. Exact cu o statie inainte de Dej, se deschide usa vagonului si intra un tip care ne saluta respectuos, ia sacul cu curcanul de sub bancheta si coboara … Mai frate … am ras amandoi de-am ramas fara aer ! Am coborat la Dej, am luat trenul urmator si noi tot intr-un ras am tinut-o pana la Cluj … In mod cert cei din jur ne-au crezut anormali …

    Reply

    • Avatar

      Sorin Tot

      |

      Savuroasă povestea! ? Mulțumesc!

      Reply

Lasă un comentariu