Avat – anatomia atacului ( Ⅰ )
Cunoaşterea şi înţelegerea avatului sunt două aspecte ce prezintă interes pentru orice pescar plecat în căutarea tarponilor mioritici. După mine, accentul ar trebui să cadă pe anatomia atacului. Nu cred că putem vorbi despre un atac standard al avatului dar, bazându-ne pe observare şi experienţă personală, găsim totuşi nişte repere în încercarea de a înţelege lucrurile ce se petrec dincolo de oglinda apei. Astfel, putem vorbi despre mai multe tipuri de atac:
-Atacul singular-
E o situaţie des întâlnită atunci când se pescuieşte în aval de un obstacol submers (copac prăbuşit, bolovan etc.). Prin natura sa, un astfel de loc oferă peştilor-pradă hrană şi adăpost din calea curentului, motiv pentru care e vizitat cu regularitate de către răpitori. După cum am spus, la un moment dat are loc un singur atac, fără a exclude posibilitatea repetării sale în timp. Al doilea atac va veni, exact în acelaşi loc, după o perioadă de pauză în care obleţii se vor regrupa în cârd. Atacul vine din spate sau din lateral, fiind de cele mai multe ori violent. E evident că avatul nu e un maestru al camuflajului, însă are viteza de partea sa. Răpitorul are o singură ocazie, astfel că se avântă cu cea mai mare viteză în banc şi recurge la orice mijloace pentru a-şi atinge scopul, inclusiv la lovituri cu coada ori cu botul. Palmele trase obleţilor nu sunt pe post de corecţie ci au darul de a-i dezorienta, încetinindu-le cu o fracţiune de secundă reacţia. Loviturile cu botul sunt caracteristice avaţilor cu personalitate, fiind practicate mai rar de către juniori. Eu le văd ca pe nişte tatonări, jumătăţi de atacuri ce se lasă cu înţepări superficiale. Nu am fost niciodată mulţumit de felul în care sunt ascuţite triplele ce armează nălucile din comerţ pentru că în pescuitul avatului jumătăţile de măsură nu sunt o opţiune. Numai un vârf foarte bine ascuţit poate aduce la mal un avat înţepat în urma unei tatonări. Ascuţirea manuală a triplelor poate fi o soluţie. Cu siguranţă nu putem atinge astfel perfecţiunea, dar eu cred că orice îmbunătăţire adusă e un pas înainte.
Soarta oricărui atac depinde de un cumul de factori. Din păcate pentru avat şi din fericire pentru noi şi obleţi, reuşita sa atârnă de un fir de păr. Se întâmplă des ca avatul să rateze prada. Până când primii obleţi vor apărea la locul faptei, e pauză. Avem suficient timp pentru analize, interpretări şi concluzii. După pauză, e important ca năluca să aterizeze fix în locul în care va avea loc lovitura. Pescarii buni de avat au înţeles să nu pescuiască în intervalul dintre două atacuri, din două motive: pentru că experienţa le-a dovedit că aceasta e o perioadă sterilă din punct de vedere al capturilor şi pentru că avaţii nu suportă prea bine bombardamentul cu năluci.
Va urma…
Etichete:avat
Trackback de pe site-ul dvs.
ilie ovidiu
| #
Rabdare si pasiune ,cam de asta ai nevoie sa prini un exemplar solitar de avat,care ataca o singura data la 40-45min.Mi-a luat trei ore ca sa-l inteleg si sa-l prind intr-un final,pe un hand made din lemn de cedru,recuperat intre ape.
Reply
Sorin Tot
| #
Ai dreptate. Îmi place când văd atâta pasiune!…
Mersi că mi-ai scris!?
Reply
Stefan Rotaru
| #
Interesant 🙂 …mie-mi place vara la avat,cand si-a delimitat zona de vanatoare,daca nu au loc fluctuatii ale debitului de apa il gasesti pe aceeasi zona saptamani la rand(ai timp sa-i studiezi comportamentul,sa incerci noi naluci)….dar ca dinamica a atacului e de exceptie cand vaneaza in „haita” ,unul dintre ei face atacul principal ,ceilalti incep ” hapaiala” ,am prins foarte rar momente de gen ,spectacol. 🙂
Reply
Sorin Tot
| #
Aşa e Ştefan! Pescuitul avatului e sinonim cu spectacolul! Mie îmi place sã-l caut primãvara, vara, toamna şi în restul anului…??
Reply
Alex Constantine
| #
Stefan Rotaru se vede ca sunteti virusat de avat,omul care pescuieste cu cap,nici o specie la intamplare 😉
Reply
Napeu Liviu
| #
Fain articol.Spor in continuare !!! ???
Reply
Sorin Tot
| #
Mersi de apreciere, Liviu. Sã fie!??
Reply
Tokos Gyuszi
| #
O descriere foarte frumoasă și interesantă, felicitări !
Reply
Sorin Tot
| #
Mulţumesc!
Reply
MOȘU
| #
Squalius cephalus cephalus (Linnaeus, 1758) – CLEAN EUROPEAN (regionalisme: clean alb, clean mic, clean vânăt, clin, foac, oachiş, porcul apelor; mai adauga Sorine și tu OLEACĂ). Morfologic pe teren observat: așa hibrizi interspecifici ce se prind – ?S.cephalus X A.alburnus și ?S.cephalus X S.erythrophthalmus.
Cu considerațiune, Sandu Moșu
Reply
Sorin Tot
| #
Îmi plac intervenţiile tale, Moşu!
Reply
Cristi Telcean
| #
Foarte fain articolul. Se vede ca e scris in baza experientei. Abia astept continuarea. Ca un pescar inrait al avatului, iti dau dreptate suta la suta. Pentru mine, este pescuitul suprem. Momentul atacului de avat pus pe treaba e sublim..!!!
Reply
Sorin Tot
| #
Mulţumesc, Cristi. Aşa e, pescuitul avatului e super interesant şi spectaculos. Mã bucur cã avem lucrul ãsta în comun. ??
Reply
Claudiu
| #
Frumos si foarte adevărat acest articol,iubesc acest stil de pescuit la avat pentru că, 1-> cele mai frumoase atacuri , 2->cele mai puternice atacuri , parere mea personală 3->putin mai greu de păcălit, cum ai spus an articolul de mai sus,pauza între atacuri si bombardamente cu naluci .
Jos pălăria si ,toată stima , fire întinse,fum în frîne , si sanatate multa???
Reply
Sorin Tot
| #
De acord cu observaţiile tale, Claudiu! ??
Mulţumesc mult, Fir întins şi ţie! ??
Reply
ROMISCHER CRISTIAN
| #
FRUMOS ARTICOL!!! CA DE OBICEI!!
TOTUSI ,DACA SE POATE,O PREZENTARE A ECHIPAMENTULUI,FIR MONO SAU TEXTIL,DACA E VALABIL MITUL CA NU ATACA CU SOARELE IN FATA,…..ETC,MAR AJUTA MULT SI PE MINE SA REUSESC LA (TARPONII ROMANESTI ) MERCII!!
Reply
Sorin Tot
| #
Mulţumesc, Cristian.
Lanseta sã fie permisivã pe vârf. Mulinetã cu raport de recuperare mare (peste 6). Fir monofilament, iar uneori (pe apã limpede şi foarte limpede) fluorocarbon. Astea sunt gusturile mele, tu poţi sã ai altele…nu înseamnã cã sunt greşite.
Nu e valabil mitul.
Fir întins în lupta cu tarponii!??
Reply