2 Abordări la păstrăv
În pescuit sunt masochist. Nu contează că ninge, plouă, bate vântul sau e caniculă. Îmi place căldura și ies la pescuit chiar și pe cea mai aspră arșiţă, dar anul ăsta am auzit, mai des decât de obicei, chemarea muntelui. I-am dat curs și-am pescuit la păstrăv, pe răcoare. Uite cum fac eu:
La păstrăv (și nu doar la păstrăv!) am două abordări, plus combinaţii ale lor. Fie prezint momeala agresiv, pescuind în viteză, cu zvâcniri, încercând să imit o pradă ce vrea disperată să scape cu viaţă. Fie pescuiesc super-natural, încercând să imit o pradă ce-și vede de treaba ei, nefiind conștientă de prezenţa răpitorului.
Când pescuiesc în viteză, încerc să zgândăr agresivitatea naturală a peștelui vizat, să-l fac să reacţioneze. Mă bazez pe instinct pur. Nu-i dau timp să analizeze potenţiala pradă. De-aia pescuiesc așa, de cele mai multe ori, de sus în jos. Se poate pescui în felul ăsta cu orice tip de nălucă (vobler, rotativă, jig), cu condiţia să fie o momeală de soi (vorbim despre voblere și rotative). Spun asta pentru că nu orice nălucă începe să „lucreze” (evolueze) corect la viteze mari de recuperare sau atunci când e lansată în amonte.
Se poate pescui agresiv și de jos în sus sau lansând perpendicular pe cursul de apă. Recuperarea se face la fel – destul de rapid și cu zvâcniri (din când în când) din lansetă. Pescuiesc așa când apa are culoare, când e pișcată, sau când peștii nu sunt foarte activi și am multe rateuri. Atunci păstrăvii au nevoie de ceva mai mult timp de reacţie.
Nu toţi peștii sunt colerici, agresivi din fire. Chiar și ăia care sunt temperamentali, nu sunt așa tot timpul. De-aia e bine să alternezi prezentările agresive cu unele naturale. Când zic „naturale”, nu sunt suficient de explicit. Atât de natural trebuie să se comporte năluca mea în apă încât să zici că nu e legată de un fir. Când pescuiesc așa folosesc doar voblere și gume. Dau cu fluorocarbon și preocuparea mea numărul unu e „să nu fac prea mult” (să nu am o influenţă prea mare asupra nălucii).
Când folosesc gume, pun un jig bine ales (ce înseamnă asta, vezi aici ) și lansez în amonte. Fac apoi o derivă controlată, cu mișcări minime din lansetă. Practic, recuperez doar surplusul de fir (fără să mișc năluca!) până când jigul ajunge în aval de poziţia mea de pe mal. Un lanseu se încheie în clipa în care firul face burtă ridicând jigul de pe substrat. Ăla e momentul în care totul devine nenatural. Ideea de bază e că năluca trebuie să se comporte ca și cum ar fi fost aruncată în apă fără fir și pescar la capătul firului. Curentul apei face totul.
Când dau cu vobler în „stilul natural” lansez perpendicular pe apă sau înspre aval și ţin voblerul în curent cât mai mult cu putinţă. Îl ţin pe loc, îl las puţin în aval (din lansetă), îl aduc puţin în amonte (din lansetă), cobor sau ridic vârful lansetei etc. Şi acum, curentul apei lucrează pentru mine. Fac toate lucrurile astea în zonele cu potenţial, cu șanse mari de atac (obstacole în calea curentului, stânci, locuri perfecte de ambuscadă).
Fă și tu așa și vei prinde. Fir întins!
P.S. Vă puteţi abona la newsletter-ul totpescuit.ro Aici (în partea de jos a paginii). Dacă vă place blogul meu spuneţi-le și prietenilor voștri despre el.
Etichete:pastrav
Trackback de pe site-ul dvs.
serban
| #
Foarte buna ideea celor doua tipuri de recuperare. Uneori pastravii sunt mofturosi si nu se lasa enervati de trecerea rapida a nalucilor prin campul lor vizual. Bine, sunt si zile cand orice ai face nu merge….adica pescuind cu metode sportive ca daca omul ia furca si plasa prinde insa nu de asta vorbim. Eu am constatat in cei 30 de ani de dat la pastrav (dintre care 23 de folosit preponderent momeli artificiale) ca acolo unde sunt cele mai mari, adanci si frumoase bulboane de pe un rau sau parau de munte, ei bine, desi te ai astepta sa ai imedoat atac si sa fie peste frumos in realitate in 90% din cazuri arunci nu una ci 2-3 naluci pe rand, schimband de la lingura la vobler apoi la guma si degeaba. Incat nu stii daca acolo nu e deloc peste (te gandesti la braconieri si injuri in gand), sau poate dar nu are chef sau are chef dar nu la ce ii dai tu…Probabil ca in aceste locuri mari si adanci, usor de obeervat, vin multi pescari si tot lansand naluci deranjeaza pestii. Un pescar francez mi a zis odata in Retezat ca daca vreau sa vad daca mai e peste mare in asemenea bulboane adanci sa vin noaptea. Multi pastravi mari devin vanatori nocturni iar ziua stau ascunsi. Asa o fi numai ca…nu e legal si doi…ursul. Trei – accidentarile posibile. Nu prea vreau sa risc. La final as semnala inca un loc bun de pastrav mare pe rau…acolo unde un parau afluent se varsa in raul principal, daca e un loc mai adanc cu bolovani sau lemne e sansa mare sa fie pastrav. De ce? Micul parau aduce hrana (larve, insecte, pescuti) iar cel mare ofera adapost. Fin intins tuturor pescarilor sportivi)))
Reply
Sorin Tot
| #
Mulţumesc pentru cunoştinţele împărtăşite! De folos! ??
Faci ce faci şi tot la riscuri ajungi (dar mai ales la urşi)! ??
Fir întins!
Reply
serban
| #
Iti dai seama ca daca un pescar de pastrav ajunge in ghiarele unui Mos Martin si se alege cu ceva zgarieturi plus coaste fisurate va ezita enorm pe viitor sa mai intre in padure, chiar si in grup. Da, oricine merge pe munte, chiar si la pescuit, risca mai mult decat pescarul de stationar care bate Dunarea dupa crap si somn. Si acela se poate ineca cazand din barca dar sunt rare cazurile…in fine, conteaza si norocul omului. Inca ceva…multe locuri bune de pastrav sunt in scobiturile malurilor inalte, acolo unde ai poate si tufe, radacini semiscufundate, borte adanci in mal. Dar atentie cum ne apropiem ca sa putem lansa nalucile..pasii facuti pe acele maluri se transmit spre peste si il alungam. Mai bine venim prin apa, dinspre malul opus. Inaintam 1-2 metri in curent si lansam pana in buza malului inalt unde credem ca sta pestele. Atras de virbatii si poate de mirosuri, pestele iese si ataca. Nu cred ca vede un pescar situat in lateral la vreo 5 metri…cu conditia ca el sa fie calm in miscari, sa nu agite degeaba apa si sa aiba culori camuflaj.
Reply
Sorin Tot
| #
Se simte experienţa în mesajele tale. ?
Reply
cezar jeflea
| #
Azi sunt mai destept decat ieri,multam Sorine,sa fii sanatos!?
Reply
Sorin Tot
| #
Mă bucur, Cezar! Îţi merge mintea…?
Multă sănătate! ?
Reply
cezar jeflea
| #
Multumesc Serban,inca nu sunt pescar de pastrav decat cu momeli naturale,ex. Libelule imperiale vii,buna opinie,o sa analizez bine ce ai scris,multam si fire intinse!
Reply
Sorin Tot
| #
Nu mai da cu naturale pe natural! Dă cu artificiale!
Reply
serban
| #
Cezar, eu am inceput ca si tine cu naturale. Rime, boisteni, corobeti si lacuste. Aveam vreo 16 ani. De tampit ce eram pastramn si pastravi de 12 cm. Acum imi pare rau. Pescuiesc in 90% din cazuri cu naluci dar si cu 2 muste pe buldo unde e apa mai lata si fara multe posturi clasice (cascade etc). Chiar pe paraie mici, cu albia de un metru, unde dau cu carlig simplu, doua bobite de plumb si o pluta micia verde ori rosie, incerc sa nu mai pun rame ci viermi artificiali din silicon de le Berkley sau Trabucco. Peste ataca si musca si pot astepta cateva secunde fara ca el sa lase momeala din bot pt ca ea are niste arome din fabrica. Un pachet de 10-15 buc costa cam 25 de lei. Cumpara 1-2 pachete (forma de vierme alb, de nimfa roz, maro, galbena etc) si sa vezi ce capturi ai. Si in felul asta dai la artificiale. Inca ceva…nu astepta mai mult de 3-4 secunde de la muscatura altfel inghite si e imposibil de eliberat sanatos. Daca totusi inghite…tai firul la nivelul botului si il eliberezi, dupa ce ti ai umezit bine mana. Poate scapa de carlig singur, asa am citit, sansa e mica dar este. Nu lasi pestele sa se zbata pe pamant si pietere, niciodata. Decat daca vrei sa il pasyrezi. Altfel se zbate in apa sau minciog. Fir intins)))
Reply
Stc
| #
Hmda
Frumos
Reply
Sorin Tot
| #
Mulţumesc!
Reply
Bogdan
| #
Pastrav ……. da da da ……… frumos peste 🙂 .
Reply
Sorin Tot
| #
…Zise tata lor…???
Reply